2rac-158/16 — încasarea prejudiciului

2rac-158/16 — încasarea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

prima instanță: M. Țurcan dosarul nr. 2rac-158/16

instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican

D E C I Z I E

13 iulie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinînd recursul declarat de către Remington Worldwide Limited,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Remington

Worldwide Limited împotriva Societății pe Acțiuni ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire

la încasarea prejudiciului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, prin care a

fost respins apelul declarat de către Remington Worldwide Limited și menținută

hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La 20 noiembrie 2012, Remington Worldwide Limited a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea

prejudiciului (f. d. 3-11, vol. I).

În motivarea acțiunii a indicat că prin încheierea Curții de Apel Economice din

20 aprilie 2004 a fost încuviințată și admisă spre executare pe teritoriul

Republicii Moldova hotărîrea Judecătoriei Arbitrare din Sankt-Petersburg, Federația

Rusă privind încasarea din contul debitorului ÎS „Energoatom” Ucraina a datoriei față

de creditorul Remington Worlwide Limited în sumă de 23 080 000 dolari SUA.

Susține că în baza încheierii Curții de Apel Economice de către Oficiul de

Executare Căușeni a fost intentată procedura de executare, deschisă pînă în prezent.

Menționează că la 26 aprilie 2004, Judecătoria Căușeni a emis o încheiere prin

care a admis demersul executorului judecătoresc și a dispus aplicarea sechestrului și

urmărirea mijloacelor bănești ce aparțin debitorului ÎS „Energoatom” în sumă de

5 000 000 dolari SUA care se aflau pe conturile bancare ale SA ,,Raiffaizen Bank

Avali” (BC „Avali” SA), inclusiv conturile corespondente și alte conturi, în contul

stingerii datoriei față de Remington Worlwide Limited.

Indică că executorul judecătoresc a adus la cunoștință SA „Raiffaizen Bank

Avali” despre procedura de executare și obligația de executare, însă pîrîtul nu a

îndeplinit cerințele executorului judecătoresc privind executarea hotărîrilor

judecătorești.

La fel, indică că banca intenționat s-a eschivat de la executarea încheierii

Judecătoriei Căușeni, ignorînd cerințele legale ale executorilor judecătorești din

Republica Moldova și Federația Rusă, fapt ce a determinat ca titlul executoriu privind

aplicarea sechestrului și urmărirea mijloacelor bănești în sumă de 5 000 000 dolari

SUA ce aparțineau debitorului ÎS „Energoatom” și se aflau pe conturile corespondente

și alte conturi, să nu fie executat.

Invocă că momentul nașterii obligației pecuniare față de pîrît în sumă de

5 000 000 dolari SUA urmează a fi considerată din data adoptări de către

Judecătoria Căușeni a încheierii din 26 aprilie 2004 și prezentării spre executare a

acesteia în folosul creditorului și neexecutarea acestei obligații pînă în prezent.

Solicită încasarea din contul SA „Raiffaizen Bank Avali” a prejudiciului în

mărime de 5 000 000 dolari SUA și a dobînzii de întîrziere în mărime de

8 473 287,65 dolari SUA.

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 decembrie 2012, a fost respinsă

cererea reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” de suspendare a procesului ca

fiind neîntemeiată (f. d. 68, vol. II).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca

neîntemeiată cererea avocatului Zinaida Guțu cu privire la recuzarea judecătorului

Țurcan Mihail de la judecarea acțiunii civile la cererea de chemare în judecată depusă

de Remington Worldwide Limited împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la

încasarea sumei (f. d. 31-34, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea reprezentantului SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la

suspendarea procesului în legătură cu depunerea cererii la Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului (f. d. 114, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată cererea reprezentantului SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la

suspendarea procesului (f. d. 117, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost scoasă de pe rol

cererea de chemare în judecată depusă de Remington Wordwide Limited împotriva

SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea prejudiciului (f. d. 177, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost anulată

încheierea Judecătoria Căușeni din 18 aprilie 2013 (f. d. 180, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013 a fost respinsă cererea

reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” privind strămutarea pricinii la

Judecătoria Centru mun. Chișinău ca fiind neîntemeiată (f. d. 181-182, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost respinsă

declarația de abținere a Judecătorului Țurcan Mihail de la judecarea cauzei (f. d. 201-

203, vol. III).

La 30 aprilie 2013, SA „Raiffaizen Bank Avali” a declarat recurs împotriva

încheierii Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013 cu privire la strămutarea cauzei în

altă instanță (f. d. 206-207, vol. III).

La 24 mai 2013, SA „Raiffaizen Bank Avali” a depus cererea privind

strămutarea cauzei în altă instanță egală în grad, din motivul că are îndoieli privind

obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor (f. d. 267-269, vol. III).

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2013, a fost respinsă

propunerea de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Bender, înaintată de către

SA „Raiffaizen Bank Avali” și s-a respins cererea SA „Raiffaizen Bank Avali” privind

strămutarea pricinii în altă instanță, în legătură cu recuzarea tuturor judecătorilor Curții

de Apel Bender (f. d. 276-278, vol. III).

Prin decizia Curții de Apel Bender din 11 iulie 2013, a fost respins recursul

SA „Raiffaizen Bank Avali” împotriva încheierii Judecătoriei Căușeni din

18 aprilie 2013 prin care a fost respinsă cererea de strămutare a pricinii (f. d. 287-

288, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă

propunerea de recuzare a avocatului Guțu Zinaida cu privire la recuzarea judecătorului

Țurcan Mihail (f. d. 6-7, vol. IV).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă cererea

reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” cu privire la suspendarea procesului în

legătură cu pornirea urmăririi penale ca fiind neîntemeiată (f. d. 53, vol. IV).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă cererea

reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” cu privire la scoaterea de pe rol a cererii

ca fiind neîntemeiată (f. d. 68, vol. IV).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013 a fost introdusă în

proces în calitate de intervenient accesoriu Banca Națională a Moldovei (f. d. 108, vol.

IV).

La 17 decembrie 2013, Remington Worldwide Limited a depus o cerere prin

care a solicitat suplimentar la cerințele expuse în cererea de chemare în judecată,

încasarea de la pîrît a sumei de 663 767 dolari SUA sub forma de dobîndă legală în

baza art. 619 din Codul civil, pentru perioada 21 noiembrie 2012-01 decembrie 2013 și

suma de 1 000 000 dolari SUA pentru compensarea prejudiciului material și moral

cauzat de pîrît prin tergiversarea intenționată a pricinii date (f. d. 230-232, vol. IV).

Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, acțiunea a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată (f. d. 64-66, vol. V).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, a fost respins apelul

declarat de către Remington Wordwide Limited și menținută hotărîrea primei instanțe

(f. d. 229-235, vol. V).

La 25 februarie 2016, Remington Wordwide Limited a declarat recurs împotriva

deciziei instanție de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerînd-o neîntemeiată, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material,

aducînd drept argument prevederile art. 432 alin. (2) lit. lit. a)-c) și alin. (4).

Susține că SA „Raiffaizen Bank Avali” intenționat s-a eschivat de la executarea

încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004, ignorînd cerințele legale ale

executorilor judecătorești din Republica Moldova și Federația Rusă, fiind închise toate

conturile corespondente în băncile din Republicii Moldova și Federația Rusă, fapt ce a

determinat ca titlul executoriu nr. 2-308 privind aplicarea sechestrului și urmărirea

mijloacelor bănești în sumă de 5 000 000 dolari SUA, ce aparțineau debitorului

ÎS „Energoatom” și se aflau pe conturile corespondente și alte conturi, să nu fie

executat.

Menționează că încheierea Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004,

hotărîrea Judecătoriei Arbitrale din Sankt-Petersburg, Federația Rusă din

24 decembrie 2002, încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 (substituită cu

încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011) sînt în vigoare și nu au fost

anulate, concomitent susține că nici un act al executorului judecătoresc întreprins în

cadrul procedurii de executare nu a fost anulat.

