2rac-158/16 — încasarea prejudiciului

prima instanță: M. Țurcan dosarul nr. 2rac-158/16 instanța de apel: D. Manole, S. Arnăut, E. Fistican D E C I Z I E 13 iulie 2016 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Maria Ghervas Nicolae Craiu examinînd recursul declarat de către Remington Worldwide Limited, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Remington Worldwide Limited împotriva Societății pe Acțiuni ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea prejudiciului, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Remington Worldwide Limited și menținută hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 20 noiembrie 2012, Remington Worldwide Limited a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea prejudiciului (f. d. 3-11, vol. I). În motivarea acțiunii a indicat că prin încheierea Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004 a fost încuviințată și admisă spre executare pe teritoriul Republicii Moldova hotărîrea Judecătoriei Arbitrare din Sankt-Petersburg, Federația Rusă privind încasarea din contul debitorului ÎS „Energoatom” Ucraina a datoriei față de creditorul Remington Worlwide Limited în sumă de 23 080 000 dolari SUA.

Susține că în baza încheierii Curții de Apel Economice de către Oficiul de Executare Căușeni a fost intentată procedura de executare, deschisă pînă în prezent. Menționează că la 26 aprilie 2004, Judecătoria Căușeni a emis o încheiere prin care a admis demersul executorului judecătoresc și a dispus aplicarea sechestrului și urmărirea mijloacelor bănești ce aparțin debitorului ÎS „Energoatom” în sumă de 5 000 000 dolari SUA care se aflau pe conturile bancare ale SA ,,Raiffaizen Bank Avali” (BC „Avali” SA), inclusiv conturile corespondente și alte conturi, în contul stingerii datoriei față de Remington Worlwide Limited. Indică că executorul judecătoresc a adus la cunoștință SA „Raiffaizen Bank Avali” despre procedura de executare și obligația de executare, însă pîrîtul nu a îndeplinit cerințele executorului judecătoresc privind executarea hotărîrilor judecătorești.

La fel, indică că banca intenționat s-a eschivat de la executarea încheierii Judecătoriei Căușeni, ignorînd cerințele legale ale executorilor judecătorești din Republica Moldova și Federația Rusă, fapt ce a determinat ca titlul executoriu privind aplicarea sechestrului și urmărirea mijloacelor bănești în sumă de 5 000 000 dolari SUA ce aparțineau debitorului ÎS „Energoatom” și se aflau pe conturile corespondente și alte conturi, să nu fie executat. Invocă că momentul nașterii obligației pecuniare față de pîrît în sumă de 5 000 000 dolari SUA urmează a fi considerată din data adoptări de către Judecătoria Căușeni a încheierii din 26 aprilie 2004 și prezentării spre executare a acesteia în folosul creditorului și neexecutarea acestei obligații pînă în prezent.

Solicită încasarea din contul SA „Raiffaizen Bank Avali” a prejudiciului în mărime de 5 000 000 dolari SUA și a dobînzii de întîrziere în mărime de 8 473 287,65 dolari SUA. Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 decembrie 2012, a fost respinsă cererea reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” de suspendare a procesului ca fiind neîntemeiată (f. d. 68, vol. II). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea avocatului Zinaida Guțu cu privire la recuzarea judecătorului Țurcan Mihail de la judecarea acțiunii civile la cererea de chemare în judecată depusă de Remington Worldwide Limited împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea sumei (f. d. 31-34, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea reprezentantului SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la suspendarea procesului în legătură cu depunerea cererii la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (f. d. 114, vol. III). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 28 martie 2013, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea reprezentantului SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la suspendarea procesului (f. d. 117, vol. III). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de Remington Wordwide Limited împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali” cu privire la încasarea prejudiciului (f. d. 177, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost anulată încheierea Judecătoria Căușeni din 18 aprilie 2013 (f. d. 180, vol. III). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013 a fost respinsă cererea reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” privind strămutarea pricinii la Judecătoria Centru mun. Chișinău ca fiind neîntemeiată (f. d. 181-182, vol. III). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013, a fost respinsă declarația de abținere a Judecătorului Țurcan Mihail de la judecarea cauzei (f. d. 201- 203, vol. III). La 30 aprilie 2013, SA „Raiffaizen Bank Avali” a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013 cu privire la strămutarea cauzei în altă instanță (f. d. 206-207, vol. III).

La 24 mai 2013, SA „Raiffaizen Bank Avali” a depus cererea privind strămutarea cauzei în altă instanță egală în grad, din motivul că are îndoieli privind obiectivitatea și nepărtinirea judecătorilor (f. d. 267-269, vol. III). Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2013, a fost respinsă propunerea de recuzare a tuturor judecătorilor Curții de Apel Bender, înaintată de către SA „Raiffaizen Bank Avali” și s-a respins cererea SA „Raiffaizen Bank Avali” privind strămutarea pricinii în altă instanță, în legătură cu recuzarea tuturor judecătorilor Curții de Apel Bender (f. d. 276-278, vol. III). Prin decizia Curții de Apel Bender din 11 iulie 2013, a fost respins recursul SA „Raiffaizen Bank Avali” împotriva încheierii Judecătoriei Căușeni din 18 aprilie 2013 prin care a fost respinsă cererea de strămutare a pricinii (f. d. 287- 288, vol. III).

Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă propunerea de recuzare a avocatului Guțu Zinaida cu privire la recuzarea judecătorului Țurcan Mihail (f. d. 6-7, vol. IV). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă cererea reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” cu privire la suspendarea procesului în legătură cu pornirea urmăririi penale ca fiind neîntemeiată (f. d. 53, vol. IV). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013, a fost respinsă cererea reprezentantului SA „Raiffaizen Bank Avali” cu privire la scoaterea de pe rol a cererii ca fiind neîntemeiată (f. d. 68, vol. IV). Prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 23 august 2013 a fost introdusă în proces în calitate de intervenient accesoriu Banca Națională a Moldovei (f. d. 108, vol. IV).

La 17 decembrie 2013, Remington Worldwide Limited a depus o cerere prin care a solicitat suplimentar la cerințele expuse în cererea de chemare în judecată, încasarea de la pîrît a sumei de 663 767 dolari SUA sub forma de dobîndă legală în baza art. 619 din Codul civil, pentru perioada 21 noiembrie 2012-01 decembrie 2013 și suma de 1 000 000 dolari SUA pentru compensarea prejudiciului material și moral cauzat de pîrît prin tergiversarea intenționată a pricinii date (f. d. 230-232, vol. IV).

Prin hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f. d. 64-66, vol. V). Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015, a fost respins apelul declarat de către Remington Wordwide Limited și menținută hotărîrea primei instanțe (f. d. 229-235, vol. V). La 25 februarie 2016, Remington Wordwide Limited a declarat recurs împotriva deciziei instanție de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerînd-o neîntemeiată, fiind emise cu încălcarea normelor de drept material, aducînd drept argument prevederile art. 432 alin. (2) lit. lit. a)-c) și alin. (4). Susține că SA „Raiffaizen Bank Avali” intenționat s-a eschivat de la executarea încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004, ignorînd cerințele legale ale executorilor judecătorești din Republica Moldova și Federația Rusă, fiind închise toate conturile corespondente în băncile din Republicii Moldova și Federația Rusă, fapt ce a determinat ca titlul executoriu nr. 2-308 privind aplicarea sechestrului și urmărirea mijloacelor bănești în sumă de 5 000 000 dolari SUA, ce aparțineau debitorului ÎS „Energoatom” și se aflau pe conturile corespondente și alte conturi, să nu fie executat.

Menționează că încheierea Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004, hotărîrea Judecătoriei Arbitrale din Sankt-Petersburg, Federația Rusă din 24 decembrie 2002, încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 (substituită cu încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011) sînt în vigoare și nu au fost anulate, concomitent susține că nici un act al executorului judecătoresc întreprins în cadrul procedurii de executare nu a fost anulat. În contextul enunțat, cu referire la prevederile art. 16 și art. 123 CPC, afirmă că prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 au fost stabilite în mod irevocabil unele fapte relevante pentru pricina dată, și anume, cele descrise în acțiunea cu privire la existenta mijloacelor bănești ale debitorului pe conturile bancare deschise în bancă, acțiunile întreprinse de executorul judecătoresc și că sumele respective urmau a fi transferate în contul creditorului Remington Worldwide Limited.

Pe cale de consecință, consideră concluziile primei instanțe care au fost susținute de către instanța de apel ca fiind adoptate cu încălcarea normelor de drept procedural, instanța de judecată urmînd să aplice în pricina dată prevederile art. 123 CPC, fapt care în temeiul art. 432 alin. (1) lit. a) și lit. b) CPC constituie temei de casare. La fel, relevă că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, aceasta deoarece răspunderea antrenată din partea intimatului survine nu ca rezultat al unor relații contractuale, ci ca efect stipulat în norma legală invocată (art. 391 CPC, în redacția anului 1964) în situația săvîrșirii/nesăvîrșirii anumitor acțiuni din partea intimatului, fiind aplicabilă cazului dat răspunderea delictuală.

Mai invocă, în susținerea poziției, că este neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că odată anulată încheierea din 26 aprilie 2004, aceasta nu putea produce careva efecte juridice, ori în urma revizuirii a fost casată decizia Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2009 și s-a expediat pricina la rejudecare, iar la rejudecare a fost admis repetat demersul executorului judecătoresc în aceeași formulă. Relatează că în mod incorect s-a apreciat de către instanța de apel că nu au fost prezentate dovezi privind săvîrșirea de către executorul judecătoresc a acțiunilor de executare în privința intimatului, deoarece în încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 sunt descrise în detaliu acțiunile executorului judecătoresc privind urmărirea mijloacelor bănești ale debitorului aflate pe conturile intimatului.

La 18 aprilie 2016, SA ,,Raiffaizen Bank Avali” a depus referință prin care a invocat caracterul neîntemeiat al recursului și legalitatea deciziei instanței de apel, solicitînd respingerea recursul declarat de către Remington Wordwide Limited ca inadmisibil. În susținerea tezei sale a indicat că recursul declarat de Remington Wordwide Limited este declarativ referitor la existența temeiurilor pentru recurs potrivit alin. (2) și alin. (3) art. 432 CPC, din lipsa argumentelor care ar explica careva încălcări esențiale sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanței de apel din 24 noiembrie 2015 a fost expediată în adresa părților la 14 ianuarie 2016, fapt ce se confirmă prin scrisoare de însoțire nr. 2ac-899/15 (f. d. 242, vol. V), recurentul insistînd că a făcut cunoștință cu decizia contestată la 21 ianuarie 2016, iar alte probe care ar atesta contrariul la materialele cauzei lipsesc. Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs la 25 februarie 2016 împotriva deciziei instanței de apel din 24 noiembrie 2015, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate cu recurs. Din materialele se atestă cu certitudine stabilirea faptului precum că Remington Worldwide Limited este creditor față de ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina) în procedura de executare intentată în baza încheierii Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004 privind recunoașterea și executarea pe teritoriul Republicii Moldova a hotărîrii Arbitrajului din Sankt-Petersburg și al regiunii Leningrad, Federația Rusă, nr. 7455/00 din 24 decembrie 2002 (f. d. 147-149, vol. I). Astfel, prin hotîrîrea sus menționată, s-a dispus încasarea prejudiciului de la ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina) în sumă de 23 080 000 de dolari SUA în folosul Remington Worldwide Limited.

Tot actele cauzei atestă că, la data de 22 aprilie 2004, executorul judecătoresc al Oficiului de Executare Căușeni, Marcova Tamara a depus la Judecătoria Căușeni demersul privind aplicarea sechestrului și urmărirea averii debitorului ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina), a mijloacelor financiare care se află la terțe persoane și anume pe conturile BC ,,Raiffaizen Bank Avali” SA (Ucraina) în mărime de 5 000 000 dolari SUA (f. d. 153, vol. I). Totodată, în speță se constată că prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 a fost admis demersul executorului judecătoresc (f. d. 131, vol. V). Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 23 iulie 2008 a fost casată integral încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 (f. d. 132, vol. V), însă ulterior prin încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost aplicat sechestru și dispusă urmărirea mijloacelor bănești ce aparțin debitorului ÎS „Energoatom” în sumă de 5 000 000 dolari SUA, care se află pe conturile corespondente și alte conturi bancare ale BC „Raiffaisen Bank Avali” SA în scopul stingerii datoriei ÎS „Energoatom” în sumă de 23 080 000 dolari SUA față de „Remington WorldWide Limited” și respins demersul executorului judecătoresc în partea aplicării sechestrului pe datoria debitorială SRL „Raselev-Com” față de ÎS „Energoatom (f. d. 132-133,

vol. V). Înaintînd acțiunea în judecată împotriva SA ,,Raiffaizen Bank Avali”, Remington Worldwide Limited, în urma completării cerințelor, a solicitat încasarea din contul SA „Raiffaizen Bank Avali” a prejudiciului în mărime de 5 000 000 dolari SUA și a dobînzii de întîrziere în mărime de 8 473 287,65 dolari SUA, încasarea de la pîrît a sumei de 663 767 dolari SUA sub forma de dobîndă legală în baza art. 619 din Codul civil pentru perioada 21 noiembrie 2012 - 01 decembrie 2013 și suma de 1 000 000 dolari SUA pentru compensarea prejudiciului material și moral cauzat de pîrît prin tergiversarea intenționată a examinări pricinii date.

Fiind investite cu judecarea pricinii în cauză, atît prima instanță cît și instanța de apel determinînd corect raporturile juridice stabilite între părți, reieșind din temeiurile și obiectul acțiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanțele care au importantă pentru soluționarea justă a pricinii și avînd la bază cumulul de probe prezentate de părți, justificat au ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii și respingerii acesteia. În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs remarcă prevederile art. 14 alin. (1) și alin. (2) din Codul civil, care indică că persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

Se consideră prejudiciu cheltuielile pe care persoana lezată într-un drept al ei le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului încălcat, pierderea sau deteriorarea bunurilor sale (prejudiciu efectiv), precum și beneficiul neobținut prin încălcarea dreptului (venitul ratat). Raportînd la caz prevederile enunțate în coroborare cu materialul probator administrat, instanța de recurs găsește drept corectă constatarea instanțelor de judecată privind lipsa condițiilor stabilite de lege de răspundere a SA ,,Raiffaizen Bank Avali” pentru neexecutarea încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și 25 noiembrie 2011, deoarece potrivit normei sus menționate în toate cazurile de solicitare a reparării prejudiciului trebuie dovedită legătura cauzală între încălcarea (neexecutarea) obligațiilor și pagubele cauzate, precum și mărimea acestora.

Conform art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) sau din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii. Însă după cum corect a fost stabilit la caz SA ,,Raiffaizen Bank Avali” nu a fost în raporturi contractuale cu Remington Worldwide Limited, prin urmare acestuia nu-i poate fi imputată obligația de a repara prejudiciul în sumă de 5 000 000 dolari SUA. Cu atît mai mult, după cu rezultă din actele cauzei, încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și-a pierdut valabilitatea în urma casării, iar neexecutarea ei nu poate fi cauzată prin careva acțiuni ale SA ,,Raiffaizen Bank Avali”, și nu poate, în principiu, antrena răspunderea ultimei sau altor persoane, împrejurare ce dovedește, inclusiv și lipsa încălcării a drepturilor Companiei Remington Worldwide Limited.

Și chiar și dacă încheierea Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 ulterior a fost casat în ordinea de revizuire, iar ca urmare a rejudecării cauzei fiind emisă încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011, însă aceasta din urmă a fost adoptată de Judecătoria Căușeni la o nouă examinare a aceleiași solicitări a executorului judecătoresc privind aplicarea sechestrului asupra mijloacelor bănești ale ÎS CNEA ,,Energoatom” (Ucraina), peste 7 ani de la închiderea conturilor corespondente ale SA ,,Raiffaizen Bank Avali” în Republica Moldova.

Respectiv, nefiind rezident în Republica Moldova, SA ,,Raiffaizen Bank Avali” nu poate fi învinuit de comiterea acțiunilor ilicite de neîndeplinire pe teritoriul Republicii Moldova a încheierilor Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25 noiembrie 2011. Aici este util de a evidențiat că fiind corectă mențiunea instanțelor ierarhic inferioare cu referire la faptul că Remington Worldwide Limited nu a prezentat nici o dovadă precum că încheierea Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost pusă în executare conform Codului de executare nr. 443-XV din 24 decembrie 2004, care direct indică asupra ordinii și acțiunilor executorului judecătoresc îndreptate spre încasarea mijloacelor bănești, aflate sau depuse ulterior în instituțiile financiare pe conturile debitorului ÎS CNEA ,,Energoatom”.

Totodată, este de observat că instanței nu au fost prezentate nici probe precum că încheierea Judecătorie Căușeni din 25 noiembrie 2011 a fost pusă în executare de către Remington Worldwide Limited față de SA ,,Raiffaizen Bank Avali” pe teritoriul Ukrainei, în ordinea prevăzută de Acordul din 13 decembrie 1993 dintre Ukraina și Republica Moldova privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală.

Prin urmare, cele relatate în plus indică la faptul netemeiniciei afirmațiilor recurentului privitor la comiterea de către SA ,,Raiffaizen Bank Avali” a acțiunilor ilicite de neîndeplinire pe teritoriul Republicii Moldova a legislației ce ține de procedura de executare, deoarece contravine principiilor generale și normelor imperative privind acțiunea legii în spațiu și asupra cercului de persoane, stabilite de art. 48 și art. 49 al Legii cu privire la actele legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001. Așadar, potrivit art. 48 alin.(2) din Legea citată, actele legislative sau unele prevederi ale acestora pot fi aplicate și în afara teritoriului Republicii Moldova, conform tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte și principilor universale ale dreptului internațional, corelativ art. 49 alin (1) lit.c) și alin.(2) din aceeași Lege, indică că actul legislativ se aplică persoanelor juridice străine cu sediu în teritoriul Republicii Moldova, excepțiile de la aplicarea actului legislativ subiectelor prevăzute la alin.(1) sunt stabilite prin tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte și principiile universale ale dreptului internaționale.

Analizînd aceste condiții în raport de situația din cauză este de observat că competența executorului judecătoresc al Republicii Moldov, instituită prin normele Codului de procedură civilă (în redacția anului 1964) și ale Codului de executare al RM (în redacția anului 2004) nu se extinde: asupra persoanei juridice străine după cum este SA ,,Raiffaizen Bank Avali” și care nu are sediul în Republica Moldova, pe teritoriul Ukrainei, rezident al cărei este SA ,,Raiffaizen Bank Avali” și pe teritoriul Rusiei, unde SA ,,Raiffaizen Bank Avali” avea deschise conturi corespondente.

Or, după cum a fost stabilit în cauza dată, procedura de executare potrivit încheierii Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004 și a încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 a fost intentată în baza Codului de procedură civilă în redacția anului 1964 și s-a efectuat în baza legii date pînă la 30 iunie 2005, însă, începînd cu 01 iulie 2005, procedura de executare potrivit încheierii Curții de Apel Economice din 20 aprilie 2004 și a încheierii Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și 25 noiembrie 2011 a căzut sub incidența Codului de executare din 24 decembrie 2004, art. 344 lit. a) al căruia prevede expres că, Titlul V al Codului de procedură civilă, aprobat prin Legea RSSM din 26 decembrie anul 1964, este abrogat, pe cînd art. 343 alin. (2) al Codului de executare din 24 decembrie 2004, statuează că, hotărîrile cu caracter civil aflate pe rol la executorii judecătorești se execută conform procedurii prevăzute de prezentul cod.

Cu atît mai mult că la materialele cauze lipsesc probe care ar confirma aflarea pe conturile corespondente ale intimatei SA ,,Raiffaizen Bank Avali”, deschise în instituțiile bancare din Republica Moldova, a mijloacelor bănești aparținînd ÎS CNEA ,,Energoatom” în sumă de 5 milioane dolari SUA, ori a unei alte sume.

Însă chiar și dacă ar fi avut SA ,,Raiffaizen Bank Avali” conturile corespondente deschise în instituțiile creditare din Moldova, îndeplinirea cerințelor executorilor judecătorești privitor la conturile corespondente ale nerezidentului era de competența băncilor-rezidente la care au fost deschise conturile corespondente, or, în conformitate cu art. 388-389 CPC (în redacția anului 1964) anume către aceste instituții bancare din Moldova trebuiau înaintate cerințele executorului judecătoresc în temeiul încheierilor Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25 noiembrie 2011, fapt confirmat și prin scrisoarea Băncii Naționale a Moldovei nr. 16-006/98/2888 din 02 septembrie 2013. Pe cale de consecință, este de remarcat că închiderea de către SA ,,Raiffaizen Bank Avali” a conturilor sale pe teritoriul Republicii Moldova nu putea să influențeze asupra executării încheierii sus menționate.

În acest sens, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că prin încheierea Judecătorie Căușeni din 25 noiembrie 2011 au fost stabilite în mod irevocabil unele fapte relevante cu puterea de lucru judecat, deoarece potrivit art. 123 alin. (2) CPC, faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o pricină civilă soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt obligatorii pentru instanța care judecă pricina și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte pricini civile la care participă aceleași persoane.

Pe cănd din conținutul încheierii Judecătoriei Căușeni din 25 noiembrie 2011 nu se desprinde că în privința SA ,,Raiffaizen Bank Avali” au fost stabilite careva fapte privind răspunderea acesteia, care s-ar încadra în temeiul degrevării de probațiune menționat, fiind emisă în pricina civilă privind aplicarea sechestrului și urmărirea averii debitorului ÎS CNEA ,,Energoatom”. În această ordine de idei, se atestă și corectitudinea concluziei instanțelor de judecată cu referire la faptul că instanțele de judecată din Republica Moldova nu sunt competente să adopte hotărîrea privind încasarea unui eventual prejudiciul cauzat Remington Worldwide Limited în afara hotarelor Republicii Moldova, prin neexecutarea încheierilor Judecătoriei Căușeni din 26 aprilie 2004 și din 25 noiembrie 2011 pe teritoriul Ukrainei sau a Federației Ruse, deoarece această competență nu este prevăzută nici de art. 459 și nici de art. 460 CPC.

Or, așa cum a mai fost arătat SA ,,Raiffaizen Bank Avali” nefiind rezident al Republicii Moldova, nu a desfășurat activități pe teritoriul Republicii Moldova și respectiv, nu poate fi învinuită de comiterea acțiunilor ilicite de neexecutare pe teritoriul Republicii Moldova a încheierilor discutate. La fel, justificat instanțele judecătorești au respins și pretențiile acțiunii privind încasarea dobînzii de întîrziere, corect fiind menționat că aceste cerințe sunt subsecvente celei principale, iar respingerea pretenției principale are ca efect și respingerea cererii subsecvente.

Cît privește alegațiile recurentului cu privire la tergiversarea intenționată a examinării cauzei respective, instanțele judecătorești corect au reținut că constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil și încasarea prejudiciului cauzat poate fi stabilit numai prin depunerea unei acțiuni separate în condițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, fiind respinsă just cerința în acest sens.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs, prin prisma jurisprudenței CEDO și anume cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde Curtea a menționat că „... art. 6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes”, consideră necesar de a respinge și alte argumente invocate în recurs, mai mult că acestea sunt similare celor invocate pe parcursul examinării cauzei și care au fost supuse aprecierii. Fața de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Remington Worldwide Limited. Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2015 și hotărîrea Judecătoriei Căușeni din 29 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Remington Worldwide Limited împotriva Societății pe Acțiuni ,,Raiffaizen Bank Avali cu privire la încasarea prejudiciului. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Președinte, judecătorul Tamara Chișca-Doneva Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Maria Ghervas Nicolae Craiu