2rc-305/13 — Încasarea remuniraţiei

prima instanţă: A. Minciuna dosarul nr. 2rc-305/13 DECIZIE 11 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ,,Selegri”, în pricina civilă la cererea introductivă a debitorului Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vistogrup & Co” privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, prin care a fost încasat în mod solidar de la membrii organelor de conducere a Societăţii cu Răspunderea Limitată ,,Vistogrup & Co” în persoana administratorului Culai Alexandu, cît şi de la Societatea cu Răspunderea Limitată „Selegri” în beneficiul lichidatorului Întreprinderea Individuală „Selevestru Irina” remuneraţia pentru activitatea desfăşurată începînd cu 21 ianuarie 2013 în mărimea totală de 28800 lei, precum şi remuneraţia pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012, în sumă de 13500 lei, iar în total suma de 42300 lei.

c o n s t a t ă La 16 august 2012 SRL ,,Vistogrup & Co” a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine. În motivarea cererii a indicat că debitorul SRL ,,Vistogrup & Co” a fost înregistrată în Camera Înregistrării de Stat la 26 decembrie 2006, iar la situaţia actuală creanţele creditorilor întreprinderii constituie suma de 650267,57 lei. Menţionează că valoarea creanţelor întreprinderii constituie 399730 lei, iar datoriile privind decontările cu bugetul sunt de 37357,14 lei. Afirmă că întreprinderea nu are careva bunuri imobile sau mobile şi activele întreprinderii este compus din fondul statutar în valoare de 5400 lei.

Susţine că în urma analizei economico-financiare a întreprinderii s-a constatat că patrimoniul nu există şi este un dezechilibru financiar reflectat în contabilitatea întreprinderii şi, din cauza insuficienţei fondurilor băneşti disponibile în patrimoniul nu vor putea plăti datoriile exigibile către creditorii săi. Prin urmare, insistă că în prezent se află în cazul unei incapacităţi de plată din cauza insuficienţei fondurilor băneşti. Solicită dispunerea deschiderea procesului de insolvabilitatea faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL ,,Vistogrup & Co” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001. În calitate de administrator provizoriu a fost numită ÎI ,,Selevestru Irina”, certificat nr. 11566 din 10 noiembrie 2008. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”, desemnată în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Selevestru Irina”, s-a încasat din contul debitorului remuneraţia administratorului provizoriu în mărime de 13500 lei, cîte 3000 lei lunar pentru toată perioada de administrare provizorie de 4,5 luni şi s-au menţinut în vigoare măsurile de asigurare, aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, s-a dispus intentarea procedurii de faliment, prin valorificarea şi lichidarea masei debitoare, faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”, s-a dispus dezolvarea SRL ,,Vistogrup & Co”,

în calitate de lichidator al SRL ,,Vistogrup & Co” a fost desemnată ÎI „Selevestru Irina” şi stabilită remuneraţia fixă pentru adminsitratorului procesului de insolvabilitate pentru toată perioada de administrare începîd cu 21 ianuarie 2013 şi pînă la intentarea în faliment în mărime de cîte 7200 lei lunar, iar în total suma de 28800 lei. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, s-a încasat în mod solidar în folosul lichidatorului ÎI „Selevestru Irina” de la membrii organelor de conducere a SRL ,,Vistogrup & Co”, în persoana administratorului Culai Alexandru şi SRL „Selegri” remuneraţia pentru activitatea desfăşurată începînd cu 21 ianuarie 2013 în mărimea totală de 28800 lei precum şi remuneraţia pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012, în sumă de 13500 lei, iar în total suma de 42300 lei.

La 21 iunie 2013, SRL „Selegri” a declarat recurs împotriva încheierii din 10 iunie 2013, prin care s-a dispus încasarea în mod solidar a cheltuielilor de remunerare a administratorului insolvabilităţii ÎI „Selevestru Irina”. La data de 22 iulie 2013, SRL „Selegri”, reprezentat de avocatul Ion Matuşenco a depus recurs motivat asupra încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013. În motivarea recursului a invocat că instanţa în derogare de la norma art. 5 CPC, a examinat fondul în lipsa recurentului SRL „Selegri”, fapt confirmat prin procesul verbal al şedinţei de judecată, nu s-a specificat dacă a fost respectată citarea legală a recurentului, fapt ce a dus la încălcarea la dreptul la apărare.

Mai mult că în conformitate cu art. 272 CPC, instanţa remite în termen de 5 zile copia încheierii, însă nici acest fapt nu a fost efectuat de către instanţa care a dispus admiterea cererii administratorului insolvabilităţii, hotărârea motivată fiind remisă în adresa recurentului în data de 01 iulie 2013 şi recepţionată în data de 02 iulie 2013. Consideră încheierea recurată ca fiind una ilegală şi ne întemeiată, emisă în rezultatul interpretării eronate a normelor de drept precum şi fără a fi elucidate şi constatate pe deplin circumstanţele care au o importanţă pentru soluţionarea cauzei.

Susţine că concluzia primei instanţe care vizează încasarea in contul fondatorului SRL „Selegri” a cheltuielilor de remunerarea a administratorului insolvabilităţii, vine în contradicţie cu materialele cauzei, şi anume, prin faptul că debitorul în persoana administratorului SRL ,,Vistogrup & Co” a depus cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, deoarece au intervenit condiţiile normei art. 10 al Legii insolvabilităţii, acţiuni care au fost efectuate imediat după analiza întreprinderii de către partea asociată care a devenit la data de 23 ianuarie 2013, prin urmare, la depunerea cererii de intentare a procedurii de insolvabilitate, societatea nu mai putea onora obligaţiile în raport cu creditorii şi terţele persoane, care erau pînă la momentul devenirii a asociatului SRL „.Selegri”.

Afirmă că prima instanţă în mod abuziv şi neîntemeiat s-a referit la prevederile art. 247 şi 248 al Legii insolvabilităţii, deoarece nici administratorul insolvabilităţii şi nici reprezentantul creditorului nu au prezentat careva probe, care ar fi indicat direct că acumularea unei creanţe şi imposibilitatea stingerii ei se datorează acţiunilor culpabile a SRL „Selegri”. De altfel invocă că, rapoartele perfectate de către administratorul insolvabilităţii asupra cererii introductive şi aprobate de instanţa de fond nu a stabilit şi nici nu a constatat careva acţiuni a SRL „Selegri” sau a altor persoane care ar fi constituit acţiuni ilegale sau culpa ce a dus la insolvabilitatea intenţionată a întreprinderii.

În condiţiile menţionate, consideră că încheierea recurată, contravine prevederilor art. 66, 68 al Legii insolvabilităţii, or, normele menţionate stabilesc expres atribuţiile administratorului privind verificarea temeiurilor insolvabilităţii debitorului şi raportarea concluziilor instanţei de fond.

Insistă că prima instanţă nu a dat o apreciere corespunzătoare a normei de drept la care a făcut trimitere la adoptarea soluţiei, or, conform Legii insolvabilităţii „în cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organelor executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sânt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor”, în contextul dat se admite atragerea la răspundere subsidiară doar în cazul în care există acţiuni ale recurentului care confirmă existenţa insolvabilităţii intenţionate, pe cînd la caz nu există nici o cauză penală sau sentinţe de condamnare în privinţa SRL „Selegri” şi a administratorului privind atragerea la răspundere conform normei art. 252 Cod penal, atribuţii şi dreptul decizional ce aparţine instanţei în ordine penală, având efectele corespunzătoare.

Prin urmare, indică că inexistenţa unei astfel de hotărâri de ordin penal, confirmă că, administratorul insolvabilităţii a neglijat principiul prezumţiei nevinovăţiei şi ultimul şi-a asumat în mod abuziv unele atribuţii prin care a acuzat atît administratorul SRL ,,Vistogrup & Co”, Culai Alexandru, cît şi SRL „Selegri” în fapte neconstatate şi neprobate. Concomitent celor invocate, susţine că încheierea contestată este absolut neîntemeiată şi formală, emisă contrar normelor de drept material, iar datorită părerii subiective, prin încălcarea principiului imparţialităţii şi contradictoalităţii la examinarea cauzei şi anume, atît debitorul, cît şi administratorul insolvabilităţii au avut scopul direct de a duce la răspunderea subsidiară a SRL „Selegri”, iar prin procesul insolvabilităţii de a pune piedici reale la contestarea actelor ce pot duce la recuperarea integră a masei debitoriale.

Consideră că răspunderea solidară a membrilor organelor de conducere a debitorului este prematură şi instanţa de fond nu a elucidat pe deplin circumstanţele pricinii privind responsabilitatea membrilor organelor de conducere ale debitorului de survenirea insolvabilităţii precum şi cuantumul datoriilor debitorului care urmează a fi acoperite. Mai invocă că examinarea în lipsa SRL „Selegri” a fondului pricinii constituie o violare a art.6 al Convenţiei privind drepturile omului, care în partea sa relevă că, orice persoană are dreptul la judecarea… cauzei sale, de către o instanţă…, care va hotărî… asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil…” În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei.

Deoarece materialele cauzei nu atestă date cu privire la expedierea în adresa SRL „Selegri” a copiei încheierii contestate, iar ultimul insistă că a primit-o la data de 02 iulie 2013, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul preventiv la 21 iunie 2013 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa încheierea primei instanţe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. După cum denotă actele cauzei, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2013 s-a dispus admiterea spre examinare a cererii introductive depusă de debitorul SRL ,,Vistogrup & Co” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine, iar în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii (în vigoare la data emiterii încheierii) şi numită în calitate de administrator provizoriu ÎI ,,Selevestru Irina”.

Tot actele cauzei atestă că prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013 a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de debitorul SRL „Vistogrup & Co”, c/f 1006600061354, în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate a fost desemnată ÎI „Selevestru Irina” deţinătoare a certificatului de instruire profesională nr. 11566 din 10 noiembrie 2008. Ulterior, prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, s-a dispus intentarea procedurii de faliment, prin valorificarea şi lichidarea masei debitoare, faţă de SRL „Vistogrup & Co”, dizolvarea Societăţii Comerciale „Vistogrup & Co” SRL şi desemnarea în calitate de lichidator ÎI „Selevestru Irina”.

Odată cu prezentarea instanţei a raportului cu privire la executarea măsurilor de asigurare, lichidatorul a solicitat aprobarea achitării remuneraţiei pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator al procesului de insolvabilitate începînd cu 21 ianuarie 2013, în mărime totală de 28 800 lei, precum şi restituirea remuneraţiei pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012, în sumă totală de 13 500 lei, în mod solidar, din contul membrilor organelor de conducere a debitorului. De asemenea, actele cauzei atestă că în cadrul Adunării de raportare din 20 mai 2013, în condiţiile art. 57 al Legii insolvabilităţii nr. 149, creditorii au adoptat hotărîrea de a intra în faliment şi au susţinut cererea administratorului provizoriu, actualmente lichidator şi au căzut de acord ca remuneraţia şi cheltuielile administratorului provizoriu să fie suportate de membrii organelor de conducere a debitorului în mod solidar.

Prin urmare, ÎI „Selevestru Irina” la data de 04 iunie 2013 a înaintat instanţei un demers prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la membrii organelor de conducere a SRL „Vistogrup & Co”, în persoana administratorului Culai Alexandru şi SRL „Selegri” a remuneraţiei pentru activitatea desfăşurată începînd cu 21 ianuarie 2013 în mărime totală de 28800 lei, precum şi restituirea remuneraţiei pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012 în sumă de 13500 lei, iar în total 42300 lei.

Iar prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, s-a dispus încasarea în mod solidar în folosul lichidatorului ÎI „Selevestru Irina” de la membrii organelor de conducere a SRL ,,Vistogrup & Co”, în persoana administratorului Culai Alexandru şi SRL „Selegri” remuneraţia pentru activitatea desfăşurată începînd cu 21 ianuarie 2013 în mărimea totală de 28800 lei precum şi remuneraţia pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012, în sumă de 13500 lei, iar în total suma de 42300 lei. Instanţa de recurs relevă că încheierea dată este una greşită, fiind emisă cu încălcarea prevederilor Legii insolvabilităţii, ce urmau a fi aplicate la soluţionarea chestiunilor supuse examinării.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (6) a Legii insolvabilităţii, cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară. Conform art. 70 alin. (1), (2), (3) şi (7) a Legii insolvabilităţii, pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente.

Remuneraţia administratorului/lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes sub formă procentuală şi se achită în monedă naţională, inclusiv în cazul în care remuneraţia se determină în funcţie de creanţe/sume în valută străină. Cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

Onorariul de succes sub formă procentuală se plăteşte din contul creditorilor, în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării, în cuantum de cel mult 5% din sumele distribuite creditorilor în urma valorificării masei debitoare şi/sau din suma creanţelor stinse prin compensare, cu transmiterea în natură în contul datoriei a bunurilor din masa debitoare. În cazul în care statul este creditor majoritar, onorariul de succes sub formă procentuală se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărîre de Guvern. Pornind de la prevederile normelor legale menţionate, Colegiul constată că, la stabilirea mărimii remuneraţiei administratorului provizoriu, instanţa de judecată urma să se conducă de volumul şi complexitatea administrării, dar şi de înscrisurile probatoare ce ar demonstra mărimea cheltuielilor aferente suportate.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că, la înaintarea cererii cu privire la plata remunerării şi a cheltuielilor aferente, administratorul insolvabilităţii a solicitat suma de 42300 lei cu titlu de remunerare pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator provizoriu şi în calitate de administrator al insolvabilităţii, invocînd în acest sens, Hotărîrile Guvernului nr. 165 din 09 martie 2010 şi nr. 743 din 11 iunie 2002, potrivit cărora remunerarea administratorului provizoriu pentru o lună de activitate nu poate fi sub limita de 5200 lei.

La caz se constată, însă, că prima instanţă a admis integral pretenţiile administratorului insolvabilităţii referitor la încasarea remuneraţiei în suma totală de 42300 lei, deşi administratorul insolvabilităţii în susţinerea solicitărilor sale nu a prezentat instanţei de judecată careva probe de confirmare a cheltuielilor suportat în perioada în care şi-a desfăşurat activitatea de administrator provizoriu şi administratorul insolvabilităţii a SRL „Vistogrup & Co” Mai mult ca atît, prima instanţă nici nu a motivat considerentele de stabilire a mărimii remuneraţiei administratorului, ci doar a menţionat că acesta a purces la exercitarea atribuţiilor de administrator provizoriu începînd cu data de 03 septembrie 2012 şi ca administrator al procesului de insolvabilitate începînd cu data de 21 ianuarie 2013, din data consemnării sale în Registrul de Stat al întreprinzătorilor individuali.

Or, mărimea acestei remunerări urma a fi stabilită în funcţie de volumul şi complexitatea administrării, aspecte neglijate de instanţa de insolvabilitate. În aceste circumstanţe este cert faptul că încheierea primei instanţe din 10 iunie 2013 este bazată doar pe explicaţiile şi argumentele administratorului procesului de insolvabilitate fără a acorda dreptul recurenţilor de a-şi argumenta poziţia, ceea ce contravine art. 26 alin. (1) şi (2) CPC care stabileşte că procesele civile se desfăşoară pe principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor în drepturile procedurale.

Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încît părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a alege modalităţile şi mijloacele susţinerii ei de sine stătător şi independent de instanţă, de alte organe şi persoane, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu pricina dată judecăţii şi de a-şi expune punctul de vedere asupra iniţiativelor instanţei.

Mai mult că, prevederile art. 70 alin.(13) al Legii insolvabilităţii, direct indică că, în cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art.247. Încheierea judecătorească se emite cu citarea administratorului/lichidatorului, a membrilor organelor de conducere ale debitorului în a cărui obligaţie se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei debitoare, a preşedintelui comitetului creditorilor.

Încheierea poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică examinarea cauzei. Contrar dispoziţiilor citate, la materialele cauzei lipsesc date care ar confirma citarea legală a membrilor organelor de conducere a SRL „Vistogrup & Co”, inclusiv şi recurentului SRL „Selegri”. Sub aspectul celor relatate, este cert că întru soluţionarea chestiunii supuse examinării, era necesar ca demersul administratorului insolvabilităţii cu privire la încasarea în mod solidar de la membrii organului de conducere a SRL „Vistogrup & Co” remuneraţiei pentru activitatea desfăşurată în calitate de administrator, urma a fi examinată conform cadrului legal relevant speţei, pe când încheierea instanţei nu conţine o argumentare clară din care ar rezulta corectitudinea soluţiei la care s-a ajuns.

Or, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

Cele relatate în ansamblu atestă temeinicia recursului declarate de către SRL „Selegri” împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, prin care a fost admisă cererea lichidatorului insolvabilităţii ÎI „Selevestru Irina” şi încasat în mod solidar de la membrii organelor de conducere a SRL ,,Vistogrup & Co”, în persoana administratorului Culai Alexandru şi SRL „Selegri” remuneraţia pentru activitatea desfăşurată începînd cu 21 ianuarie 2013 în mărimea totală de 28800 lei precum şi remuneraţia pentru administrarea provizorie pentru activitatea desfăşurată începînd cu 03 septembrie 2012, în sumă de 13500 lei, iar în total suma de 42300 lei şi impun admiterea acestuia cu casarea încheierii date.

Drept urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide necesar admiterea recursului, casarea integrală a încheierii recurate cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Selegri”.

Se casează încheierii Curţii de Apel Chişinău din 10 iunie 2013, cu privire la încasarea în beneficiul Întreprinderii Individuale „Selevestru Irina” a remuneraţiei pentru îndeplinirea funcţiei de administrator provizoriu şi de administrator al insolvabilităţii, în pricina civilă la cererea introductivă a debitorului Societatea cu Răspundere Limitată ,,Vistogrup & Co” privind intentarea faţă de sine a procesului de insolvabilitate cu restituirea pricinii spre judecare la Curtea de Apel Chişinău. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Tamara Chişca-Doneva