3ra-168/15 — Cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-168/15 Prima instanţă: S. Namașco Instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele ședinței, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Chirică Roman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Chirică Roman împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, prin care apelul depus de către Chirică Roman a fost respins cu menținerea hotărîrii primei instanțe, a constatat : La 21 iunie 2013, Chirică Roman s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului adminsitrativ.

În motivarea acțiunii Chirică Roman a invocat că este angajat al Inspectoratului General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne, deţinînd funcţia de inspector patrulare rutieră a companiei Botanica a batalionului nr. 2 al subdiviziunii mobile a brigăzii de patrulare a Inspectoratului Naţional de Patrulare a Inspectoratului General de Poliţie a Ministerului Afacerilor Interne, cu gradul special de căpitan de poliţie. La 20 mai 2013, s-a adresat cu o cerere prealabilă către Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat includerea în calculul a vechimii în muncă în organele afacerilor interne perioada de studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or.

Buzău al Ministerului de Interne din România, care cuprinde termenul între 15.09.1998 şi momentul absolvirii în anul 2002, precum şi de a fi considerat încadrat în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice începînd cu data de 15 septembrie 1998, deoarece la moment termenul vechimii calculat de pîrît nu include perioada studiilor în cadrul Liceului Militar „Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne din România. La 28 mai 2013, prin răspunsul nr. 10/c-223, semnat de directorul Direcţiei generale resurse umane a Ministerului Afacerilor Interne, i s-a refuzat în admiterea cerinţelor înaintate. Cu răspunsul dat, a făcut cunoștință la 03 iunie 2013. Chirică Roman consideră răspunsul oferit de Ministerul Afacerilor Interne, este unul neîntemeiat şi lipsit de suport juridic din următoarele considerente.

1 La 15 septembrie 1998, în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 303 „cu privire la înmatricularea şi delegarea la studii în instituţiile de învăţămînt peste hotarele republicii”, el a fost înmatriculat în Colegiul de poliţie a Ministerului Afacerilor Interne şi detaşat la studii la Liceului Militar „Neagoe Basarab” din or. Buzău al Ministerului de Interne din România. Liceul enunțat, l-a absolvit în luna iulie a anului 2002, după care a fost admis pentru continuarea studiilor la Academia de Poliţie „Ştefan cel Mare” din Chişinău, fapt confirmat prin extrasul din ordinul Ministerului Afacerilor Interne nr. 303 „cu privire a înmatricularea şi delegarea la studii în instituţiile de învăţămînt peste hotarele republicii”.

Menţionează reclamantul că, în conformitate cu certificatul nr. 249614 din 26 aprilie 2013, eliberat de către directorul general al Direcţiei generale management resurse umane a Ministerului Administrației și Internelor a României, Liceul Militar „Neagoe Basarab” reprezintă o instituţie de învăţămînt cu profil militar, iar elevii înmatriculaţi la această unitate de învăţămînt au fost încazarmaţi, avînd drepturile şi îndatoririle specifice prevăzute de regulamentele militare.

Solicită, Chirică Roman de-a fi considerat ilegal refuzul din 28 mai 2013, eliberat de către Ministerului Afacerilor Interne prin scrisoarea nr. 10/c223; să fie obligat Ministerul Afacerilor Interne să includă în calculul vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei şi indemnizațiilor persoanelor din corpul de comandă a organelor afacerilor interne, în conformitate cu Hotărîrea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 „cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire şi plată a pensiilor şi indemnizaţiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei şi sistemului penitenciar”, perioada în care s-a aflat la studii în Liceul Militar „Neagoe Basarab” din or.

Buzău al Ministerului de Interne din România, începînd cu 15 septembrie 1998 şi de a fi considerat că a fost încadrat în serviciu în organele afacerilor interne ale Republicii Moldovă din 15 septembrie 1998. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013, acțiunea depusă ce către Chirică Roman a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.35, 37-39). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de către Chirică Roman cu menținerea hotărîrii primei instanțe fără modificări (f.d.72-78). La 01 decembrie 2014, Chirică Roman a depus recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, şi a hotărîrii primei instanţe, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului Chirică Roman a indicat că atît decizia instanţei de apel, cît şi hotărîrea primei instanţe sunt ilegale şi neîntemeiate, deoarece, instanţele nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Prin prisma normei de drept enunţate, instanţa de recurs constată că recursul declarat la 01 decembrie 2014, este depus în termen. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

2 În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 16 ianuarie 2014 Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimatului cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, Ministerul Afacerilor Interne nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată de către Chirică Roman, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art.432 alin.(1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că, Chirică Roman, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza 3 Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Chirică Roman, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Chirică Roman se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele ședinței, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 4