2rac-462/16 — Încasarea penalității și a dobânzii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Încasarea penalităţii şi a dobânzii
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2rac-462/16 — Încasarea penalității și a dobânzii (Curtea Supremă de Justiție, 2016)
Prima instanță: judecătoria Cimișlia Dosarul nr.2rac-462/16
judecător: Z.Aramă
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău
judecători: N.Vascan, E.Fistican, V.Negru
D E C I Z I E
07 decembrie 2016 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte, judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva, Iurie Bejenaru,
Ion Druță, Nicolae Craiu
examinînd recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Energo
Petrol”
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și a hotărîrii
judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015
în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol” către Societatea cu Răspundere Limitată
„Silcampes-Sud" privind încasarea penalității și dobînzii de întîrziere,
c o n s t a t ă :
La data de 14 iulie 2014, reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată „Energo
Petrol”, prin intermediul avocatului Stănescu Valeriu, s-a adresat cu cerere de chemare
în judecată către Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud", solicitînd
încasarea penalității și dobînzii de întîrziere.
În motivarea acțiunii a indicat că, la data de 02 ianuarie 2014, între Societatea cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol”, în calitate de vânzător și Societatea cu
Răspundere Limitată „Silcampes-Sud”, în calitate de cumpărător, a fost încheiat
contractul de vînzare-cumpărare a produselor petroliere nr.02/01.
Susține că, în perioada 02 ianuarie 2014 - 06 ianuarie 2014, cumpărătorul a
procurat de la vânzător producție petrolieră în sumă totală de 171 900 lei, fapt dovedit
prin facturile fiscale: FB 3914435 din 02 ianuarie 2014 în sumă de 62 000 lei și FB
3914442 din 06 ianuarie 2014 în sumă de 109 900 lei.
Pîrîtul a achitat prețul mărfii procurate cu întîrziere, în mai multe rate, conform
dispozițiilor de plată: 62 000 lei avans în cont la situația 01 ianuarie 2014; 20 000 lei
dispoziția de plată nr.2 din 29 ianuarie 2014; 19 900 lei dispoziția de plată nr.25 din 11
martie 2014; 20 000 lei dispoziția de plată nr.101 din 25 martie 2014; 5 000 lei
dispoziția de plată nr.13 din 04 aprilie 2014; 10 000 lei dispoziția de plată nr.26 din 17
aprilie 2014; 5 000 lei dispoziția de plată nr.255 din 27 iunie 2014; 10 000 lei cesiunea
1
creanței conform contractului de cesiune 07/07 din 07 iulie 2014 cu Societatea cu
Răspundere Limitată „Minalprim”; 20 000 lei dispoziția de plată nr.891 din 09 iulie
2014.
Potrivit pct.4.1 al contractului de vînzare-cumpărare a produselor petroliere nr.
02/01 din 02 ianuarie 2014, vânzătorul transmite cumpărătorului produsele petroliere
procurate după cantitate și calitate pe adresa: or. Cimișlia, str.B.Lăutaru, 1A, care se
consideră locul executării contractului. Predarea mărfii către cumpărător se confirma
prin factura fiscală.
Cumpărătorul Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud” nu a respectat
obligațiunea contractuală stabilită în pct.3.3 al contractului, potrivit căreia
cumpărătorul este obligat să achite costul producției în termen de 10 zile calendaristice
de la preluarea mărfii.
La 09 iulie 2014, în scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, reclamantul a
solicitat pîrîtului, prin scrisoare recomandată, restituirea datoriei restante la moment de
20 000 lei și repararea prejudiciului. În aceiași zi, Societatea cu Răspundere Limitată
„Silcampes-Sud” a efectuat ultimul transfer bancar în sumă de 20 000 lei, achitând
astfel integral datoria de bază.
Invocă reclamantul că în pct.5.2 contractul nr.02/01 din 02 ianuarie 2014, părțile
de comun acord au evaluat cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate, stipulând că
debitorul, în cazul neexecutării obligației de achitare în termen, urmează să achite
penalitate în mărime de 0,5% (l-30 zi), 1% (31-80 zi) și 1,5% (81-182 zi), în
dependență de perioada întârzierii, din suma neachitată pentru fiecare zi de întîrziere.
Totodată consideră reclamantul că pârâtul urmează să achite și dobînda de
întîrziere prevăzută de art.585 Cod civil.
Astfel, de la 16 ianuarie 2014, termenul limită de achitare a producției, penalitatea
constituie 100 661 lei, iar dobînda de întîrziere constituie 3 398,84 lei.
În final susține că, debitorul a încălcat cerințele legii și condițiile contractului,
fapt prin care a adus un prejudiciu creditorului în sumă totală de 104 059,84 lei,
compusă din penalitatea - 100 661 lei și dobînda de întîrziere - 3 398,84 lei.
Solicită reclamantul încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată
„Silcampes-Sud” în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Energo Petrol” a
prejudiciului în sumă totală de 104 059,84 lei, compus din penalitatea de 100 661 lei și
dobînda de întîrziere de 3 398,84 lei, calculate pentru 175 zile, cît și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărîrea judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015, acțiunea a fost admisă
parțial, fiind dispusă încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-
Sud" în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Energo Petrol" suma de 3
398,84 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, 5 000 lei cheltuieli pentru serviciile de
asistență juridică și 270 lei cheltuieli de judecată formate din taxa de stat, iar în total
suma de 8 668,84 lei. În rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța de fond a concluzionat că, pîrîtul nu a respectat termenul de achitare a
mărfii, astfel pretențiile reclamantului privind încasarea dobînzii de întîrziere sunt
întemeiate. Totodată instanța a apreciat drept neîntemeiată pretenția privind încasarea
penalității pe motiv că reclamantul nu a prezentat probe concludente că și-a rezervat
dreptul de a solicita penalitatea după stingerea datoriei, or, pretenția cu privire la
2
achitarea datoriei, penalității și dobînzii creditorul a înaintat-o pîrîtului la 09 iulie
2014, data la care obligația principală a fost deja achitată de către pîrît.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016, a fost respins apelul
declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol" și menținută hotărîrea
judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015.
Instanța de apel a conchis că instanța de fond a stabilit toate circumstanțele ce
au importanță pentru soluționarea pricinii, a apreciat corect probele administrate la
dosar, aplicînd corect legea materială și procesuală.
Nefiind de acord cu decizia menționată, la data de 26 august 2016, Societatea cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol", prin intermediul avocatului Stănescu Valeriu, a
declarat recurs, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și
hotărârii judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015, cu emiterea unei noi hotărâri prin care
acțiunea să fie admisă integral în sensul invocat.
În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe
parcursul examinări cauzei, recurentul a indicat că instanțele de judecată nu au
constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea
pricinii, aplicînd eronat normele de drept.
Menționează că, concluzia instanței de judecată precum că reclamantul la
primirea executării nu și-a rezervat dreptul privind încasarea ulterioară a penalității, or
careva probe ce ar confirma acest fapt nu sunt prezentate la materialele cauzei, este o
interpretare eronată a normelor de drept material, deoarece art.626 alin.(3) Cod civil, la
care face referință instanța, stipulează că în cazul în care a primit executarea,
creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la
primirea executării. Or, la data de 09 iulie 2014, reclamantul a expediat pîrîtului
reclamația prin care a solicitat ultimului achitarea datoriei de 20 000 lei, penalității în
sumă de 41 800 lei și dobînda de întîrziere de 1 025,48 lei. Pîrîtul însă a achitat doar
suma de 20 000 lei, astfel rezultă că prin reclamația dată, recurentul și-a rezervat
expres și în formă scrisă dreptul la încasarea ulterioară a penalității.
Consideră recurentul că instanța de apel a ignorat prevederile alin.1) art.642 Cod
civil, potrivit căruia, prin stingerea obligațiilor, încetează raporturile juridice dintre
părți în partea ce se referă la obligația stinsă. În speță, intimatul achitând datoria
pentru produsele petroliere procurate, a stins doar această obligație, iar ca urmare a
rezervării exprese de către Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol” a
dreptului de a cere penalitate și dobîndă, urmează să le achite integral.
Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data
comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.
Colegiul reține că la materialele cauzei este anexată copia scrisorii de expediere
în adresa părților a copiei deciziei integrale a instanței de apel (f.d.101). Însă, la
materialele cauzei nu se regăsesc careva probe ce ar confirma data recepționării de
către părți a copiei deciziei. Astfel recursul declarat la data de 26 august 2016, se
consideră depus în termen.
La data de 21 septembrie 2016, în adresa intimatului Societatea cu Răspundere
Limitată „Silcampes-Sud” a fost expediat spre cunoștință copia recursului declarat de
către Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol”, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței la recurs (f.d.110).
3
Intimatul, Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol”, nu și-a rezervat
dreptul de a depune referința asupra recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată „Energo Petrol”.
Analizând legalitatea deciziei recurate, prin prisma argumentelor invocate în
recurs, reieșind din materialele dosarului și în conformitate cu prevederile Legii,
Colegiul consideră recursul ca fiind întemeiat și care necesită a fi admis din
următoarele motive.
Conform art.445 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța după ce judecă
recursul este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia
instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărîre.
În speță, Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol” a înaintat acțiunea
civilă în vederea încasării din contul Societății cu Răspundere Limitată „Silcampes-
Sud", ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată a mărfii livrate în baza contractului
de vînzare-cumpărare a produselor petroliere nr.02/01.
Din materialele cauzei rezultă că în perioada 02 ianuarie 2014 - 06 ianuarie 2014,
pîrîtul a procurat de la reclamant producție petrolieră în sumă totală de 171 900 lei,
fapt dovedit prin facturile fiscale: FB 3914435 din 02 ianuarie 2014 în sumă de 62 000
lei și FB 3914442 din 06 ianuarie 2014 în sumă de 109 900 lei.
Potrivit pct.3.3 al contractului de vînzare-cumpărare a produselor petroliere
nr.02/01 din 02 ianuarie 2014, plata pentru marfa livrată urma a fi efectuată în termen
de 10 zile calendaristice de la preluarea mărfii (f.d.9).
Pîrîtul a achitat prețul mărfii procurate cu întîrziere, în mai multe rate, conform
dispozițiilor de plată: 62 000 lei avans în cont la situația 01 ianuarie 2014; 20 000 lei
dispoziția de plată nr.2 din 29 ianuarie 2014; 19 900 lei dispoziția de plată nr.25 din 11
martie 2014; 20 000 lei dispoziția de plată nr.101 din 25 martie 2014; 5 000 lei
dispoziția de plată nr.13 din 04 aprilie 2014; 10 000 lei dispoziția de plată nr.26 din 17
aprilie 2014; 5 000 lei dispoziția de plată nr.255 din 27 iunie 2014; 10 000 lei cesiunea
creanței conform contractului de cesiune 07/07 din 07 iulie 2014 cu Societatea cu
Răspundere Limitată „Minalprim”; 20 000 lei dispoziția de plată nr.891 din 09 iulie
2014.
Colegiul reține că reclamantul a înaintat prezenta acțiune, invocînd că
cumpărătorul Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud” nu a respectat
obligațiunea contractuală stabilită în pct.3.3 al contractului, potrivit căreia
cumpărătorul este obligat să achite costul producției în termen de 10 zile calendaristice
de la preluarea mărfii.
Astfel, din materialele dosarului cu certitudine s-a stabilit că intimatul Societatea
cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud” nu a executat în modul corespunzător
obligațiile asumate prin contractul de vînzare-cumpărare a produselor petroliere
nr.02/01 din 02 ianuarie 2014, a evitat plata în termen a mărfii livrate, cauzând prin
acest fapt un prejudiciu recurentului.
Colegiul constată că în speță punerea debitorului în întîrziere și anume, a
intimatului Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud”, a fost condiționată de
prevederile contractului de vînzare-cumpărare a produselor petroliere nr.02/01 din 02
ianuarie 2014, ori conform art.617 alin.(2) lit.a) din Codul Civil, nu este necesară
somația în cazul în care este stabilită o dată calendaristică pentru executarea obligației.
În condițiile în care s-a constatat că executarea obligației de plată a mărfii livrate în
4
perioada 02 ianuarie 2014 - 06 ianuarie 2014, este scadentă după expirarea a unui
termen de 10 zile din momentul livrării, se constată că Societatea cu Răspundere
Limitată „Silcampes-Sud” este în întîrziere.
Conform art.619 alin.1) Cod civil, obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe
perioada întârzierii. Dobînda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută
la art.585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui
prejudiciu mai redus.
Astfel, pretențiile Societății cu Răspundere Limitată „Energo Petrol” au vizat
încasarea, prin prisma art.619 alin.1) către Societatea cu Răspundere Limitată
„Silcampes-Sud" prisma art.619 alin.(2) Cod civil, a dobînzii de întîrziere pentru
perioada 16 ianuarie 2014 – 09 iulie 2014.
Colegiul reține că instanțele ierarhic inferioare au respins pretențiile Societății cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol” privind încasarea de la pîrît a penalității
motivînd prin faptul că reclamantul la primirea executării nu și-a rezervat expres și în
formă scrisă, dreptul privind încasarea ulterioară a penalității, or, careva probe care ar
confirma acest fapt la dosar nu au fost prezentate.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră în parte incorectă concluzia respectivă deoarece, art.626 alin.3) Cod
civil, la care face referință instanța, stipulează că în cazul în care a primit executarea,
creditorul poate cere plata penalității numai dacă și-a rezervat expres acest drept la
primirea executării.
În speță, la 09 iulie 2014, reclamantul Societatea cu Răspundere Limitată
„Energo Petrol”, în scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, a expediat pîrîtului
reclamația solicitînd achitarea prejudiciului compus din datoria restantă în sumă de
20000 lei, penalitate în sumă de 41 800 lei, dobânzi de întîrziere în sumă de 1 025,48
lei (f.d.17-18). Pîrîtul-intimatul a achitat doar datoria în sumă de 20 000 lei. Prin
urmare, prin reclamația respectivă reclamantul și-a rezervat expres și în formă scrisă
dreptul la încasarea ulterioară a penalității pentru suma achitată în ultima tranșă.
Penalitatea pentru încălcarea condițiilor contractului se calculează și se
încasează în valoare procentuală din suma restanței pentru fiecare zi de întîrziere,
inclusiv pentru zilele de sărbătoare, nelucrătoare, de odihnă.
Instanța de fond cît și instanța de apel au interpretat eronat normele de drept
material, respingând pretenția cu privire la încasarea penalității integral.
Din materialul probatoriu administrat la materialele cauzei s-a constatat, că
Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud" a achitat datoria în mărime de
20000 lei cu întîrziere, astfel, penalitatea urmează a fi calculată pentru 3 zile de
întîrziere.
Ba mai mult ca atît, însuși art.624 alin.1) Cod civil indică, clauza penală
(penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat
prejudiciul, stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită
creditorului o sumă de bani sau un alt bun.
În cazul dat creditorului Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol” prin
neplata la timp a datoriei i s-a cauzat un prejudiciu stipulat în pct.5.2 din contract, care
urmează a fi remis de către debitor în cazul neexecutării în termen a obligațiunilor de
plată.
5
Or, prin reclamația din 09 iulie 2014, expediată de creditorul Societatea cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol” în adresa debitorului Societatea cu Răspundere
Limitată „Silcampes-Sud", primul și-a rezervat dreptul de a solicita penalitatea doar
reieșind din suma datoriei existente la moment, și anume 20 000 lei (f.d.17-18). Pentru
celelalte sume, la primirea lor, creditorul nu și-a rezervat dreptul de a cere penalitate.
Totodată, drept anexă la cererea de chemare în judecată, reclamantul a prezentat
calculul penalității în temeiul pct.5.2 al contractului încheiat între Societatea cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol” și Societatea cu Răspundere Limitată
„Silcampes-Sud", care conține descifrarea penalității inclusiv pentru suma de 20 000
lei. Astfel, din calculul respectiv rezultă că, data formării datoriei de 20 000 lei este
ziua de 07 iulie 2014, iar perioada de întîrziere cuprinde 07 iulie 2014 – 09 iulie 2014,
adică 3 zile.
Potrivit pct.5.2 al contractului de vînzare-cumpărare din 02 ianuarie 2014,
părțile de comun acord au evaluat cuantumul despăgubirilor stipulând că debitorul, în
cazul neexecutării obligației de achitare în termen, urmează să achite penalitate în
mărime de 0,5% (1-30 zi).
Prin urmare, suma care urmează a fi încasată de la Societatea cu Răspundere
Limitată „Silcampes-Sud" în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Energo
Petrol” cu titlul de penalitate constituie 300 lei, reieșind din următorul calcul: (20 000
lei x 0,5% x 3 zile = 300). În rest pretențiile reclamantului privind încasarea penalității
urmează de respins ca neîntemeiate.
Distinct, Colegiul consideră că suma solicitată de reclamantul - recurentul
Societatea cu Răspundere Limitată „Energo Petrol”, cu titlul de penalitate, în mărime
de 100 661 lei și ulterior acceptată în mărime de 300 lei pentru 3 zile de întîrziere, este
una exagerată în coraport cu datoria intimatului față de reclamant formată în baza
contractului de vînzare-cumpărare nr.02/01 din 02 ianuarie 2014 și care constituia
suma de 20 000 lei.
Potrivit art.630 alin.(1) Cod civil, în cazuri excepționale, luîndu-se în
considerare toate împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei
penale disproporționat de mari.
Este de remarcat faptul că, reducerea clauzei penale se înfăptuiește, conform
principiului contradictorialității, numai la cererea pârții care o invocă, adică a
debitorului. Din acest considerent, toate împrejurările care confirmă disproporționatea
clauzei penale, inclusiv întinderea prejudiciului, trebuie să fie probate, conform
regulilor generale, de către debitor.
În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. b) CPC, completul Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Energo
Petrol”.
Se casează parțial decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și hotărîrea
Judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015 în pricina civilă la acțiunea Societății cu
Răspundere Limitată „Energo Petrol” către Societatea cu Răspundere Limitată
6
„Silcampes-Sud", în partea respingerii pretenției privind încasarea penalității, și se
emite în această parte o nouă hotărîre prin care:
Se admite acțiunea parțial, în partea pretenției privind încasarea penalității.
Se încasează de la Societatea cu Răspundere Limitată „Silcampes-Sud" în
beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „Energo Petrol”, cu titlul de penalitate,
suma de 300 lei (trei sute lei).
În rest decizia Curții de Apel Chișinău din 15 iunie 2016 și hotărîrea
Judecătoriei Cimișlia din 13 iulie 2015 se mențin.
Decizia este irevocabilă de la pronunțare.
Președintele completului,
Judecătorul Iulia Sîrcu
Judecătorii Tamara Chișca-Doneva
Iurie Bejenaru
Ion Druță
Nicolae Craiu
7