2ra-290/15 — Apărarea onoarei şi demnităţii, repararea prejudiciului material şi moral

prima instanță: I. Mânăscurtă, dosarul nr. 2ra-290/15 instanța de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Tabacari Ion, în pricina civilă la cererea de chemare a lui Tabacari Ion împotriva Dianei Bantaş cu privire la apărarea onoarei și demnității și încasarea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarata de Tabacari Ion și menținută hotărârea Judecătoriei Ciocana mun.

Chișinău din 14 aprilie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 20 ianuarie 2014, Tabacari Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Bantaş cu privire la apărarea onoarei și demnității și încasarea prejudiciului material și moral. În motivarea acţiunii a indicat că, în perioada 10 septembrie 2013 - 17 septembrie 2013, s-a aflat la tratament în Stațiunea Balneară SRL „Bucuria Sind” din orașul Vadul lui Vodă. Susține că în perioada aflării în stațiunea menționată, a depistat mai multe nereguli din partea lucrătorilor administrației, iar adresările sale către persoanele cu funcție de răspundere de la stațiunea, nu s-au soldat cu succes.

Menționează că la insistența sa de a-i fi primită petiția în formă scrisă, a primit refuz din partea acelorași persoane cu funcție de răspundere, iar la 27 septembrie 2013, a contestat acțiunile autorităților stațiunii balneare SRL „Bucuria Sind”, adresându-se în organele de poliție cu privire la atragerea la răspundere a acestora. Indică că la 18 noiembrie 2013, a aflat din materialele acumulate de către organele de poliție, în special din procesul-verbal de audiere a Dianei Bantaş, precum că după plecarea lui , la 27 septembrie 2013, din stațiunea balneară ultima a telefonat la secția de pensionare a Ministerului Afacerilor Interne şi a solicitat ca pe viitor să nu-i mai fie eliberate foi de odihnă, din motivul că pe perioada aflării sale în stațiune, dînsul a avut un comportament neadecvat.

Consideră că pârâta a răspândit informații defăimătoarea în privința sa, respectiv, la 06 noiembrie 2013 i-a solicitat ultimei să dezminte acesta informație și să-și ceară scuzele de rigoare, cu repararea prejudiciului material în sumă de 1 000 lei, însă, până în prezent pârâta nu a întreprins careva măsuri întru ameliorarea situaţiei create. Solicită apărarea onoarea și demnității, încasarea de la Bantaş Diana în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 1 000 lei, format din cheltuielile pentru tratamentul medicamentos și prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei.

La 08 aprilie 2014, Tabacari Ivan a depus cerere de concretizare a cerințelor solicitând suplimentar încasarea de la Bantaş Diana în beneficiul său, cheltuielile de judecată în sumă de 333 lei, formate din certificatul Spitalului Clinic de Psihiatrie MS al RM în sumă de 18 lei, avizul consultativ necrologic în sumă de 101 lei, extrasul din Registrul de Stat al persoanelor juridice în sumă de 64 lei și taxa de stata în sumă de 150 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 14 aprilie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2014, a fost admis apelul declarat de către Tabacari Ion și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea deciziei instanţa de apel a invocat prevederile art. 16 alin.(1), (2), (8) din Cod civil, care reglementează apărarea onoarei, demnității și reputației profesionale, care indică că orice persoană are dreptul la respectul onoarei, demnității și reputației sale profesionale. Orice persoană este în drept să ceară dezmințirea informației ce îi lezează onoarea, demnitatea sau reputația profesională dacă cel care a răspândit-o nu dovedește că ea corespunde realității. Orice persoană în a cărei privință a fost răspândită o informație ce îi lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională este în drept, pe lângă dezmințire, să ceară repararea prejudiciului material moral cauzat astfel.

Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul moral trebuie să fie rezonabil și să se determine ținând-se cont de: a) caracterul informației răspândite; b) sfera de răspândire a informațiilor; c) impactul social asupra persoanei. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii, instanțele de judecată au reținut că la judecarea cauzei nu s-au stabilit careva informații „răspândite” cu caracter denigrator sau defăimător, deoarece, anume comportamentul lui Tabacari Ion manifestat la data de 14 septembrie 2013, a fost subiectul discuției în cadrul convorbirii telefonice dintre Diana Bantaş și o persoană din cadrul secției de pensionarea a MAI al RM, respectiv, informația prezentată de către Bantaş Diana nu poate fi catalogată ca o informație defăimătoare, mai mult că din materialele pricinii se constată că Tabacari Ion în timp ce se afla la stațiunea balneară într-adevăr a manifestat un comportament care poate fi calificat drept unul neadecvat.

La 17 decembrie 2014, Tabacari Ion a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că faptul că Bantaş Diana a răspândit informații prin care i-a fost lezată onoarea și demnitatea, se confirmă cu certitudine prin procesul-verbal de audiere a martorilor din 07 noiembrie 2013 cât și prin referința depusă, prin care ultima a recunoscut că a informat secția de pensionarea din cadrul MAI al RM, precum că dânsul aflându-se la tratament în stațiunea balneară SRL „Bucuria Sind” a avut un comportament neadecvat, deoarece aflându-se în stare de ebrietate iniția conflicte.

Menționează că la caz urmau a fi aplicate direct prevederile art. 16 alin.(2) din Cod civil, care indică că orice persoană este în drept să cerea dezmințirea informației ce îi lezează onoare, demnitatea sau reputația profesională dacă cel care a răspândit-o nu dovedește că ea corespunde realității. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Tabacari Ion nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv NUMAI asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiţie ţine să menționeze că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către Tabacari Ion asemenea aspecte nu se regăsesc. Pentru considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Tabacari Ion ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Tabacari Ion se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva