2rc-383/13 — Intentarea procesului de insolvabilitate

prima instanţă: A. Minciună dosar nr. 2rc-383/13 DECIZIE 04 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele, judecătorul : Svetlana Filincova Judecătorii: Galina Stratulat, Iurie Bejenaru examinînd recursul declarat de către Alexandru Culai, în pricina civilă privind intentarea procesului de insolvabilitate a „Vistogrup & Co” SRL, la cererea privind atragerea la răspundere subsidiară a factorilor de decizie a debitorului Culai Alexandru şi a asociatului SRL „Selegri”, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013, prin care a fost admis demersul lichidatorului „Vistogrup & Co” SRL şi dispusă atragerea la răspundere subsidiară în mod solidar a lui Culai Alexandru şi a asociatului SRL „Selegri” în limita sumei debitoriale, c o n s t a t ă: La 16 august 2012 SRL ,,Vistogrup & Co” a depus cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine.

În motivarea cererii a indicat că debitorul SRL ,,Vistogrup & Co” a fost înregistrată în Camera Înregistrării de Stat la 26 decembrie 2006, iar la situaţia actuală creanţele creditorilor întreprinderii constituie suma de 650267,57 lei. Menţionează că valoarea creanţelor întreprinderii constituie 399730 lei, iar datoriile privind decontările cu bugetul sunt de 37357,14 lei. Afirmă că întreprinderea nu are careva bunuri imobile sau mobile şi activele întreprinderii este compus din fondul statutar în valoare de 5400 lei. Susţine că în urma analizei economico-financiare a întreprinderii s-a constatat că patrimoniul nu există şi este un dezechilibru financiar reflectat în contabilitatea întreprinderii şi, din cauza insuficienţei fondurilor băneşti disponibile în patrimoniul nu vor putea plăti datoriile exigibile către creditorii săi.

Prin urmare, insistă că se află în cazul unei incapacităţi de plată din cauza insuficienţei fondurilor băneşti. A solicitat dispunerea deschiderea procesului de insolvabilitatea faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2012 a fost admisă spre examinare cererea introductivă depusă de debitorul SRL ,,Vistogrup & Co” cu privire la intentarea procesului de insolvabilitate faţă de sine şi 1 în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile art. 35 din Legea insolvabilităţii nr.632-XV din 14 noiembrie 2001. În calitate de administrator provizoriu a fost numită ÎI ,,Selevestru Irina”, certificat nr. 11566 din 10 noiembrie 2008. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 ianuarie 2013, a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”, desemnată în funcţie de administrator al insolvabilităţii ÎI „Selevestru Irina”, s-a încasat din contul debitorului remuneraţia administratorului provizoriu în mărime de 13500 lei, cîte 3000 lei lunar pentru toată perioada de administrare provizorie de 4,5 luni şi s-au menţinut în vigoare măsurile de asigurare, aplicate prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 03 septembrie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 23 mai 2013, s-a dispus intentarea procedurii de faliment, prin valorificarea şi lichidarea masei debitoare, faţă de SRL ,,Vistogrup & Co”, s-a dispus dizolvarea SRL ,,Vistogrup & Co”,

în calitate de lichidator al SRL ,,Vistogrup & Co” a fost desemnată ÎI „Selevestru Irina” şi stabilită remuneraţia fixă pentru administratorul procesului de insolvabilitate pentru toată perioada de administrare începînd cu 21 ianuarie 2013 şi pînă la intentarea în faliment în mărime de cîte 7200 lei lunar, iar în total suma de 28800 lei. Pe parcursul examinării cauzei lichidatorul SRL ,,Vistogrup & Co” a intervenit cu o cerere privind atragerea la răspunderea subsidiară a factorilor de decizie a întreprinderii şi anume a administratorului societăţi – Alexandru Culai şi a asociatului SRL „Selegri” în mărimea sumei neacoperite integral de masa debitoare în total de 96647 lei pentru perioada de gestiune în care purtau responsabilitate de modul în care activa întreprinderea şi gestionau activele societăţii, din motivul insuficienţii masei debitoriale pentru satisfacerea creanţelor creditorilor.

În motivarea cererii s-a invocat că conducerea debitorului acţionînd cu rea- credinţă a întreprins mai multe acţiuni de ordin economic care au dus la imposibilitatea achitării cu creditorii întreprinderii şi totodată creînd situaţia supraîndatorării acesteia. Conform actelor contabile a SRL „Vistogrup & Co”, coeficientul corelaţiei dintre sursele împrumutate şi proprii (rata brută generală de îndatorare) reflectă suma mijloacelor atrase revenită la 1 leu capital propriu şi cu cît mărimea acestui coeficient este mai mare, cu atît mai riscantă este situaţia financiară a întreprinderii. Punctul critic la aprecierea coeficientului de corelaţie este 1, ceea ce indică o situaţie alarmantă din acest punct de vedere, cînd coeficientul dat a evoluat de la minus 3,88 în anul 2009 pînă la minus 9,55 în anul 2011 (subliniază că nici la prezenţa acestor indici financiar economici conducerea SRL „Vistogrup & Co”, nu a înaintat cerere introductivă).

Rata solvabilităţii generale care este constatată la SRL „Vistogrup & Co”, exprimă gradul de acoperire a surselor împrumutate cu activele totale de care dispune întreprinderea. În mod normal, nivelul acestui coeficient trebuie să nu fie 2 mai mic de 2. Conform datelor contabile se observă că în anul 2009 acest coeficient are o mărime de 0,56 în anul 2010 - 0,72 şi în anul 2011 - 0,90 ceea ce caracterizează o situaţie nesatisfăcătoare a întreprinderii, inclusiv persistenţa permanentă a riscului de intrare în incapacitate de plată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 a fost admis demersul lichidatorului „Vistogrup & Co” SRL şi dispusă atragerea la răspundere subsidiară în mod solidar a lui Culai Alexandru şi a asociatului SRL „Selegri” în limita sumei debitoriale.

La 18 iulie 2013, Culai Alexandru, a declarat recurs împotriva încheierii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 şi pronunţarea unei noi hotărîri prin care să fie eliberat de la răspunderea subsidiară a lui Culai Alexandru, invocînd că la 04.04.2012 prin procesul-verbal al adunării generale a asociaţilor SRL „Vistogrup & Co” nr. 2-2012, a fost eliberat din funcţia de administrator al întreprinderii, din ce motiv nu au fost efectuate modificările de rigoare la Camera înregistrării de Stat nu cunoaşte. Despre faptul că, nu a fost efectuate modificările nominalizate a aflat în cadrul şedinţei de judecată. Mai mult ca atît, la 05.04.2012 a perfectat actul de primire-predare prin care a transmis toate soldurile întreprinderii.

Concomitent, menţionează faptul că, conform contractului de donaţie încheiat la 18.01.2012 a donat cota participare în capitalul statutar al SRL „Vistogrup & Co” deţinută de sine lui SRL „SELEGRI”. Prin urmare, la 23.01.2012 au fost efectuate şi modificările de rigoare la Camera înregistrării de Stat. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Potrivit art. 8 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege. La caz, recurentul contestă încheierea instanţei de insolvabilitate prin care a fost admisă cererea sa privind atragerea la răspundere subsidiară a organelor de conducere a debitorului.

3 Potrivit art. 248 alin. (1) al Legii insolvabilităţii nr. 149 din 29.06.2012, dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni: a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal; b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului; c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului; d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate; e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire şi a ştampilei; f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată; g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori; h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art.14;

i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului. (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin.(1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin.(1) ameninţă să se prescrie. Pornind de la prevederile normei de drept evocate supra, Colegiul constată că reieşind din materialele cauzei, reiese insuficienţa veniturilor din vînzări, generate de SRL „Vistogrup & Co” pe parcursul perioadei analizate, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. S-a stabilit o creştere considerabilă a cheltuielilor din activitatea operaţională în raport cu mărimea veniturilor din vînzari, şi anume în anul 2010-102,05 %, în anul 2011-98,4%.

Mai mult ca atît, conform bilanţului contabil pentru I trimestrul al anului 2012 în activitatea SRL „Vistogrup & Co” n-au fost înregistrate venituri din vînzări, pierderile fiind estimate în suma de 130 632 lei. Colegiul menţionează că prima instanţă corect a constatat că persoanele responsabile din cadrul SRL „Vistogrup & Co”, au continuat activitatea comercială prejudiciabilă atît pentru întreprindere cît şi pentru creditori, deşi era previzibilă, ajungerea în stare de insolvabilitate şi prejudicierea creditorilor, debitorul era obligat de a înainta cerere introductivă pînă la ajungerea de facto în stare de insolvabilitate, 4 însă a omis în mod intenţionat de a se adresa în instanţa de judecată pentru intentarea procesului de insolvabilitate.

Prin urmare, cererea înaintată de lichidatorul SRL „Vistogrup & Co” este întemeiată, fiind prezente temeiurile de atragere la răspunde subsidiară prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. a), b), e), f) şi h) din Legea insolvabilităţii. Totodată conform art. 48, art. 63, art. 69 şi art.77 din Legea privind societăţile cu răspundere limitată, în calitate de organe de conducere a unei societăţi sînt adunarea generală a asociaţilor, consiliul societăţii, administratorul societăţii, cenzorul. Prin urmare, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că sunt temeiuri legale de atragere a recurentului Culai Alexandru la răspundere subsidiară, iar concluziile primei instanţe privind temeinicia atragerii la răspundere subsidiară sunt întemeiate şi legale.

Referitor la atragerea răspunderii subsidiare a SRL „Selegri”, instanţa de recurs nu se v-a expune, deoarece încheierea în această parte nu a fost contestată. Este neîntemeiat argumentul recurentului cu privire la faptul că el nu este administrator al SRL „Vistogrup & Co” începînd cu 04.04.2012 şi nu poate fi atras la răspunderea subsidiară, deoarece reieşind din cuprinsul cererii lichidatorului SRL „Vistogrup & Co”, acesta solicită atragerea lui Culai Alexandru la răspundere subsidiară pe perioada anilor 2009-2011, în care timp recurentul deţinea funcţia de administrator al întreprinderii. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Culai Alexandru, şi de a menţine încheierea primei instanţe care este legală şi întemeiată.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Alexandru Culai. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 24 iunie 2013 în pricina civilă privind intentarea procesului de insolvabilitate a „Vistogrup & Co” SRL, la cererea privind atragerea la răspundere subsidiară în mod solidar a lui Culai Alexandru şi a asociatului SRL „Selegri” în limita sumei debitoriale. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 5