3ra-1508/15 — Recunoaşterea refuzului ilegal, obligarea la recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-1508/15 Judecător: I. Ţurcan Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Cernat, A. Pahopol, L. Bulgac ÎNCHEIERE 04 noiembrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecători Oleg Sternioală, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Postolachi Mihail împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind recunoaşterea refuzului ilegal, obligarea la recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 26 mai 2015, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2015, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă La 27 ianuarie 2014, Postolachi Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind recunoaşterea refuzului ilegal, obligarea la recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă. In motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin răspunsul din 03 ianuarie 2014, Casa Naţională de Asigurări Sociale i-a respins solicitarea privind efectuarea recalculării mărimii pensiei.

Susţine reclamantul că, la calcularea mărimii pensiei nu au fost luate în consideraţie cele mai favorabile 60 de luni consecutive din ultimii 15 ani de lucru, calculate pentru perioada de pînă la 01 ianuarie 1999. Indică reclamantul că, Casa Naţională de Asigurări Sociale, a luat în calcul perioada cuprinsă de la 01 unie 1988 pînă la 31 mai 1993, din ultimii 15 ani de activitate, pînă la 01 ianuarie 1999, ignorînd faptul că el a solicitat să fie luaţi în calcul anii compleţi de lucru: 1989, 1990, 1991, 1992 şi 1993. La fel, la calcularea mărimii pensiei a fost ignorant certificatul de salariu nr. 50 din 12.12.1991, eliberat de cooperativa „Universitatea” pentru perioada 1988-1991, fapt ce contravine dispoziţiilor punctului 21 al Regulamentului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.417 din 03 mai 2000 care prevede că, stagiul de cotizare, realizat înainte de intrarea în vigoare a Legii privind pensiile şi pînă la introducerea evidenţei individuale de asigurări sociale, se confirmă prin carnetul de muncă sau pe baza altor documente, eliberate în nodul stabilit.

Punctul 22 al aceluiaşi regulament prevede că actul de bază care confirmă stagiul de cotizare prevăzut în pct. 21 alin.(l) este carnetul de muncă. In lipsa carnetului de muncă sau în cazurile în care carnetul de muncă include înscrieri incorecte şi imprecise sau în care lipsesc înscrisurile respective despre anumite perioada de activitate, pentru confirmarea stagiului se iau în considerare adeverinţele, extrasele din ordine, conturile personale, statele de salarii, legitimaţii, referinţe, contractele, şi acordurile de muncă în scris avînd note referitoare la realizarea acestora; foile matricole şi listele - formular, carnetele de membru al artelurilor şi coperativelor de producţie şi alte documente ce conţin informaţii referitoare la perioada de muncă.

Susţine reclamantul că, angajaţii CNAS nu au efectuat un control asupra autenticităţii certificatului de salariu nr. 50 din 12.12.1991, eliberat de cooperativa „Universitatea” pentru perioada 1988-1991, precum şi nu au indicat în baza căror temeiuri au refuzat să ia în calcul venitul asigurat, drept urmare fiind diminuate sumele din care s-au achitat contribuţiile asigurării sociale. Astfel, pentru anul 2009 suma salariului a constituit 66 046 lei, iar CNAS a luat în calcul doar suma de 61 995, 85 lei.

Solicită reclamantul: -obligarea CNAS să recalculeze pensia pentru limita de vîrstă, stabilită anterior cu includerea în calculul venitului asigurat a certificatului de salariu nr. 50 din 12.12.1991 eliberat de cooperativa „Universitatea” pentru perioada anilor 1988-1991; -obligarea CNAS la stabilirea mărimii pensiei să fie luată în calcul perioada de timp cuprinsă între anii 1989, 1990, 1991, 1992, 1993; -obligarea CNAS să includă în venitul pentru anul 2009 suma de 66 046 lei, dar nu suma de 61 955,85 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 27 ianuarie 2015: -cererea de chemare în judecată s-a admis parţial; -s-a recunoscut ca fiind ilegal refuzul Casei Naţionale de Asigurări Sociale privind recalcularea pensiei pentru limită de vîrstă lui Postolachi Mihai; -s-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale să recalculeze lui Postolachi Mihai pensia pentru limita de vîrstă, stabilită anterior cu includerea în calculul venitului asigurat a certificatului de salariu nr. 50 din 12.12.1991 eliberat de cooperativa „Universitatea” pentru perioada anilor 1988-1991; -s-a obligat Casa Naţională de Asigurări Sociale la stabilirea mărimii pensiei lui Postolachi Mihai să ia în calcul perioada de timp cuprinsă între anii 1989,1990,1991,1992 şi 1993; -s-a respins ca fiind neîntemeiată cerinţa lui Postolachi Mihai privind obligarea Casei Naţionale de Asigurări Sociale să includă în venitul pentru anul 2009 suma de 66 046 lei în locul sumei de 61 955,85 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 mai 2015, corectată prin încheierea din 15 septembrie 2015, s-a respins cererea de apel declarată de Casa Naţională de Asigurări Sociale şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 27 ianuarie 2015. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 13 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii înaintate de Postolachi Mihai în partea în care a fost admisă.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că atît instanța de apel cît şi instanţa de fond nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, au aplicat eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Oleg Sternioală Ion Druţă