2rc-108/15 — Aplicarea sechestrului pe sumele băneşti şi pe bunurile debitorului ce se află la terţe persoane

prima instanţă: V. Nichitenco dosarul nr. 2rc-108/15 instanţa de recurs: M. Ciugureanu, M. Moraru, G. Zubati DECIZIE 11 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Raiffaisen Bank Avali”, reprezentată de avocatul Zinaida Guţu în pricina civilă la cererea executorului judecătoresc al Oficiului de Executare Căuşeni, Tamara Macarova cu privire la aplicarea sechestrului pe sumele băneşti şi pe bunurile Întreprinderii de Stat CNEA „Energoatom” (Ucraina) ce se află la terţe persoane împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Societatea pe Acţiuni „Raiffaisen Bank Avali” împotriva încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 constată: La 22 aprilie 2004, executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Căuşeni, Tamara Macarova a depus în instanţa de judecată cerere cu privire la aplicarea sechestrului pe sumele băneşti şi pe bunurile ÎS CNEA „Energoatom” (Ucraina) ce se află la terţe persoane.

În motivarea cererii a indicat că are în gestiune procedura de executare nr. 1-232 privind punerea în executare a titlului executoriu nr. 2e-1525/04 din 20 aprilie 2004 eliberat de Judecătoria Economică a RM privind încasarea din contul ÎS CNEA „Energoatom” în beneficiul Companiei „Remington Wordwide Limited” a sumei de 23 080 000 dolari SUA. Menţionează că debitorul ÎS CNEA „Energoatom” deţine pe teritoriul RM bunuri ce se află la terţe persoane, şi anume, în formă de mijloace băneşti aflate pe conturile sale deschise la SA „Raiffaisen Bank Avali” în mărime de 5000000 dolari SUA şi că există o datorie a SRL „Raselev-Com” faţă de ÎS CNEA „Energoatom” (Ucraina) în sumă de 26000000 lei. Solicită aplicarea sechestrului pe sumele băneşti şi pe bunurile ÎS CNEA „Energoatom” (Ucraina) ce se află la terţele persoane SRL „Raselev-Com” şi SA „Raiffaisen Bank Avali”.

Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004 a fost admis integral demersul executorului judecătoresc. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bender din 14 iulie 2004 a fost respins recursul declarat de BCA „Prominvestbank” şi menţinută încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 03 noiembrie 2004 a fost respinsă cererea de revizuire depusă de BCA „Prominvestbank” împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 14 iulie 2004 ca fiind inadmisibilă.

Prin decizia Curţii de Apel Bender din 29 decembrie 2004 a fost respins recursul declarat de SA „Raiffaisen Bank Avali” şi menţinută încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004. Prin încheierea Curţii de Apel Bender din 25 martie 2008 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SA „Raiffaisen Bank Avali” împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 29 decembrie 2004. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008 au fost admise recursurile declarate de SA „Raiffaisen Bank Avali” şi ÎS „Energoatom” Ucraina, casată integral încheierea Curţii de Apel Bender din 25 martie 2008, admisă cererea de revizuire depusă de SA „Raiffaisen Bank Avali”, casată integral decizia Curţii de Apel Bender din 29 decembrie 2004, admis recursul declarat de SA „Raiffaisen Bank Avali”, casată integral încheierea Judecătoriei Căuşeni din 26 aprilie 2004 şi restituită pricina spre rejudecare în fond la Judecătoria Căuşeni în alt complet de judecători.

Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 01 octombrie 2008 a fost încetat procesul. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 27 ianuarie 2009 a fost admisă propunerea de recuzare depusă de SA „Raiffaisen Bank Avali” şi cererile de abţinere de la judecată a judecătorilor Curţii de Apel Bender, Grigore Druguş, Leonid Chirică şi Nicolae Nogai şi pricina strămutată spre judecarea recursului la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2009 a fost respins recursul declarat de Compania „Remington Wordwide Limited” şi menţinută încheierea Judecătoriei Căuşeni din 01 octombrie 2008. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2009 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Compania „Remington Wordwide Limited” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2009. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 10 februarie 2011 a fost admisă cererea de retragere a cererii de revizuire depusă de SRL „Pinar Com” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 23 iulie 2008 şi dispusă încetarea procedurii de revizuire. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 30 martie 2011 a fost respinsă cererea SA „Raiffaisen Bank Avali” privind emiterea unei decizii suplimentare.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2011 a fost admisă cererea de revizuire depusă de ÎCS „Nutrisol-Prim” SRL, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 martie 2009 şi dispusă rejudecarea pricinii. Prin încheierea Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 a fost aplicat sechestru şi dispusă urmărirea mijloacelor băneşti ce aparţin debitorului ÎS „Energoatom” în sumă de 5000000 dolari SUA, care se află pe conturile corespondente şi alte conturi bancare ale băncii „Raiffaisen Bank Avali” în scopul stingerii datoriei ÎS „Energoatom” în sumă de 23080000 dolari SUA faţă de „Remington WorldWide Limited” şi respins demersul executorului judecătoresc în 2 partea aplicării sechestrului pe datoria debitorială SRL „Raselev-Com” faţă de ÎS „Energoatom” în sumă de 26000000 lei.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 28 martie 2012 a fost admisă cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Bender înaintată de reprezentantul ÎS „Energoatom” D. Maidanovic şi strămutată cauza la Curtea de Apel Chişinău pentru examinare în ordine de recurs. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 04 iulie 2012 a fost respinsă propunerea de recuzare a tuturor judecătorilor Curţii de Apel Chişinău înaintată de SA „Raiffaisen Bank Avali” şi restituită pricina spre judecare la Curtea de Apel Chişinău.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 au fost respinse cererile de recurs declarate de ÎS „Energoatom” şi SA „Raiffaisen Bank Avali” şi menţinută încheierea Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către Vladimir Mişnev împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 februarie 2013 au fost respinse recursurile declarate de SA „Raiffaisen Bank Avali” şi ÎS „Energoatom” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Chişinău din 22 noiembrie 2012. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 a fost admisă retragerea de către SA „Raiffaisen Bank Avali” a cererii de revizuire declarată împotriva încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 şi încetată procedura de revizuire.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către ÎS „Energoatom” împotriva încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012. La 23 septembrie 2013 SA „Raiffaisen Bank Avali” a depus cerere de revizuire împotriva încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012, solicitând admiterea acesteia, casarea încheierii şi deciziei nominalizate şi respingerea demersului executorului judecătoresc din 22 aprilie 2004 cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului ÎS „Energoatom”.

În susţinerea cererii de revizuire a invocat cu referire la art. 449 lit. b) CPC că prin încheierea Curţii de Apel Economice din 20 aprilie 2004 a fost recunoscută şi încuviinţată spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, hotărârea Judecătoriei Arbitrale din Sankt-Peterburg, Federaţia Rusă din 24 decembrie 2002, nr. A56- 7455/2000, cu privire la încasarea din contul ÎS „Energoatom” în contul Remington Worldwide Limited LTD a datoriei în sumă de 23 080 000 dolari SUA, fiind eliberat de către instanţa de judecată titlul executoriu în acest sens.

Indică că nu a participat la examinarea dosarului respectiv, ne fiind parte în proces, a participat ca parte în proces doar în pricinile nr. 2-1281/2011 şi nr. 2r-982/12, finalizate prin emiterea încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012. Afirmă că la 13 august 2013 în calitate de revizuient pe alt dosar (2rhe-53/13), intentat în baza cererii sale, la Curtea Supremă de Justiţie având acces la dosarul nr. 2e-1525/04 a aflat despre unele fapte esenţiale care nu-i erau cunoscute anterior şi care sunt relevante şi pentru justa soluţionare a prezentei cauze şi ar fi dus la adoptarea altei hotărâri de către instanţa de judecată.

3 Menţionează că făcând cunoştinţă cu materialele dosarului nominalizat la 13 august 2013, a aflat că la 07 aprilie 2005 de către executorul judecătoresc - T. Macarova, în cadrul procedurii de executare a încheierii Curţii de Apel Economice din 20 aprilie 2004, nr. 2e-1525/04, privind încuviinţarea spre executare pe teritoriul Republicii Moldova, a hotărârii Judecătoriei Arbitrale din Sankt-Peterburg, Federaţia Rusă din 24 decembrie 2002, nr. A56-7455/2000, a fost aplicat sechestrul asupra datoriei ÎS „Energorînoc” faţă de ÎS „Energoatom” în sumă de 224 631 532 hrivne UCR (echivalentul a 40842096 dolari SUA).

Precum şi că la 22 iunie 2005, de către acelaşi executor, în baza actului de transmitere-predare a fost transmisă creditorului - Remington Worldwide Limited datoria debitoare a ÎS „Energorînoc” faţă de ÎS „Energoatom” în sumă de 224 631 532 hrivne, care la 22 august 2005 a fost cesionată de către Remington, în baza Contractului de cesiune a creanţei nr. 21/05/DT-2, companiei „Liberton Associates Limited” care, la rândul ei, a cesionat-o firmei SRL „Pinar-Com” în baza contractului de cesiune a creanţei nr. 31/4 din 01 februarie 2006. De asemenea, susţine că pe parcursul anului 2007 SRL „Pinar-Com” ar fi înaintat mai multe acţiuni oblice faţă de debitorii ÎS „Energorînoc” în scopul satisfacerii creanţei faţă de aceasta, dobândită în baza contractului de cesiune susmenţionat.

Consideră că fiind cunoscute aceste fapte la judecarea prezentei pricini, decizia instanţei de judecată putea fi alta, şi anume, de respingere a demersului executorului judecătoresc privind aplicarea sechestrului în sumă de 5 000 000 dolari SUA pe mijloacele băneşti ce aparţin debitorului ÎS „Energoatom”, aflate pe conturile bancare curente şi alte conturi corespondente ale BC „Raiffaisen Bank Avali” SA, în contul stingerii datoriei de 23 080 000 dolari SUA faţă de compania Remington Worldwide Limited.

La 22 ianuarie 2014 SA „Raiffaisen Bank Avali”, reprezentată de avocatul Zinaida Guţu a depus cerere suplimentară la cererea de revizuire din 23 septembrie 2013, solicitând casarea încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012, soluţionarea problemei în fond prin respingerea demersului executorului judecătoresc din 22 aprilie 2004 cu privire la aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului ÎS „Energoatom” în sumă de 5000000 dolari SUA care se află la persoana terţă SA „Raiffeisen Bank Avali”. În susţinerea cererii a indicat că prin aceasta declară un temei distinct şi excepţional pentru aplicarea directă a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi revizuirea unor acte judecătoreşti afectate de vicii fundamentale, casarea căror este dictată de necesitatea eliminării unei grave erori judiciare.

Invocă că actele judecătoreşti revizuirea căror se solicită constituie în esenţă erori rezultate din încălcarea normelor imperative şi expresive ale dreptului procesual civil. Consideră că încheierea Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 încalcă dreptul de proprietate al SA „Raiffaisen Bank Avali”. Menţionează că instanţa nu a avut nici un suport legal pentru a examina demersul executorului judecătoresc, demers care nu este prevăzut de lege, nici de normele Codului de procedură civilă (1964), nici de Codul de executare nr. 443/24.12.2004. Instanţa nu a avut nici un suport legal pentru a examina în anul 2011 demersul executorului judecătoresc din 2004 în condiţiile în care din 15 octombrie 4 2010 procedura de executare era deja administrată de un alt executor, A. Chihai, jurisdicţia Judecătoriei Ialoveni (vol. III, f. d. 136), Judecătoria Căuşeni nefiind competentă.

Afirmă că instanţa nu a avut nici un suport legal pentru a dispune sechestru prin act judecătoresc în cadrul procedurii de executare, considerând că acest act contravine normelor imperative ale Codului de procedură civilă 225/30.05.2003 şi ale Codului de executare 443/24.12.2004, care delimitează clar competenţa instanţei de judecată şi cea a executorului judecătoresc ce ţine de actele de executare. Remarcă că instanţa nu a avut nici un suport legal pentru a dispune şi a menţine permanent sechestru asupra conturilor corespondente ale SA „Raiffaisen Bank Avali” deschise în băncile din Republica Moldova pentru încasarea mijloacelor băneşti destinate achitării datoriei ÎS „Energoatom” faţă de Compania „Remington Worldwide LTD”.

SA „Raiffaisen Bank Avali” nu este debitor în procedura de executare, iar mijloacele băneşti de la conturile corespondente aparţin băncii şi sunt destinate asigurării activităţii interbancare transfrontaliere (vol. II, f. d. 234-265). Regimul juridic al conturilor corespondente ale băncilor din Moldova şi din Ucraina este reglementat prin Acordul din 17 aprilie 1997 între Banca Naţională a Moldovei şi Banca Naţională a Ucrainei privind organizarea decontărilor interbancare care instituie garanţii privind securitatea raporturilor interbancare. La fel, consideră că instanţa nu a avut nici un suport legal pentru a dispune şi a menţine permanent sechestru asupra conturilor corespondente şi oricăror alte conturi ale SA „Raiffaisen Bank Avali” - bancă nerezidentă în Republica Moldova, care nu cade sub jurisdicţia organelor din Republica Moldova în sensul executării unei hotărâri judecătoreşti puse în executare pe teritoriul Republicii Moldovei împotriva ÎS „Energoatom”.

Reiterează că sechestrarea mijloacelor de la conturile ÎS „Energoatom”, rezident al Ucrainei, deschise la SA „Raiffaisen Bank Avali”, rezident al Ucrainei, ţine de competenţa exclusivă a autorităţilor competente din Ucraina. Invocă că la emiterea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 instanţa a omis să aplice prevederile imperative ale art. 3 alin. (1) CPC nr. 225 din 30 mai 2003, art. 323 şi 324 din Codul de executare nr. 443 din 24 decembrie 2004, aplicând în anul 2012 art. 388-389 CPC (1964), norme abrogate încă din anul 2005. Afirmă că instanţa nu a avut temei legal pentru a invoca decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2011 drept act judecătoresc care ar fi soluţionat problema dreptului aplicabil în cazul dat, deoarece potrivit art. 14 şi 123 CPC decizia Curţii de Apel Chişinău din 07 iulie 2011 nu a soluţiona fondul unui litigiu şi nu are caracter obligatoriu.

Instanţa de recurs nu şi-a îndeplinit rolul de supraveghere şi control, nu a aplicat legea materială în vigoare în anul 2012 şi a soluţionat problema legalităţii sechestrului asupra conturilor SA „Raiffaisen Bank Avali”, sprijinindu-şi decizia din anul 2012 prin aplicarea încheierii explicative din 23 februarie 2005 a primei instanţe, Judecătoriei Căuşeni, casată de drept. Susţine că instanţa de recurs a omis să soluţioneze problema privind instanţa competentă să soluţioneze acest caz. Consideră că încălcarea flagrantă a normelor procesuale în prima instanţă şi în instanţa de recurs a condus la încălcarea drepturilor fundamentale ale SA „Raiffaisen Bank Avali” - dreptul la proprietate garantat prin art. 1 Protocolului 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Prin 5 dispunerea ilegală şi abuzivă a sechestrului asupra mijloacelor băneşti de la conturile SA „Raiffaisen Bank Avali” bunurile ultimei au fost supuse unor restricţii ilegale pentru obligaţiile unui terţ - ÎS „Energoatom”, restricţii care continuă o perioadă îndelungată (2004-2008, 2011-prezent). Menţionează că revizuirea şi anularea actelor judecătoreşti viciate este unica soluţie pentru redresarea situaţiei, deoarece altă procedură pentru anularea actelor care conţin eroare judiciară, nu există.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 a fost respinsă ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SA „Raiffaizen Bank Avali” împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 28 mai 2014 a fost admis recursul declarat de SA „Raiffaizen Bank Avali”, casată încheierea Curţii de Apel Chişinău din 16 aprilie 2014 şi remisă pricina la rejudecare în Curtea de Apel Chişinău pentru judecarea cererii de revizuire.

Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire depusă de SA „Raiffaizen Bank Avali” împotriva încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012. La 12 noiembrie 2014 SA „Raiffeisen Bank Avali”, reprezentată de avocatul Zinaida Guţu a declarat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate şi adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă cererea de revizuire, casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a recursului şi anularea încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi adoptarea pe marginea acesteia a unei noi hotărâri prin care să fie respins demersul executorului judecătoresc.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu încheierea recurată, considerând că Curtea de Apel Chişinău trebuia să aplice direct Convenţia Europeană şi să înlăture eroarea judecătorească. Afirmă că în încheierea recurată nu se conţine nici un argument ce ar combate invocărilor SA „Raiffaizen Bank Avali” referitor la aceea că prezenta pricină şi actele judecătoreşti emise în cadrul acesteia, inclusiv încheierea Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 constituie rezultatul unor erori judiciare evidente, fapt incompatibil cu principiile şi garanţiile Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Susţine că prin încheierea din 28 octombrie 2014, încheierea Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012, SA „Raiffeisen Bank Avali” i se încalcă drepturile fundamentale garantate de art. 6 alin. (1) şi art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţie. Invocă că la emiterea încheierii contestate instanţa a încălcat prevederile imperative ale Codului de executare (443 din 24 decembrie 2004) şi nu a înlăturat erorile evidente ale instanţei inferioare, fapt ce a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil şi dreptului de proprietate. Menţionează că în legătură cu faptul că legislaţia naţională a RM nu prevede căi de atac împotriva erorilor judiciare, acestea pot fi înlăturate doar pe calea aplicării directe a Convenţiei Europene.

6 Consideră că în conformitate cu jurisprudenţa CEDO rejudecarea şi anularea încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012 este legală, deoarece sunt îndreptate spre înlăturarea unei erori judiciare evidente şi restabilirea egalităţii între interesele părţilor care au tangenţă cu executarea încheierii Curţii de Apel Economice din 20 aprilie 2004 şi hotărârii Judecătoriei Arbitrale din Sankt-Peterburg, Federaţia Rusă din 24 decembrie 2002. În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. Instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii recurate din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

După cum rezultă din materialele dosarului, drept temei de revizuire a încheierii Judecătoriei Căuşeni din 25 noiembrie 2011 şi deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 iulie 2012, SA „Raiffaisen Bank Avali” a invocat prevederile art. 449 lit. b) CPC şi încălcarea normelor dreptului procesual civil, în opinia sa, soldate cu eroare judiciară. În conformitate cu art. 451 alin. (1) CPC cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicându-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexându-se probele ce le confirmă. Iar în conformitate cu prevederile art. 449 lit. b) CPC revizuire se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Având în susţinere prevederile enunţate, instanţa de recurs constată ca întemeiată concluzia Curţii de Apel Chişinău cu referire la art. 449 lit. b) CPC în sensul că argumentele expuse în cererea de revizuire ţin de fondul cauzei şi prin urmare nu pot fi raportate la temeiurile declarării revizuirii în sensul dispoziţiilor menţionate. Or, revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu de reformare, prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

Prin urmare, admiterea cererii de revizuire, în asemenea împrejurări, ar contravine principiului securităţii raporturilor juridice şi ar constitui o violare a art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 7 În susţinerea opiniei enunţate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză.

Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare. Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci când este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Totodată, Completul remarcă că invocarea SA „Raiffaisen Bank Avali” referitor la aplicarea în speţă a Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale întru revizuirea unor acte judecătoreşti afectate de vicii fundamentale, casarea căror este dictată de necesitatea eliminării unei grave erori judiciare, nu poate fi reţinută, argumentul dat nefiind regăsit la prevederile art. 449 CPC, ca temei de depunere a cererii de revizuire, prin urmare, invocarea dată constituie o opinie subiectivă a recurentului.

În contextul enunţat, instanţa de recurs apreciază critic şi alte argumente ale recurentului invocate împotriva încheierii recurate, deoarece acestea nu constituie temei de admitere a recursului şi nu indică la ilegalitatea încheierii atacate. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, decide: Se respinge recursul declarat de Societatea pe Acţiuni „Raiffaisen Bank Avali”, reprezentată de avocatul Zinaida Guţu.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 28 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea executorului judecătoresc al Oficiului de Executare Căuşeni, Tamara Macarova cu privire la aplicarea sechestrului pe sumele băneşti şi pe bunurile Întreprinderii de Stat CNEA „Energoatom” (Ucraina) ce se află la terţe persoane. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 8