În contextul enunțat, cu referire la prevederile art. 16 și art. 123 CPC, afirmă că

prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 au fost stabilite în mod

irevocabil unele fapte relevante pentru pricina dată, și anume, cele descrise în acțiunea

cu privire la existenta mijloacelor bănești ale debitorului pe conturile bancare deschise

în bancă, acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc și că sumele respective

urmau a fi transferate în contul creditorului Remington Worldwide Limited.

Pe cale de consecință, consideră concluziile primei instanțe care au fost susținute

de către instanța de apel ca fiind adoptate cu încălcarea normelor de drept procedural,

instanța de judecată urmînd să aplice în pricina dată prevederile art. 123 CPC, fapt care

în temeiul art. 432 alin. (1) lit. a) și lit. b) CPC constituie temei de casare.

La fel, relevă că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, aceasta

deoarece răspunderea antrenată din partea intimatului survine nu ca rezultat al unor

relații contractuale, ci ca efect stipulat în norma legală invocată (art. 391 CPC, în

redacția anului 1964) în situația săvîrșirii/nesăvîrșirii anumitor acțiuni din partea

intimatului, fiind aplicabilă cazului dat răspunderea delictuală.

Mai invocă, în susținerea poziției, că este neîntemeiată concluzia instanței de

apel precum că odată anulată încheierea din 26 aprilie 2004, aceasta nu putea produce

careva efecte juridice, ori în urma revizuirii a fost casată decizia Curții de Apel

Chișinău din 05 martie 2009 și s-a expediat pricina la rejudecare, iar la rejudecare a

fost admis repetat demersul executorului judecătoresc în aceeași formulă.

Relatează că în mod incorect s-a apreciat de către instanța de apel că nu au fost

prezentate dovezi privind săvîrșirea de către executorul judecătoresc a acțiunilor de

executare în privința intimatului, deoarece în încheierea Judecătoriei Căușeni din

25 noiembrie 2011 sunt descrise în detaliu acțiunile executorului judecătoresc privind

urmărirea mijloacelor bănești ale debitorului aflate pe conturile intimatului.

La 18 aprilie 2016, SA ,,Raiffaizen Bank Avali” a depus referință prin care a

invocat caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei instanței de apel,

solicitînd respingerea recursul declarat de către Remington Wordwide Limited ca

inadmisibil.

În susținerea tezei sale a indicat că recursul declarat de Remington Wordwide

Limited este declarativ referitor la existența temeiurilor pentru recurs potrivit alin. (2)

și alin. (3) art. 432 CPC, din lipsa argumentelor care ar explica careva încălcări

esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 24 noiembrie

2015 a fost expediată în adresa părților la 14 ianuarie 2016, fapt ce se confirmă prin

scrisoare de însoțire nr. 2ac-899/15 (f. d. 242, vol. V), recurentul insistînd că a făcut

cunoștință cu decizia contestată la 21 ianuarie 2016, iar alte probe care ar atesta

contrariul la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recurs la 25 februarie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din

24 noiembrie 2015, în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul,

este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea

primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs.

Din materialele se atestă cu certitudine stabilirea faptului precum că Remington

Worldwide Limited este creditor față de ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina) în

procedura de executare intentată în baza încheierii Curții de Apel Economice din 20

aprilie 2004 privind recunoașterea și executarea pe teritoriul Republicii Moldova a

hotărîrii Arbitrajului din Sankt-Petersburg și al regiunii Leningrad, Federația Rusă, nr.

7455/00 din 24 decembrie 2002 (f. d. 147-149, vol. I).

Astfel, prin hotîrîrea sus menționată, s-a dispus încasarea prejudiciului de la ÎS

CNEA ,,Energoatom” (Ucraina) în sumă de 23 080 000 de dolari SUA în folosul

Remington Worldwide Limited.

Tot actele cauzei atestă că, la data de 22 aprilie 2004, executorul judecătoresc al

Oficiului de Executare Căușeni, Marcova Tamara a depus la Judecătoria Căușeni

demersul privind aplicarea sechestrului și urmărirea averii debitorului ÎS CNEA

,,Energoatom” (Ucraina), a mijloacelor financiare care se află la terțe persoane și

anume pe conturile BC ,,Raiffaizen Bank Avali” SA (Ucraina) în mărime de 5 000 000

dolari SUA (f. d. 153, vol. I).

Totodată, în speță se constată că prin încheierea Judecătoriei Căușeni din

26 aprilie 2004 a fost admis demersul executorului judecătoresc (f. d. 131, vol. V).

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008 a fost casată integral

încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 (f. d. 132, vol. V), însă ulterior prin

încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost aplicat sechestru și

dispusă urmărirea mijloacelor bănești ce aparțin debitorului ÎS „Energoatom” în sumă

de 5 000 000 dolari SUA, care se află pe conturile corespondente și alte conturi

bancare ale BC „Raiffaisen Bank Avali” SA în scopul stingerii datoriei ÎS

„Energoatom” în sumă de 23 080 000 dolari SUA față de „Remington WorldWide

Limited” și respins demersul executorului judecătoresc în partea aplicării sechestrului

pe datoria debitorială SRL „Raselev-Com” față de ÎS „Energoatom (f. d. 132-133, vol.

V).

Înaintînd acțiunea în judecată împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali”,

Remington Worldwide Limited, în urma completării cerințelor, a solicitat încasarea

din contul SA „Raiffaizen Bank Avali” a prejudiciului în mărime de 5 000 000 dolari

SUA și a dobînzii de întîrziere în mărime de 8 473 287,65 dolari SUA, încasarea de la

pîrît a sumei de 663 767 dolari SUA sub forma de dobîndă legală în baza art. 619 din

Codul civil pentru perioada 21 noiembrie 2012 - 01 decembrie 2013 și suma de

1 000 000 dolari SUA pentru compensarea prejudiciului material și moral cauzat de

pîrît prin tergiversarea intenționată a examinări pricinii date.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atît prima instanță cît și instanța de

apel determinînd corect raporturile juridice stabilite între părți, reieșind din temeiurile

și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanțele care

au importantă pentru soluționarea justă a pricinii și avînd la bază cumulul de probe

prezentate de părți, justificat au ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii și respingerii

acesteia.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs remarcă prevederile art. 14

alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, care indică că persoana lezată într-un drept al ei

poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel. Se consideră prejudiciu

cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le

suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale

(prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul

ratat).

Raportînd la caz prevederile enunțate în coroborare cu materialul probator

administrat, instanța de recurs găsește drept corectă constatarea instanțelor de judecată

privind lipsa condițiilor stabilite de lege de răspundere a SA ,,Raiffaizen Bank Avali”

pentru neexecutarea încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și 25 noiembrie

2011, deoarece potrivit normei sus menționate în toate cazurile de solicitare a reparării

prejudiciului trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea (neexecutarea)

obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) sau

din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Însă după cum corect a fost stabilit la caz SA ,,Raiffaizen Bank Avali” nu a fost

în raporturi contractuale cu Remington Worldwide Limited, prin urmare acestuia nu-i

poate fi imputată obligația de a repara prejudiciul în sumă de 5 000 000 dolari SUA.

Cu atît mai mult, după cu rezultă din actele cauzei, încheierea Judecătoriei

Căușeni din 26 aprilie 2004 și-a pierdut valabilitatea în urma casării, iar neexecutarea

ei nu poate fi cauzată prin careva acțiuni ale SA ,,Raiffaizen Bank Avali”, și nu poate,

în principiu, antrena răspunderea ultimei sau altor persoane, împrejurare ce dovedește,

inclusiv și lipsa încălcării a drepturilor Companiei Remington Worldwide Limited.

Și chiar și dacă încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 ulterior a

fost casat în ordinea de revizuire, iar ca urmare a rejudecării cauzei fiind emisă

încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011, însă aceasta din urmă a fost

adoptată de Judecătoria Căușeni la o nouă examinare a aceleiași solicitări a

executorului judecătoresc privind aplicarea sechestrului asupra mijloacelor bănești ale

ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina), peste 7 ani de la închiderea conturilor

corespondente ale SA ,,Raiffaizen Bank Avali” în Republica Moldova.

Respectiv, nefiind rezident în Republica Moldova, SA ,,Raiffaizen Bank Avali”

nu poate fi învinuit de comiterea acțiunilor ilicite de neîndeplinire pe teritoriul

Republicii Moldova a încheierilor Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25

noiembrie 2011.

Aici este util de a evidențiat că fiind corectă mențiunea instanțelor ierarhic

inferioare cu referire la faptul că Remington Worldwide Limited nu a prezentat nici o

dovadă precum că încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost pusă

în executare conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, care

direct indică asupra ordinii și acțiunilor executorului judecătoresc îndreptate spre

încasarea mijloacelor bănești, aflate sau depuse ulterior în instituțiile financiare pe

conturile debitorului ÎS CNEA ,,Energoatom”.

Totodată, este de observat că instanței nu au fost prezentate nici probe precum

că încheierea Judecătorie Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost pusă în executare de

către Remington Worldwide Limited față de SA ,,Raiffaizen Bank Avali” pe teritoriul

Ukrainei, în ordinea prevăzută de Acordul din 13 decembrie 1993 dintre Ukraina și

Republica Moldova privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și

penală.

Prin urmare, cele relatate în plus indică la faptul netemeiniciei afirmațiilor

recurentului privitor la comiterea de către SA ,,Raiffaizen Bank Avali” a acțiunilor

ilicite de neîndeplinire pe teritoriul Republicii Moldova a legislației ce ține de

procedura de executare, deoarece contravine principiilor generale și normelor

imperative privind acțiunea legii în spațiu și asupra cercului de persoane, stabilite de

art. 48 și art. 49 al Legii cu privire la actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001.

Așadar, potrivit art. 48 alin.(2) din Legea citată, actele legislative sau unele

prevederi ale acestora pot fi aplicate și în afara teritoriului Republicii Moldova,

conform tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte și principilor

universale ale dreptului internațional, corelativ art. 49 alin (1) lit.c) și alin.(2) din

aceeași Lege, indică că actul legislativ se aplică persoanelor juridice străine cu sediu în

teritoriul Republicii Moldova, excepțiile de la aplicarea actului legislativ subiectelor

prevăzute la alin.(1) sunt stabilite prin tratatele internaționale la care Republica

Moldova este parte și principiile universale ale dreptului internaționale.

Analizînd aceste condiții în raport de situația din cauză este de observat că

competența executorului judecătoresc al Republicii Moldov, instituită prin normele

Codului de procedură civilă (în redacția anului 1964) și ale Codului de executare al

RM (în redacția anului 2004) nu se extinde: asupra persoanei juridice străine după cum

este SA ,,Raiffaizen Bank Avali” și care nu are sediul în Republica Moldova, pe

teritoriul Ukrainei, rezident al cărei este SA ,,Raiffaizen Bank Avali” și pe teritoriul

Rusiei, unde SA ,,Raiffaizen Bank Avali” avea deschise conturi corespondente.

Or, după cum a fost stabilit în cauza dată, procedura de executare potrivit

încheierii Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004 și a încheierii Judecătoriei

Căușeni din 26 aprilie 2004 a fost intentată în baza Codului de procedură civilă în

redacția anului 1964 și s-a efectuat în baza legii date pînă la 30 iunie 2005, însă,

începînd cu 01 iulie 2005, procedura de executare potrivit încheierii Curții de Apel

Economice din 20 aprilie 2004 și a încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004

și 25 noiembrie 2011 a căzut sub incidența Codului de executare din 24 decembrie

2004, art. 344 lit. a) al căruia prevede expres că, Titlul V al Codului de procedură

civilă, aprobat prin Legea RSSM din 26 decembrie anul 1964, este abrogat, pe cînd

art. 343 alin. (2) al Codului de executare din 24 decembrie 2004, statuează că,

hotărîrile cu caracter civil aflate pe rol la executorii judecătorești se execută conform

procedurii prevăzute de prezentul cod.

Cu atît mai mult că la materialele cauze lipsesc probe care ar confirma aflarea pe

conturile corespondente ale intimatei SA ,,Raiffaizen Bank Avali”, deschise în

instituțiile bancare din Republica Moldova, a mijloacelor bănești aparținînd ÎS CNEA

,,Energoatom” în sumă de 5 milioane dolari SUA, ori a unei alte sume.

Însă chiar și dacă ar fi avut SA ,,Raiffaizen Bank Avali” conturile corespondente

deschise în instituțiile creditare din Moldova, îndeplinirea cerințelor executorilor

judecătorești privitor la conturile corespondente ale nerezidentului era de competența

băncilor-rezidente la care au fost deschise conturile corespondente, or, în conformitate

cu art. 388-389 CPC (în redacția anului 1964) anume către aceste instituții bancare din

Moldova trebuiau înaintate cerințele executorului judecătoresc în temeiul încheierilor

Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25 noiembrie 2011, fapt confirmat și

prin scrisoarea Băncii Naționale a Moldovei nr. 16-006/98/2888 din 02 septembrie

2013.

Pe cale de consecință, este de remarcat că închiderea de către SA ,,Raiffaizen

Bank Avali” a conturilor sale pe teritoriul Republicii Moldova nu putea să influențeze

asupra executării încheierii sus menționate.

În acest sens, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că prin

încheierea Judecătorie Căușeni din 25 noiembrie 2011 au fost stabilite în mod

irevocabil unele fapte relevante cu puterea de lucru judecat, deoarece potrivit art. 123

alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o

pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță

specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite

din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă

aceleași persoane.

Pe cănd din conținutul încheierii Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 nu

se desprinde că în privința SA ,,Raiffaizen Bank Avali” au fost stabilite careva fapte

privind răspunderea acesteia, care s-ar încadra în temeiul degrevării de probațiune

menționat, fiind emisă în pricina civilă privind aplicarea sechestrului și urmărirea

averii debitorului ÎS CNEA ,,Energoatom”.

În această ordine de idei, se atestă și corectitudinea concluziei instanțelor de

judecată cu referire la faptul că instanțele de judecată din Republica Moldova nu sunt

competente să adopte hotărîrea privind încasarea unui eventual prejudiciul cauzat

Remington Worldwide Limited în afara hotarelor Republicii Moldova, prin

neexecutarea încheierilor Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25 noiembrie

2011 pe teritoriul Ukrainei sau a Federației Ruse, deoarece această competență nu este

prevăzută nici de art. 459 și nici de art. 460 CPC.

Or, așa cum a mai fost arătat SA ,,Raiffaizen Bank Avali” nefiind rezident al

Republicii Moldova, nu a desfășurat activități pe teritoriul Republicii Moldova și

respectiv, nu poate fi învinuită de comiterea acțiunilor ilicite de neexecutare pe

teritoriul Republicii Moldova a încheierilor discutate.

La fel, justificat instanțele judecătorești au respins și pretențiile acțiunii privind

încasarea dobînzii de întîrziere, corect fiind menționat că aceste cerințe sunt

subsecvente celei principale, iar respingerea pretenției principale are ca efect și

respingerea cererii subsecvente.

Cît privește alegațiile recurentului cu privire la tergiversarea intenționată a

examinării cauzei respective, instanțele judecătorești corect au reținut că constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil și încasarea prejudiciului cauzat

poate fi stabilit numai prin depunerea unei acțiuni separate în condițiile Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, fiind respinsă just cerința în acest sens.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței

CEDO și anume cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al

Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs, mai mult

că acestea sunt similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei și care au fost

supuse aprecierii.

Fața de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a

menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Remington Worldwide Limited.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015 și hotărîrea

Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată depusă de către Remington Worldwide Limited împotriva Societății pe

Acțiuni ,,Raiffaizen Bank Avali cu privire la încasarea prejudiciului.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

Nicolae Craiu