2rc-147/15 — Încasarea penalităţii

prima instanţă: Vl. Braşoveanu dosarul nr. 2rc-147/15 instanţa de apel: L. Bulgac, N. Craiu, M. Guzun DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Complexul „Casa Presei”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” împotriva Întreprinderii de Stat Complexul „Casa Presei” cu privire la încasarea penalităţii, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, prin care cererea de apel depusă de Întreprinderea de Stat Complexul „Casa Presei” a fost restituită ca netimbrată, constată: La 23 decembrie 2013 SA „Termocom” a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS Complexul „Casa Presei” cu privire la încasarea penalităţii.

În motivarea acţiunii a indicat că în baza contractului pentru folosirea energiei termice în apă fierbinte nr.1746 din 15 octombrie 2007, încheiat între SA „Termocom” în procedura planului şi ÎS „Casa Presei”, ultimul şi-a asumat obligaţia de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate de către SA „Termocom” la obiectele sale. În corespundere cu contractul nominalizat, plata pentru energia termică furnizată se efectuează lunar, în lei prin transfer bancar pe contul de decontare a furnizorului, plata se consideră efectuată la data încasării sumelor băneşti pe contul de decontare al furnizorului. Susţine că de către furnizor SA „Termocom” în procedura planului, au fost respectate în întregime obligaţiile asumate contractual.

Însă, nerespectarea de către consumator a obligaţiilor sale contractuale a generat calcularea pentru perioada aprilie 2012 - septembrie 2012, a unei penalităţi în sumă de 41568,44 lei. Calculul penalităţii fiind efectuat în corespundere cu prevederile pct. 4.3 ale Acordului adiţional nr. 1746 din 15 octombrie 2007, care prevede expres că dacă Consumatorul va încălca termenele şi condiţiile de plată stipulate în pct.4.2 al contractului, Consumatorul va achita o penalitate de 0,1% din suma datorată pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii pentru energia termică consumată, începînd cu prima dată-limită de achitare a facturii pînă la data efectuării plăţii. Afirmă că la data de 15 noiembrie 2012 ÎS Complexul „Casa Presei” a recunoscut şi a garantat achitarea penalităţii pînă la data de 15 decembrie 2012 conform obligaţiei de garanţie.

Concomitent, invocă şi prevederile art.512 Cod civil, care indică că, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii, iar debitorul este ţinut să o execute. Prestaţia constă în a da, a face sau a nu face. Iar potrivit dispoziţiilor art.624-625 Cod civil, părţile pot garanta executarea unei obligaţiuni prin stipularea unei clauze penale, prin care evaluează anticipat prejudiciul, indicînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun, iar neexecutarea include orice încălcare a obligaţiunilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă. Mai invocă că întru soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului creat, pîrîtului i-a fost expediată prin intermediul unei scrisori recomandate o reclamaţie/somaţie cu nr.79/7098 din 29 noiembrie 2013, reclamaţie lăsată de către ultimul fără examinare şi pînă în prezent nu a primit nici un răspuns.

Solicită încasarea de la ÎS Complexul „Casa Presei” în beneficiul SA „Termocom” în procedura planului suma de 41568,44 lei cu titlu de penalitate pentru perioada aprilie 2012-septembrie 2012 şi a pune toate cheltuielile de judecată pe seama pîrîtului. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 16 aprilie 2014, acţiunea a fost admisă integral şi încasat din contul ÎS Complexul „Casa Presei” în beneficiul SA „Termocom” penalitatea pentru perioada aprilie 2012-septembrie 2012 în mărime de 41568, 44 lei şi în beneficiul statului taxa de stat neachitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 1247,05 lei. La 27 mai 2014, ÎS Complexul „Casa Presei” a declarat apel nemotivat împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

Totodată, apelantul a menţionat că motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi probele în susţinerea apelului vor fi prezentate suplimentar, după comunicarea de către instanţa de judecată a hotărîrii motivate. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014 nu s-a dat curs cererii de apel depusă de ÎS Complexul „Casa Presei”, fiind acordat apelantului termen pînă la data de 20 octombrie 2014 pentru înlăturarea neajunsurilor şi depunerea apelului motivat, precum şi prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 935,3 lei. Totodată s-a explicat apelantului ÎS Complexul „Casa presei” că, în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicaţiilor din încheiere, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, a fost restituită cererea de apel depusă de ÎS Complexul „Casa Presei”, ca fiind netimbrată. La 16 ianuarie 2015, ÎS Complexul „Casa Presei” a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel din 16 decembrie 2014, solicitînd admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi restituirea pricinii spre rejudecare. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea instanţei de apel, considerînd-o neîntemeiată şi pasibilă anulării din motivul încălcării normelor de drept procedural.

Menţionează că din conţinutul încheierii contestate rezultă, că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014 nu s-a dat curs cererii de apel, oferindu-se apelantului termen pînă la 20 octombrie 2014, pentru înlăturarea neajunsurilor şi anume depunerea unei cereri suplimentare de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul şi prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat în mărime de 935,3 lei. Iar la data de 27 octombrie 2014 s-a oferit termen suplimentar apelantului pînă la data de 16 decembrie 2014, pentru înlăturarea neajunsurilor, încheierea dată fiind recepţionată de către apelant la data de 10 noiembrie 2014. Susţine că cele relatate nu corespund realităţii, deoarece încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014 a fost expediată întreprinderii cu scrisoarea de însoţire din 27 octombrie 2014 şi înregistrată la ÎS.

Complexul „Casa Presei” la 11 noiembrie 2014, iar în corespundere cu dispozitivul încheierii menţionate termenul de înlăturare a neajunsurilor a fost stabilit pînă la 20 octombrie 2014. Consideră că ÎS Complexul „Casa Presei” a fost pusă în imposibilitate să înlăture neajunsurile menţionate în termenul stabilit, deoarece despre necesitatea înlăturării neajunsurilor a aflat cu mult mai tîrziu de termenul stabilit pentru aceasta. Afirmă că careva alte citaţii, înştiinţări sau alte acte de procedură, în legătură cu judecarea apelului, ÎS Complexul „Casa Presei” nu a primit.

Apreciază drept eronate şi afirmaţiile instanţei de apel, precum că la data de 27 octombrie 2014 s-a oferit termen suplimentar apelantului pînă la data de 16 decembrie 2014, pentru înlăturarea neajunsurilor, încheierea dată fiind recepţionată de către apelant la data de 10 noiembrie 2014, deoarece nu a fost înştiinţat de către instanţa de apel despre data, ora şi locul petrecerii şedinţei de judecată, după cum reglementează art.100 - 105 CPC.

Iar avizul de recepţie, la care face trimitere instanţa de apel, se referă la recepţionarea încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014, unde termenul de executare este stabilit pînă la data de 20 octombrie 2014. Insistă că la examinarea apelului declarat, instanţa de apel a încălcat normele de drept procedural, deoarece neajunsurile constatate la depunerea apelului a fost imposibil de înlăturat în termenul stabilit, iar pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată, fapt prin care a avut loc o încălcare directă a articolului 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, adică dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil a cauzei, în mod public, într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din actele cauzei copia încheierii instanţei de apel din 16 decembrie 2014, a fost recepţionată de către ÎS Complexul „Casa Presei” la data de 06 ianuarie 2015, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 69). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 16 ianuarie 2015 în termen. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis cu casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare din considerentele ce urmează.

În speţă se constată că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, a fost restituită cererea de apel ÎS Complexul „Casa Presei”, drept motiv fiind invocat faptul neprezentării apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat pentru depunerea apelului în termenul stabilit prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014. Instanţa de recurs conchide, însă, că încheierea instanţei de apel din 16 decembrie 2014 este una ilegală şi emisă cu interpretarea eronată a normelor de drept procedural, respectiv nu poate fi menţinută.

Astfel, conţinutul art. 369 alin. (1) lit. a) CPC indică că instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). Cu referire la prevederile normei enunţate, instanţa de recurs reţine că deşi, prin încheierile Curţii de Apel Chişinău din 07 august 2014, apelantului ÎS Complexul „Casa Presei” i-a fost acordat termen pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat, însă la materialele dosarului lipsesc probe care ar confirma recepţionarea de către ÎS Complexul „Casa Presei” a acestei încheieri, respectiv, ultimul nu a avut la cunoştinţă despre acordarea termenului pentru prezentarea dovezii de plată a taxei de stat, fapt care indică că de către instanţă nu au fost respectate prevederile art. 100 CPC, care reglementează comunicarea actelor de procedură.

Or, potrivit art. 100 alin. (1) CPC, cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară. Conform art. 102 alin. (1) şi (6) CPC, instanţa înştiinţează prin citaţie participanţii la proces privitor la locul, data şi ora şedinţei de judecată. Citaţia sau înştiinţarea se trimite la adresa menţionată de parte sau de un alt participant la proces.

Conform prevederilor art. 105 alin. (1) şi (5) CPC, citaţia şi înştiinţarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana împuternicită de judecată. Data înmînării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmînează destinatarului, precum şi pe cotor şi se restituie instanţei. În consecinţă neavînd dovada recepţionării de către apelantul ÎS Complexul „Casa Presei” a încheierii din 07 august 2014 şi ţinînd cont de prevederile normelor enunţate, instanţa de apel, la 27 octombrie 2014, în mod repetat a expediat în adresa apelantului copia încheierii din 07 august 2014, explicîndu-i totodată că în caz de neîndeplinire a cerinţelor cererea va fi restituită fără examinare (f.d.

61). Prin urmare, instanţa de recurs constată că deşi, în adresa apelantului ÎS Complexul „Casa Presei” a fost expediată în mod repetat încheierea din 07 octombrie 2014, instanţa de apel, într-un mod neînţeles, prin încheierea sa din 16 decembrie 2014 dispune restituirea apelului, drept temei reţinând faptul că la 27 octombrie 2014 s-a oferit termen suplimentar apelantului pînă la data de 16 decembrie 2014, pentru înlăturarea neajunsurilor. Cu toate că, la materialele pricinii lipseşte încheierea instanţei de apel din 27 octombrie 2014, prin care s-ar fi oferit apelantului ÎS Complexul „Casa Presei” un termen suplimentar pentru prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat.

Or, examinarea acestui aspect relevă că în adresa ÎS Complexul „Casa Presei” a fost expediată repetat încheierea instanţei de apel din 07 august 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a acordat apelantului ÎS Complexul „Casa Presei” termen pînă la data de 20 octombrie 2014, pentru înlăturarea neajunsurilor şi prezentarea apelului motivat şi a dovezii de plată a taxei de stat, şi care a fost recepţionată de ultimul la data de 10 noiembrie 2014, fapt ce se confirmă prin avizul de recepţie (f.d. 62). Aşa fiind, este cert că recepţionînd la data de 10 noiembrie 2014 încheierea instanţei de apel don 07 august 2014, prin care nu s-a dat curs apelului declarat de ÎS Complexul „Casa Presei”, ultimul era în imposibilitate vădită de a înlătura neajunsurile pînă la data de 20 octombrie 2014, în timp ce un nou termen pentru înlăturarea neajunsurilor apelantului nu i-a fost acordat.

În această ordine de idei, faptele relatate generează casarea încheierii recurate, or menţinerea acesteia, în condiţiile enunţate, ar constitui o încălcare a dreptului ÎS Complexul „Casa Presei” de a dispune de drepturile sale procedurale în condiţiile normelor în vigoare, care sunt garantate şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi îngrădirea accesului la justiţie. Se impune subliniat la acest capitol şi faptul că necomunicarea în modul corespunzător de către instanţele de judecată a actelor de procedură către participanţii la proces ar putea înfrînge principiul echităţii procedurii civile şi îngrădi în mod inacceptabil dreptul subiecţilor la un proces echitabil.

Colegiul reiterează că, dreptul de acces la un tribunal constituie un element inerent al tuturor garanţiilor procedurale prevăzute în Convenţie (CEDO, hot. Campbell şi Fell vs. Marea Britanie din 25.02.1982). Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiţie (CEDO, hot. Airey vs. Irlanda din 09.10.1979). Astfel, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale stipulează că orice persoană are dreptul la judecarea pricinii „în mod echitabil”, ceea ce implică, inclusiv, o procedură contradictorie şi egalitatea armelor.

Respectarea principiului egalităţii armelor presupune că fiecare parte trebuie să obţină o posibilitate rezonabilă de a-şi prezenta cauza în condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajată în raport cu adversarul său, astfel încât între părţi să se menţină un echilibru corect. Dreptul la o procedură contradictorie implică dreptul unei părţi în procesul civil de a lua cunoştinţă de observaţiile sau explicaţiile date de cealaltă parte, precum şi de a le discuta. Considerentele expuse mai sus dovedesc netemeinicia soluţiei instanţei de recurs cu privire la restituirea cererii de apel a ÎS Complexul „Casa Presei”, din care considerente recursul necesită a fi admis, cu casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 şi restituirea pricinii în instanţa de apel la etapa de primire a cererii de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat Complexul „Casa Presei”. Se casează integral încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii pe Acţiuni „Termocom” împotriva Întreprinderii de Stat Complexul „Casa Presei” cu privire la încasarea penalităţii, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău la etapa de primire a cererii de apel. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva