2rc-146/15 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: S. Arnăut dosarul nr.2rc-146/15 DECIZIE 18 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinînd cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată „Vistogrup&Co” în procedură de faliment, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Vistogrup&Co” în procedură de faliment cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Selegri”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, prin care cererea Societății cu Răspundere Limitată „Vistogrup&Co” în procedură de faliment cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față Societatea cu Răspundere Limitată „Selegri” a fost restituită, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2014, SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment s-a adresat cu cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de SRL „Selegri”.

În motivarea cererii a invocat că,conform hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 26 iunie 2014 s-a încasat de la SRL „Selegri” în beneficiul SRL „Vistrogrup&Co” în procedura de faliment, valoarea totală a creanţelor garantate şi chirografare validate în mărime totală de 164 199 lei. Susține că SRL „Selegri” a fost înregistrată la Camera înregistrării de Stat la data de 09 ianuarie 2012 sub nr. 1011600045013 și este fondator al SRL „Vistogrup & Co” în procedura de faliment. SRL „Vistogrup & Co” în procedura de faliment nu dispune de masă debitoare care ar acoperi creanţele creditorilor şi eventualele cheltuieli ai procedurii de insolvabilitate, din care motivul faţă de societate a fost iniţiată procedura falimentului simplificat, având la baza prevederile art. 134 (1) lit. a) şi b) a Legii insolvabilităţii.

Conform prevederilor art. 70 alin (13) din Legea insolvabilităţii, în cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art. 247 al Legii insolvabilității, în conformitate cu care, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică care desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorul societăţii comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.

La 27 iunie 2014 a fost înaintat spre executare executorului judecătoresc titlul executoriu nr.2c-358/12 din 26 iunie 2014, iar prin încheierea privind asigurarea executării documentului executoriu nr. 075/514/2014 din 30 iunie 2014 executorul judecătoresc a aplicat măsuri de asigurare a executării titlului executoriu. În context cu referire la prevederile art. 19 alin. (2), 10 alin. (2), 18 alin. (2) din Legea insolvabilităţii, susține că la moment, SRL „Selegri”, nu dispune de mijloace financiare de a onora obligaţiile pecuniare faţă de creditor, activitatea comercială a întreprinderii este stopată iar continuarea de mai departe a unei asemenea activităţi va duce la insuficiența întregului patrimoniu pentru onorarea obligațiunilor pecuniare față de creditori.

Totodată, menționează că SRL „Vistrogrup&Co” în procedura de faliment a oferit deja suficient termen debitorului pentru executarea benevolă a întregii datorii certe, lichide şi exigibile, în mărime totală de 164 199 lei, iar neexecutarea datoriei constituie temei de a considera lipsa capacităţii de plată a datoriilor scadente. Solicită reclamantul, admiterea spre examinare a cererii introductive cu dispunerea față de SA „Selegri” a măsurilor de asigurare prevăzute de art. 24 al Legii insolvabilității, desemnarea în calitate de administrator provizoriu al SRL „Selegri” a ÎI „Moraru Natalia”, intentarea procesului de insolvabilitate față de SA „Selegri” și desemnarea în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate față de SRL „Selegri” a ÎI „Moraru Natalia”.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 23 decembrie 2014, cererea SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de SRL „Selegri” a fost restituită fără examinare. La 21 ianuarie 2015, SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment a declarat recurs împotriva încheierii instanței de insolvabilitate, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu restituirea pricinii spre rejudecare în prima instanță. În motivarea recursului a invocat că încheierea instanței de insolvabilitate este ilegală și neîntemeiată și urmează a fi casată.

Astfel, menționează că instanța cu referire la prevederile art. 19 din Legea insolvabilității și art. 100 CPC, eronat a concluzionat că avizul de recepție în care se conține semnătura efectuată de „Grițu” nu poate fi reținută ca probă pertinentă și admisibilă care confirmă efectuarea notificării legale, din motiv că destinatarul notificării este SRL „Selegri” persoana juridică. Drept argument recurentul invocă prevederile Recomandării nr. 54 a Curții Supreme de Justiție cu privire la aplicarea corectă a normelor procedurale despre citarea participanților la proces și susține că SRL „Selegri” ca persoană juridică a fost înștiințată la sediul principal conform înregistrării de stat str. Vieru Igor 14/2 ap. 90 mun.

