3ra-553/19 — contestarea actului administrativ

3ra-553/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-553/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A.Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

ÎNCHEIERE

15 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului depus de

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Gheorghe

Morari împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegală a refuzului și obligarea efectuării recalculării vechimii în

muncă,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova și a fost menținută hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 2 februarie 2018, Gheorghe Morari a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova (în

continuare Ministerul Afacerilor Interne), intervenient accesoriu Casa Națională

de Asigurări Sociale (în continuare CNAS) cu privire la recunoașterea ilegală a

refuzului și obligarea efectuării recalculării vechimii în muncă.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că a

activat în organele afacerilor interne până la 24 ianuarie 2003, obținând calitatea

de pensionar al MAI.

A menționat că în perioada activității sale în cadrul organelor afacerilor

interne a activat în diferite funcții, inclusiv în perioada 24 iunie 1991 – 21

februarie 1997 și 1 iunie 1999 – 24 ianuarie 2003 a deținut funcția de polițist

pentru pază și escortă a Batalionului Serviciului Separat de escortă al

1

Inspectoratului de Poliție Chișinău, ceea ce se confirmă prin ordinele anexate la

dosar.

Dat fiind faptul că vechimea în muncă i s-a calculat fără avantaje, la 5

ianuarie 2018 a înaintat Ministerului Afacerilor Interne cerere prealabilă,

solicitând stabilirea perioadei de activitate din cadrul Batalionului Serviciului

Separat de escortă al Inspectoratului de Poliție Chișinău începând cu 24 iunie

1991 până la 21 februarie 1997 și de la 1 iunie 1999 până la 24 ianuarie 2003,

ca perioadă de activitate cu avantaj, aplicând coeficientul 2, recalcularea

vechimii în serviciu pentru stabilirea pensiei pe linia MAI pentru perioada de

timp enunțată, incluzând perioada de activitate cu avantaj.

La 25 ianuarie 2018, prin intermediul oficiului poștal, a recepționat

scrisoarea Ministerului Afacerilor Interne nr. 44/10-M-15/18, prin care i s-a

refuzat în satisfacerea cererii pe motiv că perioadele de activitate indicate în

cererea prealabilă nu pot fi raportate la prevederile hotărârii Guvernului cu

privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilirea și plată a pensiilor

și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și

sistemului penitenciar nr. 78 din 21 februarie 1994.

În opinia sa, refuzul în recalcularea vechimii în muncă cu avantaje este

unul ilegal și neîntemeiat și pasibil de a fi anulat, or, dânsul este în drept de a

beneficia și întrunește condițiile pentru calcularea vechimii în muncă cu

înlesnirile solicitate, stabilite în pct. 8 a hotărârii Guvernului Republicii

Moldova nr.78 din 21 februarie 1994, cu atât mai mult că pe perioada efectuării

serviciului în subdiviziunile menționate a fost supus riscului sănătății și vieții

având contact direct cu persoanele contagioase, bolnavi psihici, infectați cu

HIV, tuberculoză și alte maladii periculoase și respective a condițiilor

nefavorabile de lucru.

Din considerentul că angajatorul urma să-i calculeze însă nu i-a calculat

vechimea în muncă cu avantaje a fost depusă prezenta cerere de chemare în

judecată.

Gheorghe Morari a solicitat declararea ca fiind ilegală a răspunsului

Ministerului Afacerilor Interne cu nr. 44/10-M-15/18 din 25 ianuarie 2018 și

obligarea Ministerului Afacerilor Interne să efectueze recalcularea vechimii în

muncă luându-se în considerare două luni vechime în muncă pentru o lună de

serviciu, pentru perioada 24.06.1991-21.02.1997, 01.06.1999-24.01.2003, în

calitate de polițist al Batalionului Serviciului Separat de Escortă și Pază al

Inspectoratului de Poliție Chișinău.

Prin hotărârea din 24 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghe Morari a fost admisă, fiind

recunoscut ca neîntemeiat răspunsul nr. 44/10-M-15/18 din 25 ianuarie 2018 a

Ministerului Afacerilor Interne și a fost obligat Ministerul Afacerilor Interne de

a-i recalcula lui Gheorghe Morari vechimea în muncă cu avantaje pentru

perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Separat de

Escortă și Pază al Inspectoratului de Poliție Chișinău, începând cu 24 iunie 1991

2

până la 21 februarie 1997 și de la 1 iunie 1999 până la 24 ianuarie 2003,

calculând două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Prin decizia din 23 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat Ministerul Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea din 24

august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au constatat că pentru

perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Separat de

Escortă și Pază al Inspectoratului de Poliție Chișinău, începând cu 24 iunie 1991

până la 21 februarie 1997 și de la 1 iunie 1999 până la 24 ianuarie 2003, în

privința reclamantului Gheorghe Morari se răsfrâng prevederile pct. 8 a

hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, motiv pentru care la caz a fost

recunoscut drept ilegal refuzul nr. 44/10-M-15/18 din 25 ianuarie 2018 a

Ministerului Afacerilor Interne și dispusă obligarea acestuia de a-i recalcula lui

Gheorghe Morari vechimea în muncă cu avantaje pentru perioada efectuării

serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Separat de Escortă și Pază al

Inspectoratului de Poliție Chișinău, începând cu 24 iunie 1991 până la 21

februarie 1997 și de la 1 iunie 1999 până la 24 ianuarie 2003, calculând două

luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, la 13 martie 2019, Ministerul Afacerilor Interne le-a

contestat cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătorești

ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri noi, de

respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat motivele de drept și de fapt invocate în

referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că instanța de apel arbitrar și

nefondat nu a aplicat legea care trebuia a fi aplicată.

La fel, s-a indicat că pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile

solicitate este necesar ca persoana să întrunească două condiții, și anume,

instituția în care persoana își execută serviciul fie ca o subdiviziune a

Departamentului Instituțiilor Penitenciare, fie să-și exercite serviciul nemijlocit

în închisori, izolatoare de urmărire penală și instituții destinate pentru deținerea

și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, condiție însă ce nu se

atestă la caz. Or, activitatea lui Gheorghe Morari nu cade sub incidența

reglementărilor legale invocate, din care considerente nu poate beneficia de

calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate.

Plus la aceasta, instanțele judecătorești contrar principiului general de

aplicare în timp a legii au aplicat retroactiv prevederile pct. 8 lit. d) a hotărârii

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Ca urmare, aceste argumente au rămas fără o apreciere juridică, deși

urmau a fi verificate și analizate minuțios întru soluționarea corectă a litigiului.

În consecință, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

3

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri

neîntemeiate de admitere a acțiunii (f.d.91-93).

Prin referința depusă la 11 aprilie 2019, Gheorghe Morari a solicitat

declararea recursului depus de Ministerul Afacerilor Interne ca inadmisibil.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform

prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile

prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate reiese că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate

a recursului prin prisma prevederilor art. 258 alin. (3) din Codul administrativ,

adică conform reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului

administrativ.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate

fi restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 ianuarie

2019 (f.d.76). Astfel, recursul declarat la 13 martie 2019 (f.d.91) este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ministerul Afacerilor Interne

în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

4

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Ministerul Afacerilor

Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Tamara Chișca-Doneva

6