2rc-748/15 — Destituirea din funcţie a lichidatorului insolvabilităţii

prima instanţă: A. Nogai dosarul nr.2rc-748/15 DECIZIE 15 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd cererea de recurs declarată de către Bodnari Iurie, în pricina la cererea introductivă a Întreprinderii Individuale „Lihovețchi Alexandru” privind intentarea procesului de insolvabilitate față Societatea pe Acțiuni „Sibila”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015, prin care a fost scoasă de pe rol cererea depusă de Bodnari Iurie cu privire la destituirea administratorului ÎI „Sorochin Iurie”, ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită, c o n s t a t ă ÎI „Lihovețchi Alexandru” a înaintat instanţei de insolvabilitate cerere introductivă cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SA „Sibila”.

În motivarea cererii a invocat că prin încheierile Curţii de Apel Economice din 22 decembrie 2010 pe dosarele nr. 2e-1096/10, nr. 2e-1151/10, nr. 2e-1208/10 a fost dispusă încasarea din contul SA „Sibila” în beneficiul administratorului provizoriu Lihoveţchi Alexandru a sumei de 4 000, 2 800 şi 2 800 lei. Titlurile executorii pe dosarele nr. 2e-1096/10 şi nr. 2e-1151/10, la data de 28 septembrie 2012, creditorul le-a remis executorului judecătoresc Olga Buzadji şi a achitat suma de 200 lei pentru executare, însă pînă în prezent acestea nu au fost executate. La 25 martie 2013, creditorul a expediat executorului judecătoresc Olga Buzadji o scrisoare, la care drept răspuns, i s-a comunicat că debitorul nu dispune de mijloace care ar putea acoperi datoria.

Concomitent invocă că mai mult de jumătate de an conturile bancare ale SA „Sibila” sunt blocate şi conform art. 10 alin. (2) a Legii insolvabilității, temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului. Conform art. 2 a Legii insolvabilităţii incapacitate de plată este situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a-şi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale, incapacitatea de plată fiind de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi. Astfel, consideră că întreprinderea SA „Sibila” se află în stare de insolvabilitate şi este necesară intentarea procedurii de insolvabilitate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2013, a fost admisă spre examinare cererea introductivă ÎI „Lihovețchi Alexandru”, fiind stabilită perioada de observație asupra activității SA „Sibila” și numit în calitate de administrator provizoriu al insolvabilității ÎI „Sorochin Iurie”. Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 09 octombrie 2013, a fost respins recursul declarat de SA „Sibila” și menținută încheierea instanței de insolvabilitate. Prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2014, a fost admisă cererea introductivă depusă de ÎI „Lihovețchi Alexandru”, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SA „Sibila” și desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Sorochin Iurie”.

La 16 aprilie 2015, Bodnari Iurie a depus o cerere, prin care a solicitat destituirea administratorului ÎI „Sorochin Iuri”, în cadrul procesului de insolvabilitate SA „Sibila”. În motivarea cererii, Bodnari Iurie a invocat că administratorul ÎI „Sorochin Iuri” nu respecta atribuţiile ce îi revin în baza Legii insolvabilităţii din 29 iunie 2012, incalcînd norma legala si anume, confirm art.71 a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă, respectiv tergiversează intenţionat procedura de insolvabilitate, avînd interesul propriu si ştiind că onorariul, stabilit de comitetul de creditori, va fi primit (acceptat) în timp apropiat.

Susţine Bodnari Iurie că aceasta se dovedeşte prin faptul că administratorul ÎI „Sorochin Iuri” fictiv a intentat o cauză civilă privind anularea procesului-verbal al adunării acţionarilor, la care s-a decis gajarea imobilului din str. Armenească, 100, făcînd abuz de drepturile oferite de lege, a tergiversat cauza mai mult de 6 luni, după care a renunţat la cerere. Menţionează că, din momentul numirii administratorului în funcţie, ultimul nu face nici o mişcare cu averea debitorului (încăperea pe str. Armenească, 100, mobilierul şi tehnica de calcul), nu dă în chirie şi nici nu vinde pentru acoperirea cheltuielilor legate de masa debitoare, prin acest motiv mărind artificial şi neîntemeiat remunerarea administratorului.

Mai invocă că, potrivit art.71.b), administratorul nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, si anume, din momentul intentării procedurii de insolvabilitate administratorul era obligat să publice dispozitivul hotărîrii Curţii de Apel din 14 februarie 2014,însă neavînd atribuţii şi depăşind limitele drepturilor sale administratorul Iuri Sorochin a redactat şi corectat dispozitivul hotărîrii sus menţionate şi 1-a publicat în „Monitorul Oficial” cu erori foarte grave.

Solicită Bodnari Iurie destituirea administratorului procesului de insolvabilitate a SA „Sibila” - ÎI „Sorochin Iuri” şi desemnarea în funcţie de administrator al procesului de insolvabilitate al SA „Sibila” pe dl Ciobanu Lilian, deţinător al autorizaţiei de administrator autorizat nr. 86 din 12 ianuarie 2015. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 cererea depusă de Bodnari Iurie cu privire la destituirea administratorului ÎI „Sorochin Iurie” a fost scoasă de pe rol, ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită. La 04 august 2015, Bodnari Iurie a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de insolvabilitate din 11 iunie 2015, solicitînd repunerea în termen de declarare a recursului, admiterea acestuia, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de fond.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea contestată, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că administratorul ÎI „Sorochin Iuri” nu respecta atribuţiile ce îi revin în baza Legii insolvabilităţii din 29 iunie 2012, incalcînd norma legala si anume: conform art.71 a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă şi anume, intenţionat tergiversează procedura de insolvabilitate, avînd interesul propriu şi ştiind că onorariul, stabilit de comitetul de creditori va fi primit (acceptat) în timp apropiat şi în mărimea stabilită fără îndeplinirea de facto volumului de lucru necesar. Acesta se dovedeşte prin faptul că administratorul ÎI „Sorochin Iuri” fictiv a intentat o cauză civilă privind anularea procesului-verbal al adunării generale acţionarilor la care s-a decis gajarea imobilului din str. Armenească, 100. Făcînd abuz de drepturile oferite de lege, tergiversînd cauza mai mult de 6 luni, după care a renunţat la cerere.

Menţionează că din momentul numirii administratorul nu face nici o mişcare cu averea debitorului (încăperea pe str. Armenească, 100, mobilierul şi tehnica de calcul), nu transmite în chirie şi nici nu vinde pentru acoperirea cheltuielilor legate de masa debitoare, prim care motiv mărind artificial şi neîntemeiat remunerarea administratorului. De asemenea invocă că contrar prevederilor art.71. lit. b) a Legii insolvabilităţii din 29 iunie 2012, din momentul intentării procesului de faliment faţa de SA „Sibila” lichidatorul era obligat să publice dispozitivul încheierii Curţii de Apel Chişinău din 12 septembrie 2014, în termen de 10 zile din data adoptării, cu toate acestea dispozitivul a fost publicat doar la 17 aprilie 2015, încâlcind toate normele şi termenele stabilite de legislaţia în vigoare.

Mai mult ca atît, ne avînd atribuţii şi depăşind limitele drepturilor sale Iuri Sorochin a redactat şi corectat dispozitivul sus menţionat şi 1-a publicat în „Monitorul Oficial” cu erori foarte grave, din care acuză conţinutul şi sensul actului judecătoresc s-a schimbat. În susţinerea poziţiei sale recurentul mai invocă şi prevederile art. 17 CPC, 118 alin.(1) şi art. 123 alin.(6) CPC, invocînd că instanţa de recurs urmează să constate încălcarea de către administratorul în procedura insolvabilităţii Iuri Sorochin a obligaţiei sale conform Legii insolvabilităţii, in condiţiile in care acesta nu prezintă, şi nici nu poate prezintă instanţei de insolvabilitate, probe corespunzătoare din cauza lipsei lor.

Totodată consideră că în susţinerea poziţiei sale, pot fi indicate şi prevederile art. 241 CPC RM, care statuează expres că, pe lîngă circumstanţele pricinii constatate de către instanţă, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la circumstanţe şi legile de care s-a călăuzit, în motivarea hotărîrii se indică şi argumentele invocate de instanţă la respingerea probelor administrate, ceea ce de fapt nu conţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 şi 12 septembrie 2014. Or, conform art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, instanţele judecătoreşti sunt obligate să-şi motiveze deciziile astfel încît să permită exercitarea efectivă a dreptului la casaţie, să nu lase părţile într-o stare de incertitudine şi să nu creeze impresia că nu au fost auzite.

Insistă că are dreptul la un recurs efectiv, mai mult că conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16.04.1991), ceea ce este necesară în cazul său. În conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) Legea insolvabilităţii, hotărârile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La fel, prevederile art. 425 CPC, statuează că termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

La materialele pricinii lipsesc date care ar confirma expedierea în adresa recurentului a copiei încheierilor recurate, iar ultimul insistă că acestea i-au fost aduse la cunoştinţă doar la 28 iulie 2015. Alte date care ar atesta contrariul la materialele dosarului lipsesc. Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 04 august 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Potrivit art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, în vigoare din 14 martie 2013, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din14 februarie 2014, a fost admisă cererea introductivă depusă de ÎI „Lihovețchi Alexandru”, fiind intentat procesul de insolvabilitate față de SA „Sibila” și desemnat în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate ÎI „Sorochin Iurie”.

Iar la 16 aprilie 2015, Bodnari Iurie a depus o cerere, prin care a solicitat destituirea din funcţie a administratorului ÎI „Sorochin Iuri”, în cadrul procesului de insolvabilitate SA „Sibila”, invocînd drept temei prevederile art. 71 lit. a) şi b) din Legea insolvabilităţii. Soluţionând cererea menţionată, instanţa de insolvabilitate prin încheierea din 11 iunie 2015, a scos de pe rol cererea lui Bodnari Iurie cu privire la destituirea administratorului insolvabilităţii SA „Sibila”, ÎI „Sorochin Iuri”, ca fiind depusă de o persoană neîmputernicită. Instanţa de recurs constată că încheierea menţionată este emisă cu respectarea prevederilor legale, aplicabile situaţiei în cauză.

În susţinerea opiniei date, instanţa de recurs reţine prevederile art. 4 din Legea insolvabilităţii nr. 149 din 29 iunie 2012, care prevede că participanţi la procesul de insolvabilitate sunt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege, iar aliniatul (2) al aceluiaşi articol stabileşte că organele şi persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor şi a operaţiunilor prevăzute în prezenta lege, realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi a obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

Potrivit art. 71 alin. (1) al aceleaşi Legi, care reglementează destituirea şi demisia administratorului/lichidatorului, la cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta: a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.

Prin urmare, în interpretarea corectă a normei enunţate este de înţeles că instanţa de insolvabilitate poate să destituie administratorul insolvabilităţii la solicitarea comitetului creditorilor, a Adunării creditorilor sau din oficiu, însă, sub nici o formă aceasta nu poate fi obligată să destituie administratorul din oficiu. Raportând aceste prevederi la împrejurările cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că legiuitorul a indicat expres cine sunt titularii în drept să solicite destituirea administratorului insolvabilităţii. Or, norma în cauză indică imperativ că un singur creditor nu poate solicita destituirea administratorului insolvabilităţii şi nu este în drept de a depune astfel de cerere.

De altfel, este cert şi faptul că organele creditorilor investite, prin prisma art. 54 alin.(1) lit. d) a Legii Insolvabilităţii, cu atribuţii exclusive de a solicita instanţei de insolvabilitate destituirea şi înlocuirea administratorului insolvabilităţii, nu au înaintat cereri de destituire a lichidatorului şi nici nu au acordat împuterniciri lui Bodnari Iurie de a solicita destituirea lichidatorului SA „Sibila” în procedura falimentului.

În asemenea împrejurări, instanţa de recurs conchide că prima instanţă, temeinic cu referire la prevederile art. 267 lit. c) CPC, care acordă dreptul instanţei judecătoreşti de a scoate cererea de pe rol în cazul în care cererea este semnată sau este depusă în judecată de o persoană neîmputernicită, a dispus scoaterea cererii lui Bodnari Iurie de pe rol, or, cum corect a remarcat şi instanţa de insolvabilitate, Bodnari Iurie, nu a fost împuternicit, în condiţiile art. 71 al Legii insolvabilităţii de a solicita destituirea lichidatorului SA „Sibila” în procedura falimentului, nefiind, de altfel, demonstrată nici calitatea procesuală a acestuia în cauza de insolvabilitate a SA „Sibila”. Sub acest aspect, argumente invocate în recurs, nu pot fi reţinute deoarece nu indică la ilegalitatea încheierii recurate, mai mult că sunt similare celor invocate în cadrul examinării cauzei în prima instanţă, cărora le-a fost dată o apreciere în corespundere cu prevederile legale.

Pentru considerentele menţionate şi având în vedere că încheierea recurată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de către Bodnari Iurie.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2015 în pricina civilă la cererea introductivă a Întreprinderii Individuale „Lihovețchi Alexandru” privind intentarea procesului de insolvabilitate față Societatea pe Acțiuni „Sibila”, prin care a fost a fost scoasă de pe rol cererea depusă de Bodnari Iurie cu privire la destituirea administratorului ÎI „Sorochin Iurie”, ca depusă de o persoană neîmputernicită. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva