2r-78/15 — Încasarea datoriei

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-78/15 Judecători: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii: Iurie Bejenaru, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de ÎM „Fivils” SRL, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Braghiş Dumitru împotriva ÎM „Fivils” SRL cu privire la încasarea datoriei, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014, prin care nu s-a dat curs cererii de apel şi s-a stabilit apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor, CONSTATĂ : La data de 02 aprilie 2012 reclamantul Braghiş Dumitru a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Fivils” SRL cu privire la încasarea datoriei în sumă de 1 000 000,00 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la data de 27 ianuarie 2009 între Braghiş Dumitru în calitate de „împrumutător” şi ÎM „Fivils” SRL în calitate de „împrumutat” a fost încheiat contractul de împrumut nr. 1 din 27.01.2009. La momentul primirii banilor în împrumut pîrîtul SRL „Fivils” a încredinţat reclamantul că va restitui datoria pînă la 27.01.2010, fapt stipulat şi în pct.1.2 din contract. Pîrîtul ÎM „Fivils” SRL nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale şi nu a rambursat împrumutul în sumă de 1 000 000 lei, fiind achitată doar o parte din dobîndă în sumă de 150 000 lei. Reclamantul Braghiş Dumitru a solicitat încasarea din contul pîrîtului a datoriei contractuale în sumă 1 000 000 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 8 000 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2014 acţiunea a fost admisă integral. S-a încasat de la ÎM „Fivils” SRL în beneficiul lui Braghiş Dumitru datoria în mărime de 1 000 000 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 8 000 lei. S-a încasat de la ÎM „Fivils” SRL taxa de stat în mărime de 29 000 lei. La data de 21 noiembrie 2014, ÎM „Fivils” SRL, considerînd ilegală soluţia adoptată de instanţa de fond, a depus apel nemotivat împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 23.10.2014, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii menţionate cu emiterea unei noi hotărîri de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de Braghiş Dumitru.

Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depuse de apelantul ÎM „Fivils” SRL, s-a acordat termen apelantului 1 ÎM „Fivils” SRL pînă la data de 13.01.2015 ora 09:40 pentru a prezenta sau a expedia instanţei apelul motivat şi dovada achitării de plată a taxei de stat în mărime de 22500 lei. S-a explicat apelantului ÎM „Fivils” SRL că, în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicaţiilor din încheiere, cererea de apel nu va fi considerată depusă şi împreună cu toate documentele anexate va fi restituită. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 83-84, art. 87 alin. (1) lit. a), art. 364, art. 365 şi art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelul este nemotivat şi apelantul nu a anexat dovada de plată a taxei de stat.

Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 05 ianuarie 2015, ÎM „Fivils” SRL a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014 şi pronunţarea unei noi decizii prin care să fie dispus de a se da curs cererii de apel declarată de către recurentă sau trimiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi. În argumentarea recursului, recurentul a invocat netemeinicia încheierii recurate, considerînd-o ilegală, menţionînd că nu a depus cererea de apel motivată din considerentul că pînă la data de 02.01.2015, instanţa de fond nu a emis hotărârea motivată a instanţei de fond şi nu a achitat taxa de stat avînd în vedere situaţia financiară dificilă, conturile sale bancare fiind blocate.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, ÎM „Fivils” SRL a declarat apel împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 23.10.2014, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea integrală a hotărîrii menţionate cu emiterea unei noi hotărîri de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată înaintată de Braghiş Dumitru. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014, nu s-a dat curs cererii de apel depusă de apelantul ÎM „Fivils” SRL, comunicîndui-se despre necesitatea depunerii apelul motivat şi dovada achitării de plată a taxei de stat în mărime de 22500 lei, acordânduli-se pentru aceasta un termen de până 13.01.2015 ora 09:40. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 368 alin. (1) CPC, dacă cererea de apel nu întruneşte condiţiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat, instanţa de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs cererii, acordînd apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Astfel, Colegiul constată că, cererea de apel depusă nu conţinea motivele de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază. De asemenea, instanţa de recurs apreciază critic argumentul recurentului conform căruia, pînă la data de 2 02.01.2015, instanţa de fond nu a emis hotărârea motivată, or, copia hotărârii motivate a instanţei de fond a fost remisă recurentului la 01.12.2014 (f.d. 23, vol. II), aceasta fiind anexată şi la materialele dosarului (f.d.

20-22, vol II). Apelantul nu a depus cerere suplimentară de apel care ar conţine motivele de fapt şi de drept invocate în susţinerea netemeiniciei şi/sau ilegalităţii hotărârii atacate. Mai mult, Colegiul constată că apelantul la momentul depunerii cererii de apel nu a solicitat scutirea de la plata taxei de stat, nu a motivat în careva mod o astfel de cerinţa, nu a indicat vre-un temei pentru care instanţa urma să îl scutească de la plata acesteia. Colegiul conchide că, la cererea de apel, contrar prevederilor art. 3 al.(l) lit.k) a Legii taxei de stat, art. 83-84, art. 87 al. (l) lit. a), art. 365 al. (4) CPC, apelantul nu a anexat dovada de plată a taxei de stat. Potrivit art. 85 alin. (4) CPC, în funcţie de situaţia materială şi de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de judecător (de instanţa judecătorească) de plata taxei de stat sau de plata unei părţi a ei.

Astfel, legea sus enunţată, admite cazuri în care instanţa judecătorească, în funcţie de condiţiile unui participant la proces, este în drept să scutească de plata taxei de stat participantul care se încadrează în cazurile enumerate de art. 85 CPC. În speţă, apelantul a depus cererea de apel fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care aceasta se întemeiază nu a achitat taxa de stat, şi nici nu a solicitat scutirea de la plata taxei de stat. La caz, Colegiul constată că instanţa de apel corect a conchis că apelantul, înaintînd cererea de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, nu a motivat apelul nu a solicitat scutirea de la plata taxei de stat şi nu a anexat careva înscrisuri probatoare în acest sens.

Verificînd legalitatea încheierii recurate prin prisma normelor legale, Colegiul conchide că apelantul la depunerea apelului împotriva hotărîrii Judecătoriei Bălţi din 23 octombrie 2014 nu au achitat taxa de stat, iar cererea nu este motivată. Astfel, faptul că instanţa de apel nu a dat curs cererii de apel şi a stabilit apelantului termen pentru lichidarea neajunsurilor, nu poate fi apreciată ca încălcare a prevederilor legale, cu atît mai mult că acestă soluţie conţine la bază motive întemeiate. Pornind de la prevederile normelor de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect nu a dat curs cererii de apel, or, apelantul nu s-a conformat dispoziţiilor legale ce reglementează procedura de contestare cu apel.

Mai reţine Colegiul că, cererea de scutire de la platat taxei de stat a fost depusă la Curtea de Apel Bălţi, ulterior examinării cererii de apel, la data de 05.01.2015, odată cu cererea de recurs. Astfel, în cauza SRL Tudor-Comerţ vs.Moldova, Curtea a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel asupra unei hotărîri de primă instanţă. Cu toate acestea, atunci cînd dreptul intern prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o extensiune a procesului de judecată şi, prin urmare, va constitui un drept garantat de articolul 6 din Convenţie. Curtea a constatat că, în situaţia în care legislaţia procesuală permite declararea apelului împotriva hotărîrilor instanţelor de fond, instanţa de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul respectiv nu corespunde legislaţiei în vigoare.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. 3 De altfel, instanţa europeană a relatat în practica sa constantă că, dreptul la o instanţă nu este absolut. În această privinţa, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu exclude niciodată ipoteză că interesele unei bune administrări a justiţiei pot să justifice impunerea unei restricţii de natură financiară în accesul unei persoane la o instanţă (Tolstoy –Miloslavsky vs. Regatul Unit), dar această restricţie se impune a fi una justificată, generată de situaţia celui ce recurge la calea de atac, dar şi conformă normelor care guvernează accesul la justiţie.

În acest context, argumentele invocate de ÎM „Fivils” SRL nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de ÎM „Fivils” SRL. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 10 decembrie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Braghiş Dumitru împotriva ÎM „Fivils” SRL cu privire la încasarea datoriei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Iuliana Oprea 4