3r-47/15 — Obligarea formării prin separare a unui bun imobil

prima instanță: S. Procopciuc dosarul nr. 3r-47/15 instanţa de recurs: N. Cernat, A. Gavriliţa, A. Pohopol DECIZIE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de Stici Natalia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Stici împotriva Consiliului orașului Orhei și Primăriei orașului Orhei cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Stici Natalia ca fiind depusă tardiv, c o n s t a t ă La 14 martie 2014, Natalia Stici a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului orașului, Primăriei orașului Orhei cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acţiunii a indicat că deține dreptul de proprietate asupra bunului imobil situat în or. Orhei, str. Mihai Eminescu 9/2, fapt confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, cu numărul cadastral 6401401.026.37. Susține că a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului imobil menționat în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1471 din 11 martie 2013, care a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Orhei la data de 12 martie 2013 sub numărul de înregistrare 6401136619. Menționează că terenul aferent, cu o suprafața de 0,6823 ha, pe care este amplasat imobilul său, constituie o parte din sectorul de pământ cu suprafaţa de 0,06823 ha cu nr. cadastral 6401401026, care a fost transmis în administrare ÎM „Achiziții Comerț și Piețe” cu destinația pentru construcții.

Indică că a avut intenția și dreptul de a procura terenul aferent imobilului situat în or. Orhei, str. M. Eminescu 9/2, iar în acest sens s-a adresat către Primăria orașului Orhei și Consiliului orășenesc Orhei cu cerere prealabilă cu privire la cumpărarea acestui teren în temeiul Legii nr. 121 din 04 mai 2007, privind administrarea și deetatizarea proprietății publice, Legii nr. 1308-XI1 din 25 iulie 1997 privind prețul normativ și modul de vânzare cumpărare a pământului și Regulamentului privind vânzarea-cumpărarea obiectelor privatizate sau care se privatizează și întreprinderilor private.

Invocă că Consiliul orășenesc Orhei nu a reacționat la cererea prealabilă, iar prin răspunsul Primăriei orașului Orhei i-a fost refuzat în satisfacerea cerințelor, pe motiv că conform prevederilor art. 2 al Legii nr.91-XVI din 05 aprilie 2007, privind terenurile proprietate publică și delimitatei lor, terenurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile.

Consideră refuzul Primăriei orașului Orhei ilegal și neîntemeiat, deoarece, contravine prevederilor art. 3 - art. 7 ale Regulamentului cu privire la vânzarea cumpărarea terenurilor aferente obiectelor privatizate și întreprinderilor private, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 1428 din 16 decembrie 2008, care reglementează condițiile și modul de vânzare-cumpărare a terenurilor aferente din domeniul privat al statului și al unităților administrativ teritoriale, inclusiv terenurile aferente imobililor private, care indică că cumpărător al terenului poate fi proprietarul bunului privatizat sau privat, amplasat pe acest teren, sau persoana împuternicită de aceasta, iar în cazul când sunt separate sectoarele de teren aferent fiecărei încăperi și este format bunul independent de drept, proprietarii acestor bunuri imobile, pot cumpăra sectoarele de teren respective.

Afirmă că Primăria orașului Orhei nu a adus nici un argument în sensul respingerii cererii înaintate, ne fiind expediat nici un aviz care să indice temeiurile ce nu permite procurarea acestui teren. Solicită obligarea Primăriei orașului Orhei și Consiliul orășenesc Orhei să formeze prin separare din bunul imobil cu nr. cadastral 6401401,026 cu suprafața de 0,7128 ha situat în or. Orhei, str. M. Eminescu 9/2, un nou bun imobil pentru imobilul ce îi aparține cu drept de proprietate cu nr. cadastral 6401401,026,37, obligarea Consiliului orășenesc Orhei să aprobe planul cadastral asupra bunului imobil nou format din situat în or. Orhei, str. M. Eminescu 9/2 și de ai vinde în beneficiul său acest bun imobil la un preț normativ.

Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 14 august 2014, Stici Natalia a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. Prin încheierea Curții de Apel din 09 decembrie 2014, cererea de apel depusă de către Natalia Stici a fost restituită ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. La 23 decembrie 2014, Stici Natalia a declarat recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și restituirea pricinii spre examinare apelului în fond. În motivarea recursului a invocat că încheierea instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual.

Susține că deşi instanţa de apel a constatat depunerea de dînsa a apelului împotriva hotărîrii primei instanţe doar la data de 14 august 2014, însă, instanța nu a luat în consideraţie şi faptul că dânsa a recepționat dispozitivul hotărârii judecătorești la data de 10 iulie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire din 09 iulie 2014. Iar ca urmare a recepționării dispozitivului hotărârii din 25 iunie 2014, s-a adresat către Judecătoriei Orhei, solicitând hotărârea motivată, însă la acel la moment hotărârea nu era redactată. Indică că la 17 iulie 2014, s-a adresat către cancelariei Judecătoriei Orhei, solicitând eliberarea hotărârii integrale, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire din 23 iulie 2014, inclusiv și plicul poștal din 25 iulie 2014, astfel, actele judecătorești necesare pentru depunerea cerii de apel au fost recepționate la 26 iulie 2014. Consideră că apelul a fost depus în termenul legal prevăzut de prevederile art. 362 CPC.

Invocă că în ziua pronunțării dispozitivului hotărârii și anume la 25 iunie 2014, nu a fost prezentă în ședința de judecată, deoarece, se afla la tratament ambalator și circula la instituțiile de specializare, mai mult ca atât dânsa nu a fost înștiințată despre ședința de judecată în care a fost pronunțat dispozitivul hotărârii. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunțarea ei. Materialele cauzei atestă că copia încheierii instanței de apel din 09 decembrie 2014 a fost expediată în adresa recurentei la 12 decembrie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisori de însoțire anexată la materialele cauzei (f.d. 83). Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la data de 23 decembrie 2014, în termen.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților. Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins, cu menţinerea încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2014 din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină hotărârea primei instanţe.

La caz se constată că prin încheierea din 09 decembrie 2014, Curtea de Apel a dispus restituirea cererii de apel declarată de către Stici Natalia cu toate documentele anexate, întemeindu-și concluziile pe dispozițiile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, care statuează că instanța de apel restituie, printr-o încheiere cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Instanța de recurs reține că concluzia instanței de apel cu privire la depunerea apelului de către Stici Natalia în afara termenului este justificată. În conformitate cu art. 362 alin.(1) CPC termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă actele cauzei, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Orhei, prin care a fost respinsă acțiunea Nataliei Stici împotriva Consiliului orașului Orhei şi Primăriei orașului Orhei cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate, a fost emis și pronunțat la data de 25 iunie 2014. La fel, materialele cauzei atestă că Stici Natalia nu a fost prezentă la pronunțarea dispozitivului hotărârii, cu toate că a fost înștiințată legal, fapt confirmat prin dovada de înștiințare a părților pe dosar (f.d. 45), însă la 10 iulie 2014, fapt susţinut şi de ultima, a recepţionat dispozitivul hotărîrii Judecătoriei Orhei din 25 iunie 2014. Cu toate acestea, cererea de apel împotriva primei instanțe din 25 iunie 2014, a fost depusă de către Stici Natalia doar la data de 14 august 2014, respectiv cu încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 362 alin.(1) CPC.

Mai mult decât atât, recurenta nu a solicitat repunerea în termen a apelului, în ordinea stabilită la art. 116 CPC și nu a făcut, prin probe întemeiate dovada imposibilității îndeplinirii actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege, iar instanța nu a stabilit careva circumstanțe pentru repunerea apelului în termen. Instanţa de recurs reţine ca lipsită de suport susţinerea recurentului referitor la faptul că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată în lipsa lui, astfel a luat cunoştinţă cu aceasta ulterior, din care motive considerând că apelul nu este tardiv. Aceasta deoarece, după cum a fost menţionat mai sus, termenul de 30 zile acordat pentru contestarea hotărârii, conform prevederilor art. 362 CPC, începe să curgă din momentul pronunţării dispozitivului hotărârii, iar alte excepţii legislaţia nu prevede.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că Stici Natalia, a fost înştiinţat despre locul, data şi ora examinării cauzei care a avut loc la 25 iunie 2014, fapt confirmat prin semnătura ultimului aplicată în recipisa din 23 mai 2014 (f. d. 45), însă ultimul nu s-a prezentat la această şedinţă. Aşa fiind, este cert că recurenta, a avut la cunoştinţă despre data emiterii hotărârii primei instanţe, în acest fel, urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează şi jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt, însă, ignorat de aceasta, ce a generat omiterea termenului prescris la depunerea apelului.

Pentru considerentele menţionate și având în vedere că toate criticile formulate în recurs sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii instanței de apel. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Stici Natalia. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chișinău din 09 decembrie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Stici împotriva Consiliului orașului Orhei şi Primăriei orașului Orhei cu privire la recunoașterea dreptului de proprietate.

Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva