2rc-133/15 — Privind intentarea procesului de insolvabilitate

Dosarul nr.2rc-133/15 Instanţa de fond: CA Chişinău – A. Nogai DECIZIE 11 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd recursul, declarat de către Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate” în pricina la cererea înaintată de Cooperativa de Producere „Libertate” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2014, prin care s- a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate privind încasarea remuneraţiei din contul asociaţilor Gherman Elena şi Elazar Iacob, CONSTA TĂ: CP „Libertate” a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa.

Prin încheierea Curţii de Apel Economice din 03 februarie 2011 a fost admisă spre examinare cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate faţă de CP „Libertate” şi în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile Legii insolvabilităţii. În calitate de administrator provizoriu a fost numit ÎI “Zinaida Druguş”. Curtea de Apel Economică prin hotărîrea din 10 martie 2011 a intentat procesul de insolvabilitate faţă de CP „Libertate”, a desemnat în calitate de administrator al insolvabilităţii ÎI “Zinaida Druguş”.

În cadrul derulării procesului de insolvabilitate al CP „Libertate” a înaintat cerere prin care a solicitat încasarea de la fondatorii CP „Libertate” Elena Gherman şi Elazar Iacob remuneraţia şi compensarea cheltuielilor suportate pe perioada exercitării funcţiei de administrator provizoriu la CP „Libertate” (f.d. 19 – 21). Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2014 s-a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate” privind încasarea remuneraţiei din contul asociaţilor CP „Libertate” Elena Gherman şi Elazar Iacob (f.d. 144 - 151). La 12 decembrie 2014 Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate” a declarat recurs, solicitînd casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2014. În motivarea recursului s-a invocat că cererea înainată nu a fost examinată sub toate aspectele şi circumstanţele cauzei.

Examinînd argumentele invocate în recurs în raport cu actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat urmează a fi admis. În conformitate cu art. 427 lit. b) CPC RM instanţa de recurs după ce judecă recursul împotriva încheierii, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial încheierea, restituind pricina spre rejudecare. Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 05 decembrie 2014 a respins ca neîntemeiată cererea depusă de Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate” privind încasarea remuneraţiei din contul asociaţilor CP „Libertate” Elena Gherman şi Elazar Iacob.

Conform art. 70 alin. (1) al Legii insolvabilităţii pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente. Alin. (3) Cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.

(4) Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se plăteşte lunar din patrimoniul debitorului. Alin. (12) şi (13) al aceluiaş articol stipulează că cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile de publicare, notificare, convocare şi comunicare a actelor de procedură efectuate de către administrator/lichidator vor fi suportate din patrimoniul debitorului.

În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art. 247. 2 După cum s-a constatat, Zinaida Druguş a solicitat încasarea remuneraţiei de la asociaţii CP “Libertate” Elena Gherman şi Iacob Elazar în sumă de 347.714,70 lei din care, 270.000 lei onorariul fix şi 74.714, 70 lei cheltuielie de procedură pe perioada de exercitare a funcţiei de administrator al CP “Libertate” în proces de insolvabilitate.

Actele cauzei confirmă faptul că Zinaida Druguş a fost numită în funcţia respectivă prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate la data 10 martie 2011, care ulterior au încetat prin încheierea instanţei de insolvabilitate din 26 septembrie 2014, prin care a fost intentată procedura de faliment faţă de CP “Libertate” şi în calitate de lichidator a fost desemnat ÎI “Ispas Iurie” în baza hotărîrii adunării creditorilor CP “Libertate” din 21 mai 2014, 20 iunie 2014 şi 18 septembrie 2014. De altfel spus, instanţa de recurs remarcă că ulterior emiterii hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate faţă de CP “Libertate”, la data de 18 august 2011 a fost convocată adunarea creditorilor CP “Libertate”, unde pe ordinea de zi a fost inclusă şi restabilirea cuantumului remunerării administratorului, (proces – verbal f.d.

3 – 5). La etapa examinării de a stabili remunerarea administratorului, reprezentantul SRL “HML Company” a propus să fie stabilită remunerarea administratorului conform unei grile care ar stimula administratorul să vîndă masa debitoare la un preţ cît mai mare, ceia ce este în interesul tuturor creditorilor, fapt ce a fost hotărît şi stabilit (f.d. 4). Iar la data de 21 mai 2013 la adunarea creditorilor a fost inclusă iarăşi pe ordinea de zi stabilirea cuantumului onorariului administratorului şi remuneraţiei, unde s-a hotărît de a menţine condiţiile de remunerare votate la începutul intentării procedurii de insolvabilitate (f.d.

6 – 9). Instanţa de recurs menţionează că instanţa de insolvabilitate la examinarea cererii de stabilire a remuneraţiei administratorului şi încasarea acesteia din contul asociaţilor CP “Libertate” nu a luat în consideraţie faptul că Zinaida Druguş a fost administrator al insolvabilităţii de la data de 10 martie 2011 pînă la 26 septembrie 2014, cînd a fost numit lichidatorul Ispas Iurie, fapt ce denotă din actele prezentate că aceasta şi-a executat atribuţiile asumate ca administrator. Cu atît mai mult că prin hotîrîrea adunării creditorilor din 18 august 2011 s-a stabilit remunerarea administratorului CP “Libertate” conform grilei propuse de creditorul majoritar.

Astfel instanţa de insolvabilitate nu a ţinut cont de faptul că administratorul insolvabilităţii are dreptul la remuneraţie şi la restituirea cheltuielilor aferente, remuneraţia se compune din onorariul fix stabilit de comitetul creditorilor, care se plăteşte lunar din contul debitorului şi onorarii de succes sub formă procentuală ce se stabileşte de comitetul creditorilor şi se achită din contul creditorilor în urma valorificării masei debitoare. Instanţa de recurs constată că din actele cauzei nu se confirmă faptul că comitetul creditorilor sau la adunarea creditorilor să fi fost examinată chestiunea ce ţine de remunerarea administratorului conform grilei propuse la adunarea creditorilor din 18 august 2011, luînd în consdieraţie faptul că Zinaida Druguş la momentul dat nu mai este administrator al insolvabilităţii.

3 Colegiul menţionează că instanţa de insolvabilitate urma să verifice dacă aceasta a îndeplinit toate sarcinile prevăzute de lege, să propună comitetului creditorilor de a prezenta un calcul ce ţine de remuneraţia administratorului pe perioada de activitate în baza procesului – verbal din 18 august 2011 prin care s-a stabilit cuantumul remunerării administratorului CP “Libertate” conform unei grile, de altfel spus urmează să fie examinată chestiunea remunerării în baza grilei propuse. De asemenea instanţa de recurs reţine că instanţa de insolvabilitate în încheierea recurată a indicat că prin hotărîrea adunării creditorilor din 20 iunie 2014 s-a respins restituriea cheltuielilor administratorului insolvabilităţii cu stabilirea sursei de achitare a cheltuielilor de procedură pînă la finalizarea procedurii.

Însă conform procesului verbal nr. 14 din 20 iunie 2014 (f.d. 16 -18) se constată faptul că la etapa examinării chestiunii ce ţine de restituirea cheltuielilor administratorului insolvabilităţii cu stabilirea sursei de achitare a cheltuielilor de procedură pînă la finalizarea procedurii, reprezentantul creditorilor majoritar ÎCS “HML Company” a menţionat că nu au fost stabilite normele cheltuielilor de un organ competent (adunarea creditorilor) şi a indicat că documentele prezentate la consultaţia contabilului ÎCS “HML Company” nu corespunde cerinţelor Legii contabilităţii şi nu este clară legătura unor documente cu procedura de insolvabilitate CP “Libertate”.

Astfel instanţa de recurs constată că la etapa examinării cererii de ţine de remuneraţia administratorului, instanţa de insolvabilitate nu a examinat toate actele prezentate şi nu a luat în consideraţie faptul că la speţa dată au fost anexate acte cu conţinut contraditoriu, deoarece conform legii insolvabilităţii acţiunile administratorului trebuie să fie orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile. Iar pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul are dreptul la remunerare, precum şi la recuperarea cheltuielilor suportate pentru acţiunile sale (notificarea creditorilor, comunicarea actelor de procedură etc.).

Cuantumul de remunerare este stabilit de instanţa de insolvabilitate în mărime fixă potrivit legii insolvabilităţii. Atît sumele pentru remunerarea administratorului cît şi celelalte cheltuieli necesare, efectuate de administrator se suportă din patrimoniul debitorului. Dacă în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sînt insuficiente, remunerarea administratorului şi acoperirea cheltuielilor, le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului în mod solidar. Concluzia rezultă din faptul că potrivit art. 52 alin. (1) şi (2) al Legii insolvabilităţii, remuneraţia şi cheltuielile administratorului se atribuie la cheltuieli ale procesului de insolvabilitate şi alte obligaţii ale masei debitoare, reprezentînd nişte creanţe care au apărut în legătură cu intentarea procesului de insolvabilitate.

Or, potrivit art. 159 alin. (4) din lege, în cazul în care la distribuţia finală se constată că bunurile care alcătuiesc masa debitoare nu sînt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidate, instanţa de insolvabilitate va autoriza în mărimea creanţelor neacoperite, executarea silită din bunurile membrilor organelor 4 de conducere ale debitorului şi după caz din patrimoniul asociaţilor (membrilor acţionarilor). Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că Curtea de Apel Chişinău nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii, ce au importanţă pentru aplicarea corectă a normelor de drept material şi procedural, instanţa de recurs apreciază încheierea instanţei de insolvabilitate ca fiind prematură.

Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră imposibilă corectarea erorii admise de către instanţa de judecată în condiţiile procedurii prevăzute de către legislaţia procesuală, motiv pentru care cauza urmează a fi restituită spre rejudecare. La rejudecarea pricinii, instanţa de apel urmează să ţină cont de cele indicate, să verifice şi alte circumstanţe ce prezintă importanţă pentru soluţionarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet şi obiectiv, conform exigenţelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, şi în dependenţă de situaţia stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relaţiile economice, să adopte o hotărîre legală şi întemeiată.

Reieşind din cele expuse, în baza art. 427 lit. b) CPC RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate”. Se casează încheierea Curţii de Apel Chişinău din 05 decembrie 2014 în pricina la cererea înaintată de Cooperativa de Producere „Libertate” privind intentarea procesului de insolvabilitate în privinţa sa. Se remite cauza la Curtea de Apel Chişinău pentru rejudecarea cererii depusă de Zinaida Druguş administratorul insolvabilităţii a Cooperativei de Producere „Libertate” privind încasarea remuneraţiei din contul asociaţilor Gherman Elena şi Elazar Iacob.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 5