2ra-32/15 — Încasarea dividendelor și dobinzilor de intirziere

prima instanţă: O. Sternioală dosarul nr. 2ra-32/15 instanţa de apel: S. Caitaz, N. Cernat, A. Nogai DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi, Iuliana Oprea, Ion Druţă, Galina Stratulat examinînd recursul declarat de către Pîrgaru Sergiu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pîrgaru Sergiu împotriva SRL „TSV-Com” cu privire la încasarea dividendelor şi a dobînzilor de întîrziere, împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Pîrgaru Sergiu și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 16 decembrie 2013 c o n s t a t ă La 05 august 2013 Pîrgaru Sergiu a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „TSV-Com” cu privire la încasarea dividendelor şi a dobînzilor de întîrziere.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 20 iunie 2003 împreună cu Şulga Valentin a fondat societatea pîrîtă, iar prin hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei economice de circumscripţie din 19 octombrie 2011 Pîrgaru Sergiu a fost exclus din rîndurile asociaţilor. Susţine că în perioada anilor 2007-2010 reclamantului i-au fost distribuite beneficii după cum urmează: 146918 lei pentru anii 2007-2008, 170960,47 lei pentru anul 2009, 235520 lei pentru anul 2010, iar în total suma de 553398,97 lei.

Calculele finale au fost făcute în baza jurnalului operaţiunilor contabile a societăţii pîrîte, puse la dispoziţia reclamantului, cu anexarea datelor contului 537 „datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi”, ţinut conform ordinului Ministerului Finanţelor nr. 174 din 25 decembrie 1997. La fel, calculele au fost efectuate conform deciziilor Adunării Generale a asociaţilor care pe parcursul timpului au hotărît prin procesele-verbale nr. 1 din 23 februarie 2009, nr. 01/8 din 23 februarie 2009 şi f/n din 28 mai 2012 să repartizeze dividendele respective. Conform certificatului din 06 iunie 2012 eliberat de pîrît, Pîrgaru Sergiu nu are careva datorii faţă de societate.

În urma celor menţionate, deoarece reclamantul a fost exclus din rîndul asociaţilor şi deoarece societatea pîrîtă a lăsat fără răspuns notificările adresate ei, cere Pîrgaru Sergiu încasarea în beneficiul lui a dividendelor din activitatea societăţii repartizate pentru anii 2007-2010 în sumă de 553398,97 lei, precum şi a dobînzii de întîrziere şi a cheltuielilor de judecată, fără însă a determina mărimea acestora. Deşi hotărîrea de excludere a reclamantului din rîndul asociaţilor a devenit executorie la data de 07 decembrie 2011, sumele datorate de pîrît nu au fost achitate. Ulterior, reclamantul a depus acţiune suplimentară, în motivarea căreia a indicat că are dreptul asupra profitului societăţii pînă la data excluderii lui, adică pînă la 12 iunie 2012, ziua încetării calităţii lui de asociat, care cuprinde şi profitul nesolicitat prin acţiunea iniţială şi anume pentru anul 2011-2012.

Astfel, conform rapoartelor financiare ale societăţii pîrîte, Pîrgaru Sergiu beneficiază de 50% din profitul raportat de societate în perioada în care acesta avea calitatea de asociat, suma totală pentru anul 2011 – 2012 reprezentînd 305807,5 lei, care urmează a fi dispusă spre încasare de la SRL „TSV-Com”. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 16 decembrie 2013, a fost respinsă acțiunea. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, a fost respins apelul declarat de către Pîrgaru Sergiu și menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani municipiul Chișinău din 16 decembrie 2013. La 29 august 2014 Pîrgaru Sergiu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Recurentul în motivarea recursului a indicat că, instanţa de apel deşi a menţinut hotărîrea primei instanţe, conţine concluzii contradictorii cu cea din urmă. Or, forma în care au fost tratate şi examinate capetele de cerere, denotă o examinare superficială şi grabnică a acţiunii de ambele instanţe. Mai mult ca atît, instanţa de apel avînd misiunea de a îndrepta evidentele erori ale primei instanţe, a menţinut hotărîrea pronunţată contrar dispoziţiilor legale prin care s-a modificat obiectul şi temeiul acţiunii, constatînd în decizie circumstanţe contrare hotărîrii şi care au fost criticate de recurent, însă menţinute fără careva modificări.

Instanţele au pus la baza soluţiilor argumentele ce se referă la o pretinsă expirare a termenului general de prescripţie pentru încasarea dividendelor din perioada anilor 2007-2008, repartizate conform hotărîrilor Adunării Generale a asociaţilor nr. 1 din 23 februarie 2009 şi nr. 01/8 din 23 februarie 2009, precum şi o pretinsă nulitate absolută a hotărîrii Adunării Generale a asociaţilor f/n din 28 mai 2012. Totodată, prima instanţă greşit a constatat faptul că recurentul ar fi solicitat profitul pentru anul 2011 în baza aceleiaşi hotărîri a Adunării Generale, or în această parte Pîrgaru Sergiu a cerut profitul în baza art. 47 al. (4) a Legii nr. 135 din 14 iunie 2007 şi raportului de profit şi pierderi pentru anul 2011, din care rezultă că intimatul a obţinut un venit de 611614,72 lei.

Prima instanţă eronat a indicat solicitarea lui Pîrgaru Sergiu privind încasarea profitului pentru anul 2012, în situaţia în care acesta nici nu a formulat astfel de pretenţii. Nu a fost aplicată şi legea care trebuia aplicată şi anume prevederile art. 7 al. (2) a Legii contabilităţii şi art. 10 al. (1) a Legii privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007. Nu a fost omis termenul de prescripţie la înaintarea acţiunii, în cazul în care art. 39 al. (3) al Legii nr. 135 din 14 iunie 2007 prevede un termen de scadenţă şi nu unul de prescripţie. Totodată, termenul de 30 zile indicat în acest articol nu este unul de perimare, iar acţiunea reclamantului se prescrie în termenul general de înaintare a acţiunii prevăzut de art. 267 al.

(1) Cod civil. La finele fiecărui an, societatea intimată trecea în evidenţa jurnalului operaţiunilor contabile conform contului 537 „datorii faţă de fondatori şi alţi participanţi” toate sumele pretinse în acţiune, astfel momentul final al perioadei de contabilizare constituind 30 iunie 2012. În circumstanţele date, intimatul a recunoscut datoriile faţă de recurent, ceea ce prin prisma art. 277 al. (1) Cod civil constituie temei de întrerupere a cursului prescripţiei. Instanţele au depăşit limitele pretenţiilor înaintate, astfel din oficiu au constatat nulitatea absolută a hotărîrii Adunării Generale a asociaţilor f/n din 28 mai 2012 în lipsa vreunui cadru legal. Mai mult ca atît, aceasta nu a constituit obiectul acţiunii date şi nici intimatul nu a formulat careva pretenţii pe marginea declarării nulităţii acesteia.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Colegiul constată că, Pîrgaru Sergiu la data de 29 august 2014 a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014 în termen, în cazul în care copia deciziei motivate a fost expediată în adresa recurentului la 04 iulie 2014 şi recepţionată de ultimul la 09 iulie 2014. În conformitate cu art. 444 CPC, prezentul recurs se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi a restitui pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. După cum s-a stabilit, recurentul-reclamant prin cererea de chemare în judecată pretinde la plata dividendelor neachitate acestuia pentru perioada anilor 2007-2011 inclusiv. Prima instanţă la adoptarea hotărîrii a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii pe motiv de expirare a termenului de prescripţie, făcînd referire la prevederile art. 39 a Legii privind societăţile cu răspundere limitată şi art. 267 al.

(1) Cod civil. Totodată, instanţa a declarat din oficiu nulitatea absolută a hotărîrii Adunării Generale a asociaţilor f/n din 28 mai 2013, prin care a fost dispusă repartizarea dividendelor pentru anii 2009-2010 şi 2011-2012. Or, hotărîrea în cauză a fost invocată de către recurentul –reclamant drept probă al pretenţiilor sale. Instanţa de apel, la rîndul său, a respins apelul declarat de Pîrgaru Sergiu şi a menţinut hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 357 CPC, instanţa de apel în baza materialelor din dosar şi a celor prezentate suplimentar verifică corectitudinea constatării circumstanţelor de fapt ale pricinii, a aplicării şi interpretării normelor de drept material, precum şi respectarea normelor de drept procedural, la judecarea pricinii în primă instanţă.

Art. 373 CPC prevede că, în limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărîrea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. Instanţa de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea hotărîrii primei instanţe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărîrii în întregul ei. Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. În conformitate cu art. 390 al. (2) CPC, în cazul respingerii apelului, instanţa de apel este obligată să indice în decizie motivele respingerii.

Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în normele procedurale enunţate, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecând apelul, nu a intrat în esenţa cauzei deduse judecării, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile apelantului-reclamant şi nu s-a pronunţat asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, inclusiv celor aduse în dezacordul cu hotărârea primei instanţe, iar conţinutul deciziei nu este altceva decât reflectarea concluziilor primei instanţe. Astfel, instanţa de apel nu a dat apreciere argumentului apelantului vis-a-vis de termenul de prescriere a acţiunii, care pretinde că 30 zile consfinţite în art. 39 al Legii privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007 nu constituie un termen de prescriere a dreptului asociatului la obţinerea profitului, ci pretenţiile invocate urmează a fi prescrie în termenul general de prescripţie prevăzut de art. 267 al.

(1) Cod civil. Nu s-a expus instanţa de apel şi asupra argumentului precum că societatea intimată a întreprins acţiuni de recunoaştere a creanţelor apelantului, fapt ce constituie temei de întrerupere a cursului prescripţiei. Or, simpla concluzie că întreprinderea este obligată de a ţine contabilitate, inclusiv să înregistreze repartizarea profitului pe destinaţii, nu constituie un contraargument cert la cele invocate de Pîrgaru Sergiu. Ba mai mult, instanţele în argumentarea hotărîrilor pronunţate au indicat că Pîrgaru Sergiu avea dreptul la dividende din momentul excluderii lui din rîndul asociaţilor conform art. 39 al Legii privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135 din 14 iunie 2007. Or, aplicarea normei date este una eronată, în condiţiile în care art. 39 se referă la distribuirea profitului net către asociaţi, nu şi faţă de membrii excluşi din societate.

Cu titlu de consecinţă, Colegiul reţine că la adoptarea hotărîrii în pricina dată urmează a fi aplicate prevederile art. 47 din Legea nr. 135 din 14 iunie 2007, ce stabileşte reglementări legale vis-a-vis de asociaţii excluşi. La fel, instanţa în mod arbitrar a recunoscut nulă de drept hotărîrea Adunării Generale a asociaţilor f/n din 28 mai 2013, prin care a fost dispusă repartizarea dividendelor pentru anul 2009. Or, nulitatea ca sancţiune se aplică în cazul în care la încheierea actului juridic civil nu se respectă condiţiile de valabilitate. Este absolută acea nulitate care sancţionează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme care ocroteşte un interes general, obştesc.

Codul civil prevede exhaustiv temeiurile nulităţii absolute. Instanţa însă, ajungînd la concluzia privind nulitatea hotărîrii Adunării Generale a asociaţilor f/n din 28 mai 2013, nu a indicat în baza cărui temei aceasta este nulă. Deci, împrejurările menţionate mai sus, au fost lăsate fără apreciere de instanţa de apel, pe când urmau a fi analizate în cumul cu alte probe materiale, întru judecarea justă a raportului juridic apărut în speţă. Cele menţionate denotă faptul că instanţa nu a soluţionat fondul cauzei, circumstanţă ce impune casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014, cu remiterea pricinii la rejudecare în instanţa de apel. Or, instanţa de recurs poate restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a fost constatată încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit.d) şi f) CPC.

La judecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o decizie întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se admite recursul declarat de către Pîrgaru Sergiu. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 12 iunie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Pîrgaru Sergiu împotriva SRL „TSV-Com” cu privire la încasarea dividendelor şi a dobînzilor de întîrziere, cu restituirea pricinii pentru rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea Ion Druţă Galina Stratulat