Chișinău, iar numele persoanei (Grițco) ce a recepționat înștiințarea, calitatea sau funcția acesteia în cadrul întreprinderii este absolut irelevant, deoarece înștiințarea a fost recepționată la sediul persoanei juridice SRL „Selegri” conform înregistrării de stat, or, în avizul de recepție este vizată o persoană juridică și nu o persoană fizică. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Din materialele dosarului rezultă că reprezentantul SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment – Selevestru Irina a recepționat încheierea primei instanțe la data de 17 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin recipisa anexată la dosar (f.d.

30). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 21 ianuarie 2015, în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Din suportul probator prezent la materialele pricinii rezultă că la 17 decembrie 2014, SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment a depus cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de SRL „Selegri” (f.d. 2). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, cererea introductivă depusă de către SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment a fost restituită ca fiind înaintată cu încălcarea prevederilor art. 20 al. (2) lit. b) din Legea insolvabilităţii şi fără anexarea dovezii notificării prealabile a debitorului de către creditor (f.d. 20). La adoptarea acestei soluţii, instanţa de insolvabilitate şi-a fundamentat concluziile pe dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, care statuează că instanţa de insolvabilitate restituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art.20.

Conform art. 1 alin. (4) din Legea insolvabilităţii, procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilităţii, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Potrivit art. 20 din Legea enunțată, în cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice: a) denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător; b) valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi a penalităţilor aferente; c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor; d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului; e) propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului; f) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.

La cererea introductivă a creditorului se anexează: a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului; b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor; c) copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărîrea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau a hotărîrii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment. Iar prin prisma art. 22 alin. (1) din aceiaşi Lege, instanţa de insolvabilitate restituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art.20.

Astfel, norma de drept citată nu prevede posibilitatea contestării cu recurs a încheierii instanței de insolvabilitate de restituire a cererii introductive depuse cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilității și anume pe motivul neanexării la cererea introductivă a dovezii notificării prealabile a debitorului de către creditor.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate supra, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că legislaţia naţională pertinentă nu reglementează o cale de atac ordinară împotriva încheierii instanței de insolvabilitate de restituire a cererii introductive depuse cu încălcarea prevederilor art. 20 din Legea insolvabilității, fapt care condiţionează nesusceptibilitatea atacării în ordine de recurs a încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, prin care a fost restituită cererea introductivă depusă de către SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment. În acest context, instanţa de recurs constată că recursul SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment a fost declarat contrar dispoziţiilor legale, fapt care impune respingerea acestuia.

Aici se va remarca şi faptul că consacrarea expresă de către legislatorul național a categoriilor de acte judecătorești susceptibile recursului în cauzele de insolvabilitate este conformă standardelor procedurale relevante garantate pe terenul art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, o asemenea reglementare juridică încadrându-se pe deplin în marja de apreciere recunoscută autorităţilor statale în configurarea cadrului intern relevant.

Or, în speța de referință pe terenul art. 6 CEDO, Ashingdane c. Marii Britanii (hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 mai 1995), magistrații europeni au notat că în reglementarea limitărilor dreptului de acces la justiție, statele contractante beneficiază de o certă marjă de apreciere, deși soluția finală de a supraveghea respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului ține de sarcina Curții Europene, nu este de competența Curții să substituie autoritățile naționale în stabilirea politicilor în acest domeniu. În acest context, nu poate fi reţinut argumentul recurentului cu privire la ilegalitatea încheierii contestate, deoarece acesta este irelevant în circumstanțele în care se referă la dezacordul cu respectiva încheiere, care în virtutea legii nu se supune recursului.

Mai mult că creditorul SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment beneficiază de dreptul de a înainta repetat cerere introductivă cu privire la intentarea procedurii de insolvabilitate față de SRL „Selegri”. Totodată, instanţa de recurs remarca ca greşită menţiunea instanţei de insolvabilitate în încheierea din 23 decembrie 2014, precum că aceasta este cu drept de recurs la Curtea Supremă de Justiţie în termen de 15 zile, deoarece menţiunea dată contravine legii. Din care considerente instanţa de recurs găseşte inoportun de a se expune în dispozitivul deciziei asupra menţinerii încheierii recurate. Astfel, ţinînd cont de cele relatate şi de faptul că încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014 nu este susceptibilă recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de către SRL „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul Societăţii cu Răspunderea Limitată „Vistrogrup&Co” în procedură de faliment declarat împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea introductivă a Societății cu Răspundere Limitată „Vistogrup&Co” în procedură de faliment cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate față de Societatea cu Răspundere Limitată „Selegri”. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva