2ra-350/15 — Încasarea datoriei

dosarul nr.2ra-350/2015 prima instanţă: M. Țurcan instanţa de apel: E. Manole, Iu. Cotruță, E. Fistican ÎNCHEIERE 25 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas, Dumitru Mardari examinînd recursul declarat de către Cebotari Alexandru și Cebotari Diana, adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL-4 către Cebotari Diana, Cebotari Alexandru, intervenient accesoriu S.A.

„Termocom” privind încasarea datoriei şi încasarea cheltuielilor de judecată, şi cererea reconvenţională înaintată de Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru către ÎMGFL-4 privind obligarea deschiderii contului personal, cu excluderea datoriilor ce nu sunt aferente perioadei de cînd Cebotari Alexandru şi Cebotari Diana sunt proprietari şi beneficiari ai acestor servicii împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, prin care s-a respins apelul declarat de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana, fiind menținută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 mai 2014. c o n s t a t ă La data de 28 noiembrie 2013, întreprinderea Municipală de Gestiune a Fondului Locativ nr.4 (în continuare ÎMGFL-4) s-a adresat în Judecătoria Botanica mun.

Chişinău cu o cerere de chemare în judecată către Cebotari Diana, Cebotari Alexandru, intervenient accesoriu S.A. „Termocom” prin care a solicitat instanţei încasarea de la pîrîţi în mod solidar a datoriei în sumă de 43 939,15 lei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii înaintate, ÎMGFL-4 a indicat că, în baza contului personal deschis la IMGFL-4 pe numele pîrîţilor, S.A. „Termocom” în procedura planului a livrat energie termică. La fel, întreprinderea reclamantă a notat că, Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru nu au achitat serviciile prestate de către S.A. „Termocom”, iar datoria formată la data de 01 mai 2013, constituie suma de 43 939,15 lei, fapt ce în opinia reclamantei se confirmă prin informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale respective.

A menționat reclamantă că, IMGFL-4 este în drept de a înainta o acțiune în instanță privind încasarea datoriei pentru serviciile prestate, fără respectarea procedurii 1 prealabile, însă, pîrîți necătînd la faptul că lunar prin intermediul facturilor sunt informați despre datoriile acumulare, nu și-au executat obligațiile sale. La data de 05 martie 2014 Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru au înaintat către IMGFL-4, intervenient accesoriu S.A. „Termocom” o cerere reconvenţională, prin care au solicitat obligarea ÎMGFL-4 să deschidă cont personal pe numele lui Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru, cu excluderea din acesta a tuturor datoriilor ce nu sunt aferente perioadei, de cînd reclamanţii sunt proprietari şi respectiv beneficiari ai serviciilor prestate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În susţinerea acţiunii reconvenţionale înaintate, reclamanţii au notat că, la data de 22 februarie 2013, Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru au procurat apartamentul nr. 54 de pe bd. Cuza Vodă 30/1, mun. Chişinău, iar la data de 25 februarie 2013, aceştia şi- au înregistrat dreptul de proprietate la Î.S.„Cadastru”. La data de 15 martie 2013, reclamanţii s-au adresat către ÎMGFL-4 cu o cerere în vederea încheierii contractului de prestări servicii şi respectiv a deschiderii unui cont personal, li s-a explicat că, acest lucru este posibil, doar după achitarea tuturor datoriilor acumulate la energia termică livrată. Consideră Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru că, între reclamanții pe acțiunea reconvențională şi ÎMGFL-4 nu există un raport obligaţional, iar din actele anexate la cererea de chemare în judecată reiese că, Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru nu sunt consumatori ai serviciilor prestate de S.A.

„Termocom” în sumă de 43 939,15 lei. Susţin reclamanţii că, ei urmează să achite costul energiei termice consumate doar după înregistrarea dreptului de proprietate asupra apartamentului menţionat, sau, conform informaţiei despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale, reiese clar că suma pretinsă spre încasare urmează a fi încasată de la o terţă persoană, şi anume de la acea persoană care este indicată în informaţia despre calcularea şi achitarea serviciilor locativ-comunale, care de fapt este şi persoana căreia i s-a livrat energia termică pretinsă de către ÎMGFL-4.

Indică Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru că, din contractul de vînzare- cumpărare, anexat la materialele cauzei nu rezultă că, cumpărătorul şi-a asumat careva obligaţii de a stinge anumite datorii, sau cu atît mai mult, în contract nu sunt stipulate careva obligaţii prin care cumpărătorul şi-ar fi asumat obligaţia unei terţe persoane sau de a face careva acţiuni în folosul unei terţe persoane, care nici nu este parte a contractului. Au solicitat Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru obligarea ÎMGFL-4 să deschidă cont personal pe numele lui Cebotari Diana şi Cebotari Alexandru, cu excluderea din acesta a tuturor datoriilor, ce nu sunt aferente perioadei de cînd reclamanţii sunt proprietari şi respectiv beneficiari ai serviciilor prestate şi încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 mai 2014, a fost admisă integral acțiunea înaintată de IMGFL-4. A fost dispusă încasarea în mod solidar de la Cebotari Alexandru și Cebotari Diana în beneficiul IMGFL-4 suma de 43 939,15 lei cu titlu de datorie, și suma de 1318,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Acțiunea reconvențională înaintată de Cebotari Diana și Cebotari Alexandru a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.46,50-53). 2 Invocînd ilegalitatea hotărîrii instanței de fond, la data de 04 iunie 2014, în termen Cebotari Diana și Cebotari Alexandru au declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 mai 2014, solicitînd instanței de apel admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care acțiunea înaintată de IMGFL-4 să fie respinsă, iar acțiunea reconvențională să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014 s-a respins apelul declarat de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana, fiind menținută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 06 mai 2014 (f.d.84-91). La adoptarea soluției instanța de apel a concluzionat că: ”instanța de fond corect a admis acțiunea înaintată de ÎMGFL-4, din considerentul că, înscrisurile probatorii administrate incontestabil denotă existența unei datorii la serviciile prestate de S.A. ”Termocom” în sumă de 43 939, 15 lei. Este de observat că instanța de fond corect a notat, că circumstanța descrisă anterior rezultă din clauza contractului de vînzare- cumpărare identificată sub pct.6, potrivit căreia, ”la ziua semnării contractului…există restanțe la serviciile comunale.” Astfel, în opinia Colegiului, datoriile pentru serviciile comunale prestate de S.A.

”Termocom” nu reprezintă altceva decît un viciu de ordin material al bunului-obiect al contractului de vînzare-cumpărare. Cît privește cererea reconvențională înaintată de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana, instanța de apel susține că acesta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, dat fiind faptul că admiterea acesteia este condiționată de temeinicia acțiunii de bază înaintate de ÎMGFL-4”. La 17 decembrie 2014 Cebotari Alexandru și Cebotari Diana au declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 07 octombrie 2014, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, pronunțînd o decizie nouă prin care cererea inițială să fie respinsă, iar cererea reconvențională să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurenții au indicat că, concluziile expuse de instanța de apel și instanța de fond sunt nefondate și ilegale, contradictorii cu circumstanțele cauzei și probele administrate, sunt unilaterale, iar la adoptarea lor instanța a aplicat o lege care nu trebuia aplicată. În conformitate cu art. 439 alin. (2) şi (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Conform avizelor de recepție anexate la materialele dosarului rezultă că, copia deciziei instanţei de apel din 07 octombrie 2014 a fost expediată în adresa participanților la 17 și 22 octombrie 2014 (f.d.92-93), astfel recurenții s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul în termen. 3 Analizând modul în care recurenții şi-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţele aplicînd corect normele de drept material şi de drept procedural.

Subsecvent, în conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenților cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenților, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Tot odată, Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) Codul de procedură civilă, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Argumentele invocate de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana poartă un caracter declarativ, se combat cu probele administrate şi nu au suport legal. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de drept material, 4 procedural şi apreciind corect probele administrate a emis o hotărîre legală, iar argumentele invocate de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana în cererea de recurs poartă caracter declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Cebotari Alexandru și Cebotari Diana se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul: Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari 5