3ra-159/15 — Recunoaşterea ca ilegal refuzul, obligarea să includă în stagiul de cotizare

Prima instanță: Judecătoria Orhei Dosarul nr. 3ra-159/15 Judecător: V. Varaniţă Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, A. Gavriliţa, I. Muruianu ÎNCHEIERE 12 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Stegari Ion împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova privind recunoaşterea ca ilegal a refuzului CNAS din 31.07.2012, obligarea CNAS să includă în stagiul de cotizare perioadele de 25.05.1976 - 10.08.1979 şi 02.01.1986 - 14.02.1998, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă : La 24 august 2012, Stegari Ion s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova (în continuare CNAS), solicitînd recunoaşterea ca ilegal a refuzului CNAS din 31.07.2012, obligarea CNAS să includă în stagiul de cotizare perioadele de 25.05.1976 - 10.08.1979 şi 02.01.1986 — 14.02.1998, cît şi încasarea din contul pîrîtei a tuturor cheltuielilor de judecată.

în motivarea acţiunii reclamantul a indicat, că şi-a început activitatea la 18.03.1968, în perioadele 25.05.1976-10.08.1979 şi 02.01.1986-14.02.1998 a activat în fostul colhoz “Kirov” din s. Bulăieşti, r-nul Orhei. Din perioada 25.02.2011, este beneficiar de pensie şi respectiv s-a adresat la CtAS Orhei pentru stabilirea pensiei, depunînd în acest sens actele necesare, însă i-a fost stabilită pensia minimă de 394 lei, unul din motivele stabilirii pensiei minime fiind faptul că perioadele de timp sus menţionate nu au fost incluse în stagiul de cotizare. Afirmă, că prin răspunsul nr. 101/09-306 din 12.04.2011 i-a fost refuzată includerea perioadelor 25.05.1976-10.08.1979 şi 02.01.1986-14.02.1998 în stagiul de cotizare pe motiv că după lichidarea colhozului “Kirov” nu s-au păstrat cărţile de contabilitate F-14.

Specifică, că ulterior, în interesele reclamantului, Procuratura Orhei s-a adresat cu o acţiune în instanţa de judecată pentru constatarea faptului cu valoare juridică, iar prin hotărîrea Judecătoriei Orhei din 16.06.2011 acţiunea înaintată a fost admisă şi constatat faptul privind valabilitatea înscrisurilor efectuate în carnetul de muncă cu privire la zilele lucrate şi salariul primit în colhozul “Kirov” pe perioadele 25.05.1976-10.08.1979 şi 02.01.1986-14.02.1998, hotărîre care a fost anulată prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16.11.2011, iar cererea Procuraturii Orhei scoasă de pe rol pe motiv că la examinarea cauzei în procedura specială s-a constatat existenţa unui litigiu de drept.

Invocă, că la 31.07.2012, a primit răspunsul nr. V-S-1040/12 a CNAS, prin care a fost informat, că motivul determinării unei pensii minime este stagiul de cotizare incomplet şi nivelul scăzut al salariului.

Precizează reclamantul, că nu este de acord cu refuzul CNAS de a-i stabili pensia deplină cu includerea perioadelor nominalizate mai sus, pe motiv că în carnetul de muncă sunt înscrise perioadele date, iar înscrisurile din carnetul de muncă deja constituie un fapt care are valoare juridică şi corespund rigorilor Regulamentului cu privire la modul de confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei, aprobat prin HG nr.417 din 03.05.2000, totodată, fostul colhoz nu a transmis la păstrare arhivei naționale ordinele administrației privind personalul scriptic, fapt ce a făcut imposibilă prezentarea unui certificat ce ar confirma stagiul de cotizare, în acelaşi timp Primăria s. Bulăieşti confirmă că cărțile de salariu începînd cu anul 1950 pînă în 1998 nu s-au păstrat, arhiva fiind pierdută.

Solicită reclamantul recunoaşterea ca ilegal a refuzului CNAS nr. V-S- 1040/12 din 31.07.2012, obligarea CNAS să includă în stagiul de cotizare perioadele 25.05.1976 – 10.08.1979 şi 02.01.1986 – 14.02.1998, cît şi încasarea de la CNAS a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 18 ianuarie 2013, a fost admisă acţiunea reclamantului (f.d. 41-45). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2013, a fost casată hotărîrea Curţii de Apel Chişinău şi dispusă rejudecarea cauzei de către Judecătoria Orhei (f.d. 48-52). Prin încheierea Judecătoriei Orhei din 14 august 2013, în temeiul art. 267 lit. a) CPC, s-a dispus scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată înaintată de Stegari Ion către Casa Naţională de Asigurări Sociale privind contestarea actului administrativ (f.d.

88-89). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2013, s-a admis recursul declarat de Stegari Ion şi s-a casat încheierea Judecătoriei Orhei din 14 august 2013, cu trimiterea cauzei la rejudecare în fond, în aceeaşi instanţă şi acelaşi complet de judecători (f.d. 100-103). Prin hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2014, s-a admis acţiunea, s-a recunoscut ca ilegal refuzul CNAS din 31.07.2012, s-a obligat CNAS să includă în stagiul de cotizare perioadele de 25.05.1976 - 10.08.1979 şi 02.01.1986 - 14.02.1998, în care Stegari Ion a activat în cadrul colhozului “Kirovo” (f.d. 122-123). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2014 (f.d.

164-172). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 19 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 octombrie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Orhei din 18 februarie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material şi procedural.

Examinînd cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziilor contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti contestate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a RM ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă