2rc-134/15 — Cererea de validare a creanţelor

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr.2rc-134/15 DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd cererea de recurs declarată de către Bodnari Iurie, în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Individuale „Lihovețchi Alexandru” privind intentarea procesului de insolvabilitate față Societatea pe Acțiuni „Sibila”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014, prin care cererile de validare a creanțelor înaintate de Bodnari Iurie și Balan Tamara au fot respinse ce tardive și neîntemeiate, c o n s t a t ă ÎI „Lihovețchi Alexandru” a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Sibila”.

În motivarea cererii a invocat că prin încheierile Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2010 pe dosarele nr. 2e-1096/10, nr. 2e-1151/10, nr. 2e-1208/10 a fost dispusă încasarea din contul SA „Sibila” în beneficiul administratorului provizoriu Lihoveţchi Alexandru a sumei de 4 000, 2 800 şi 2 800 lei. Titlurile executorii pe dosarele nr. 2e-1096/10 şi nr. 2e-1151/10, la data de 28 septembrie 2012, creditorul le-a remis executorului judecătoresc Olga Buzadji şi a achitat suma de 200 lei pentru executare, însă pînă în prezent acestea nu au fost executate. La 25 martie 2013, creditorul a expediat executorului judecătoresc Olga Buzadji o scrisoare, la care drept răspuns, i s-a comunicat că debitorul nu dispune de mijloace care ar putea acoperi datoria.

Concomitent invocă că mai mult de jumătate de an conturile bancare ale SA „Sibila” sunt blocate şi conform art. 10 alin. (2) a Legii insolvabilității, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Conform art. 2 a Legii insolvabilităţii incapacitate de plată este situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale, incapacitatea de plată fiind de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi. Astfel, consideră că întreprinderea SA „Sibila” se află în stare de insolvabilitate şi este necesară intentarea procedurii de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2013, a fost admisă spre examinare cererea introductivă ÎI „Lihovețchi Alexandru”, fiind stabilită perioada de observație asupra activității SA „Sibila” și numit în calitate de administrator provizoriu al insolvabilității ÎI „Sorochin Iurie”. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 octombrie 2013, a fost respins recursul declarat de SA „Sibila” și menținută încheierea instanței de insolvabilitate. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2014, a fost admisă cererea introductivă depusă de ÎI „Lihovețchi Alexandru”, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SA „Sibila” și desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Sorochin Iurie”.

La 07 mai 2014, și ulterior la 09 septembrie 2014, Balan Tamara a depus cerere de înaintare a creanței, prin care a solicitat recunoaşterea sa în calitate de creditor chirografar și admiterea cererii de validare creanței în mărime de 24 063,23 lei. În motivarea cererii a invocat că SA „Sibila” nu și-a îndeplinit obligațiunile prevăzute de legislația în vigoare, acumulînd, astfel, o datorie la salariu în mărime de 22 081,23 lei și altă datorie calculată în mărime de 1 982 lei, fapt ce se confirmă prin documentele de contabilitate (f.d. 17). Tot la 07 mai 2014, și ulterior la 09 septembrie 2014, Bodnari Iurie a depus cerere de înaintare a creanței solicitînd recunoașterea sa în calitate de creditor chirografar și validarea creanței în mărime de 24 063,23 lei.

În motivarea cererii a invocat că SA „Sibila” din motiv că nu și-a îndeplinit obligațiunilor prevăzute de legislația în vigoare a acumulat o datorie faţă de el la salariu în mărime de 23 363,80 lei, o datorie pe majorarea capitalului social în mărime de 90 000 lei, precum și alte datorii calculate în mărime de 6 033 lei. Prin încheierea Curți de Apel Chișinău din 12 septembrie 2014, cererile de validare a creanțelor înaintate de Balan Tamara și Bodnari Iurie au fost respinse ca neîntemeiate și tardive. La 15 decembrie 2014, Bodnari Iurie a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu emiterea unei noi încheieri cu privire la repunerea în termen a cererii de validare a creanței, numirea unei ședințe speciale de validare a creanței, rectificarea tabelul definitiv al creanțelor şi recunoaşterea sa în calitate de creditor chirografar.

În motivarea recursului a invocat că încheierea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, deoarece și instanța de insolvabilitate și administratorul insolvabilității au cunoscut despre datoriile salariale ale SA „Sibila”, iar constatările instanței precum că creanțele solicitate spre validare nu sunt confirmate prin acte justificative nu corespund realității, întrucît la cererea de validare a creanțelor au fost anexate documente necesare iar administratorul insolvabilității a confirmat că în cartea pe salariu a întreprinderii figurează Bodnari Iurie și Balan Tamara cu datorii.

Susține că nu corespund realității nici afirmațiile instanței de insolvabilitate precum că nu este confirmată obligația SA „Sibila” de a-i restitui suma de 90 000 ca datorie pentru majorarea capitalului social al societății, deoarece mijloacele bănești în sumă de 90 000 lei sunt confirmate prin certificatul bancar în original, iar suma respectivă figurează în rapoartele financiare începînd cu anul 2009. Astfel, consideră că cele invocate confirmă încălcarea gravă a drepturilor și intereselor legitime ale creditorilor de rangul II, și deoarece el împreună cu Balan Tamara pot fi recunoscuți creditori de rangul II, ceea ce le oferă posibilitatea de a fi înaintea creditorului de rangul V – Lihovețchi Alexandr, și de a schimba administratorul, care contrar prevederilor legale îndeplinește doar dispozițiile și indicațiile lui Lihovețchi Alexandr.

Mai invocă recurentul că administratorul Sorochin Iurie cunoscînd despre existența datoriilor inclusiv a celor salariale nu l-a inclus pe el și pe Balan Tamara în tabelul preventiv și nici nu le-a expediat notificările cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate, fapt ce în condițiile legislației în vigoare justifică repunerea în termen a cererii de admitere a creanței. În context cu referire la prevederile art. art. 118 alin. (1) CPC și art. 123 alin. (6) CPC, a afirmat că administratorul insolvabilității nu a prezentat instanței probe în confirmarea respectării obligației de expediere a notificărilor scrise tuturor creditorilor cunoscuți, din care considerente instanța urmează să constate încălcarea de către administratorul insolvabilității a obligațiilor sale și să-l repună pe el și pe Balan Tamara ca creditorii de rangul II în termenul pentru solicitarea validării creanțelor.

Totodată susține recurentul că contrar prevederilor art. 241 CPC, instanța de insolvabilitate în motivarea încheierii nu a indicat argumentele invocate ca temei a respingerii probelor administrate, or, conform art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze deciziile astfel încît să permită exercitarea efectivă a dreptului la casație, să nu lase părțile într-o stare de incertitudine și să nu creeze impresia că nu au fost auzite. Este de părerea că are dreptul la un recurs efectiv cu atît mai mult că conform jurisprudenței CEDO recursurile trebuie să fie efective adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere și să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La fel, prevederile art. 425 CPC, statuează că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Deoarece la materialele cauzei lipsesc probe ce ţin de data expedierii copiei încheierii în dresa recurentului, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul împotriva încheierii din 12 septembrie 2014, în termen la 15 decembrie 2014. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe în partea contestată din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Astfel, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014 au fost respinse cererile de validare a creanţelor înaintate de Bodnari Iurie şi Balan Tamara ca fiind tardive şi neîntemeiate. După cum rezultă din conţinutul recursului declarat, recurentul invocă dezacordul cu încheierea nominalizată doar în partea prin care a fost respinsă cererea de validare a creanţei a lui Bodnari Iurie.

Instanţa de recurs constată că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014 în partea recurată este emisă cu respectarea prevederilor legale, ce urmau a fi aplicate la soluţionarea chestiunii supuse examinării. În susţinerea opiniei enunţate instanţa de recurs reţine că prin hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2014 a fost admisă cererea introductivă depusă de ÎI „Lihoveţchi Alexandru” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Sibila”, constatată insolvabilitatea debitorului SA „Sibila” şi intentată faţă de aceasta procedura de insolvabilitate.

A fost desemnat în calitate de administrator al SA „Sibila”, ÎI „Sorochin Iurie”, care a fost obligat să notifice creditorii SA „Sibila” despre înregistrarea cererilor de validare a creanţelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanţelor în termen de pînă la adunarea de validare, termen limită 30 martie 2014 cu propunerea de a preciza neîntârziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă, să verifice, să întocmească şi să prezinte instanţei de insolvabilitate, nu mai târziu de data de 15 aprilie 2014, tabelul definitiv al creanţelor şi un raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar putea fi imputate şi premizele angajării răspunderii acestora în condiţiile legii.

A fost stabilită şedinţa de validare a creanţelor şi prima adunare de raportare pe data de 05 mai 2014, ora 10:30. Conform art. 140 alin. (1) şi alin. (2) din Legea insolvabilităţii, dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă. Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărârea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu.

Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.

La caz însă se constată că contrar prevederilor normei enunţate, Bodnari Iurie a depus cerere privind validarea creanţei în sumă de 119 396,80 lei numai la 07 mai 2014 fără a solicita şi repunerea în termen a cererii de validare a creanţei (f. d. 19), prin prisma prevederilor art. 145 alin. (2) al Legii insolvabilităţii care direct indică că la cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.

Reieşind din constatările relatate în coroborare cu prevederile legale sus citate, instanţa de recurs consideră că instanţa de insolvabilitate corect a constatat că cererea de validare a creanţelor înaintată de Bodnari Iurie la 07 mai 2014 este depusă contrar prevederilor art. 140 alin.(2) din Legea insolvabilităţii, şi anume în afara termenului stabilit de instanţă de judecată pentru înaintarea creanţelor, precum şi după şedinţa de validare a creanţelor. Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentului cu privire la faptul că administratorul procesului de insolvabilitate nu i-a expediat în adresa sa notificare cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate.

Aceasta deoarece, dispozitivul hotărîrii de intentarea a procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Sibila” a fost publicat în Monitorul Oficial al RM la 07 martie 2014 (f.d.

13), iar la 06 martie 2013 SA „Sibila”, prin intermediul lui Iurie Bodnari, a depus recurs împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2014, însă care a fost respins prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 16 aprilie 2014, iar în aşa condiţii se constată cu certitudine că Bodnari Iurie a cunoscut despre faptul intentării procesului de insolvabilitate faţă de SA „Sibila” încă în martie 2014 însă a neglijat de dreptul său de a depune cererea în vederea validării creanţei pretinse Nici afirmaţiile recurentului cu referire la faptul că administratorul insolvabilităţii ştiind despre datoriile pe salariu şi alte datorii nici nu l-a inclus în tabelul preventiv a creanţelor, nu constituie temei pentru justificarea omiterii termenului de depunere a cererii de validare a creanţelor şi nu se încadrează în prevederile art. 145 alin. (2) Legea insolvabilităţii.

Mai mult că tabelul definitiv al creanţelor a fost depus instanţei de insolvabilitate la data de 14 aprilie 2014, însă dreptul de creanţă a lui Bodnari Iurie nu a fost trecut în tabel de către administratorul procesului de insolvabilitate pentru validare, cu toate acestea însă, ultimul nu a depus contestaţia privind neadmiterea creanţei sale în tabelul definitiv al creanţelor, în condiţiile art. 144 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, care stipulează că debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv. Aici se va remarca ca corectă şi constatarea instanţei de insolvabilitate cu privire la netemeinicia creanţei solicitate spre validare de către Bodnari Iurie, care nu este confirmată prin acte justificative.

Or, extrasul din hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 14 februarie 2014, în care este indicată sintagma „datorii pentru salarii” 45 445 lei şi suma obligaţiilor pe termen scurt 159 078 lei, cît şi copia raportului financiar din actele respective, nu confirmă şi titularii de drept asupra sumelor respective La acest capitol se va reţine şi faptul că din conţinutul art. 140 alin. (1) Legea insolvabilităţii, rezultă că pentru ca o creanţă să fie examinată de instanţa de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului, aceasta trebuie să fie înaintată de către creditor în scris şi nu să fie prezumată. În această ordine de idei, argumentele invocate în cererea de recurs, urmează a fi respinse ca neîntemeiate, deoarece nu denotă ilegalitatea încheierii recurate.

Pentru considerentele menţionate şi având în vedere că încheierea recurată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014 în partea respingerii cererii de validare a creanţei înaintată de Bodnari Iurie ca fiind tardivă şi neîntemeiată. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Bodnari Iurie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014 în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Individuale „Lihovețchi Alexandru” privind intentarea procesului de insolvabilitate față Societatea pe Acțiuni „Sibila”, în partea prin care a fost respinsă cererea de validare a creanţelor înaintată de Bodnari Iurie ca fiind tardivă şi neîntemeiată. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva