2ri-8/15 — Recunoaşterea valabilităţii contractului de investiţie, recunoaşterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare

prima instanţă: A Gavrilița dosarul nr. 2ri-8/15 DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Gladcenco Aliona, reprezentată de avocatul Aronov Roman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gladcenco Aliona împotriva Societăţii Comerciale „Vis Urban” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate cu privire la recunoașterea valabilității contractului de investiții în construcția blocului locativ, recunoașterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare, împotriva hotărârii Curţii de Apel Chișinău din 27 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 14 august 2014, Gladcenco Aliona, reprezentată de avocatul Aronov Roman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva SC „Vis Urban” SRL în proces de insolvabilitate cu privire la recunoașterea valabilității contractului de investiții în construcția blocului locativ și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat că la 28 iulie 2008, mama sa, Gladcenco Liudmila a încheiat cu SC „Vis Urban” SRL contractul de investiții în construcția blocului locativ nr. A 0205, în privința apartamentului nr. 5 la etajul 2 din bd. Dacia 60/12 mun. Chișinău constituit din 2 odăi cu suprafața de 68,4 m.p. În aceeași zi a fost întocmit acordul de reziliere a contractului de investiții prin care Gladcenco Liudmila a numito pe dînsa, Gladcenco Aliona, persoană beneficiară care să semneze un nou contract de investiții cu antreprenorul privind construcția aceluiași apartament, iar sumele de bani achitate de către Gladcenco Liudmila, în baza contractului de investire, privind construcția imobilului nr. A 0205 din 28 iulie 2008 au fost cesionate de către Gladcenco Liudmila către Gadcenco Aliona.

Astfel, la data de 28 iulie 2008, Gladcenco Aliona a semnat un contract de investiții cu SC „Vis Urban” SRL prin care executorul-antreprenorul s-a obligat construiască apartamentului nr. 5 la etajul 2 din bd. Dacia 60/12 mun. Chișinău constituit din 2 odăi cu suprafața de 68,4 m.p. și să-i transmită după darea în exploatare a bunului și achitarea integrală a costului imobilului. Conform contractului încheiat executorul-antreprenor SC „Vis Urban” s-a obligat să organizeze și să efectueze lucrările de construcție-montaj a blocului locativ și să transmită în proprietate bunul imobil construit după darea în exploatare a blocului locativ și achitarea integrală a costului bunului imobil.

Susține reclamanta că conform prevederilor contractului, i-a transmis antreprenorului SC „Vis Urban” SRL echivalentul sumei de 50 650 euro în contul achitării prețului total convenit pentru construcția imobilului menționat, însă pîrîtul contrar prevederilor contractului nu și-a îndeplinit obligațiunile asumate și pînă în prezent nu i-a transmis actele de proprietate asupra apartamentului. Mai mult decît atît, menționează că termenul de dare în exploatare a blocului locativ din bd. Dacia 60/2, mun.

Chișinău, inclusiv a apartamentului 5, a expirat la data de 20 mai 2009 și nu a fost prelungit, fapt care în plus indică la rea-credința antreprenorului SC „Vis Urban” SRL, care pe parcursul a 5 ani de zile nu a executat contractul de investiție nr. A 0205 din 28 iulie 2008. La fel, menționează reclamanta că la data de 12 martie 2014 de către instanța de insolvabilitate a fost intentat procesul de insolvabilitate faţă de SC „Vis Urban” SRL, iar prin hotărîrea instanței nr. 2i-49/14 din 12 martie 2014, a fost stabilită data de înaintare a creanțelor față de debitor pînă la 27 aprilie 2014, pentru întocmirea tabelului definitiv a creanțelor. Drept urmare cu referire la prevederile art. 5 alin. (2) al Legii insolvabilității, consideră reclamanta că litigiul în speță urmează să fie examinat de instanța de insolvabilitate într-un proces separat în procedură contencioasă.

Solicită reclamanta recunoașterea valabilității contractului de investiție în construcția blocului locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008 încheiat cu AI „Vis Urban” SRL, recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți în obiectul locativ de construcție nefinisată din complexul locativ „Aeroport” amplasat în mun. Chișinău bd. Dacia 60/12, și anume asupra apartamentului nr. 5 de la etajul 2, constituit din 2 odăi, cu suprafața totală de 68,4 m.p. și înregistrarea dreptului său de proprietate la OCT Chișinău, cît şi separarea cotei-părți din masa debitoare a SC „Vis Urban” SRL. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chișinău din 27 octombrie 2014, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 29 octombrie 2014, Gladcenco Aliona, reprezentată de avocatul Aronov Roman, a declarat recurs împotriva hotărîrii primei instanțe, solicitînd admiterea recursului casarea hotărîrii instanței de insolvabilitate cu emiterea unei noi hotărîri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului a invocat că hotărîrea primei instanțe este ilegală și neîntemeiată, nu suportă nici unei critici juridice, nu are nici un suport legal și urmează a fi casată. Astfel, menționează că prin adoptarea unei hotărîri de respingere a acțiunii instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil garantat prin de Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar erorile admise de instanță contravin și principiului nr. 6 al Recomandării nr. R (84) 5 privind principiile de procedură civilă proprii pentru ameliorarea funcționării justiției adoptată de Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei la 28 februarie 1984. Or, hotărîrea trebuie să corespundă tuturor normelor de drept să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în litigiu și să răspundă într-un mod sigur la toate cererile și obiecțiile formulate de părți.

Totodată, invocînd prevederile art. 241 CPC, recurenta menționează că hotărîrea primei instanțe este vădit motivată insuficient, iar dispunînd respingerea acțiunii ca neîntemeiată, instanța s-a limitat doar la expunerea declarativă a conținutului art. 39 alin. (1) din Legea insolvabilității, această normă ne fiind corelată cu situația de fapt din speță și cu temeiul respingerii acțiunii, fapt ce denotă că hotărîrea primei instanțe este motivată vădit insuficient. Susține că hotărîrea primei instanțe rezultă din examinarea superficială a circumstanțelor cauzei și încălcarea atît a prevederilor art. art. 117, 118 al.

(5) CPC în conformitate cu care circumstanțele de fapt ale cauzei se motivează în hotărîre prin probele acumulate, instanța este în drept să propună părților și altor participanți după caz să prezinte probe suplimentare și să dovedească faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, cît și a art. art. 130, 239 CPC în sensul cărora hotărîrea trebuie să fie legală și întemeiată.

La fel, invocă recurenta că prima instanță a admis și încălcarea reglementărilor art. 8 alin. (2), 11 alin. (1), 213 alin. (2), 947 Cod civil și prevederilor art. art. 214 alin. (1), 320 alin. (2), 29 alin. (2-5) din Legea cadastrului bunurilor imobile, și a lăsat fără apreciere faptul că la nenumăratele adresări de a perfecta dreptul de proprietate SC „Vis Urban” SRL se eschiva de la executarea obligațiunilor asumate prin contractul de investiții în construcția unui bloc locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008, contractul pînă în prezent ne fiind numerotat și cusut, mai mult decît atît, pîrîtul nu i-a eliberat un exemplar al contactului, nu are actul de predare-primire în 2 exemplare originale, circumstanțe ce fac imposibilă înregistrarea acestor acte la OCT Chișinău.

De asemenea, afirmă că prima instanță nu a respectat nici prevederile art. art. 499 alin. (1) şi (4), 513, 514, 572 și 679 Cod civil, a dat o apreciere eronată raportului juridic stabilit între părți, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a litigiului, iar concluziile expuse în hotărîre contravin probelor administrate și rezultă din aplicarea eronată a normelor de drept material. Conform art. 8 alin. (1) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.

Astfel, recurenta Gladcenco Aliona, declarînd recursul împotriva hotărîrii primei instanțe din 27 octombrie 2014, la data de 29 octombrie 2014, s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recurs în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa hotărârea primei instanţe şi a restitui pricinii spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

Înaintînd acțiunea în instanța de insolvabilitate împotriva SC „Vis Urban” SRL, Gladcenco Aliona a solicitat recunoașterea valabilității contractului de investiție în construcția blocului locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008, recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți din obiectul locativ de construcție nefinisată din complexul locativ „Aeroport” din mun. Chișinău str. Dacia 60/12 și anume apartamentului nr. 5 amplasat la etajul 2, constituit din 2 odăi cu suprafața totală de 68,4 m.p. cu înregistrarea ulterioară a dreptului său asupra imobilului la OCT Chișinău cu separarea cotei-părți din masa debitoare a insolvabilităţii SC „Vis Urban” SRL. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia.

În susţinerea soluţiei date prima instanţă cu referire la prevederile art. 48 a Legii insolvabilităţii, care stipulează condiţii de separare a bunului din masa debitoare, a reţinut că o condiţie indispensabilă şi obligatorie instituită de legiuitor pentru solicitantul separării bunului din masa debitoare a întreprinderii insolvabile este atît deţinerea unui drept real sau personal asupra acestuia, cît şi demonstrarea faptului că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare. În acest context prima instanţă a concluzionat că Gladcenco Aliona nu întruneşte condiţiile legale pentru a pretinde separarea bunului din masa debitoare a întreprinderii insolvabile SRL „Vis Urban”, şi anume apartamentul nr. 5 din complexul locativ „Aeroport”, amplasat în mun.

Chişinău, sect. Botanica, bd. Dacia 60/12. De asemenea, prima instanţă a stabilit că apartamentul nr. 5 din complexul locativ „Aeroport”, amplasat în mun. Chişinău, sect. Botanica, bd. Dacia 60/12 este înregistrat ca bun în proprietatea SRL „Vis Urban”, în privinţa căreia s-a intentat procesul de insolvabilitate, considerînd că acesta se califică ca masa debitoare în conformitate cu art. 39 alin.(1) din Legea insolvabilităţii, care prevede că masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta de dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului şi respectiv, bunul solicitat spre separare nu poate fi separat din masa debitoare a SC „Vis Urban”.

Verificând legalitatea concluziilor din hotărârea recurată în raport cu argumentele recursului, instanţa de recurs constată că contrar prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, hotărârea primei instanţe este una nemotivată, astfel soluţia dată în acest sens este incertă, neavând putere de convingere. Astfel, se va remarca că din hotărârea contestată rezultă că instanţa în mod neclar şi arbitrar a respins pretenţiile Alionei Gladcenco cu privire la recunoașterea valabilității contractului de investiție în construcția blocului locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008 încheiat cu AI „Vis Urban” SRL, recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți în obiectul locativ de construcție nefinisată din complexul locativ „Aeroport” amplasat în mun.

Chișinău bd. Dacia 60/12, și anume asupra apartamentului nr. 5 de la etajul 2, constituit din 2 odăi, cu suprafața totală de 68,4 m.p. și înregistrarea dreptului său de proprietate la OCT Chișinău, cît şi separarea cotei-părți din masa debitoare a SC „Vis Urban” SRL, or hotărârea nu conţine argumentarea, concluziile, precum nici constatările soluţiei date în acest sens, nefiind elucidate pe deplin şi circumstanţele pricinii în raport cu materialul probator existent la dosar. Pe când, prin prisma normelor enunţate mai sus, este de înţeles că analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere.

Or, aceste dispoziţii legale au fost adoptate în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. Judecarea superficială a pricinii este evidentă şi prin faptul că instanţa de judecată respingînd pretenţiile Alionei Gladcenco s-a limitat la o motivare extrem de evazivă, care nu este altceva decât reflectarea unor aspecte abreviate indicate în referinţa administratorului insolvabilităţii SRL „Vis Urban”, Petric Ruslan, fapt ce denotă că hotărârea menţionată nu conţine nici o argumentare ce ar determina definitiv şi incontestabil certitudinea adoptării soluţiei la care s-a ajuns.

De altfel, rezolvarea dată de prima instanţă în sensul enunţat, nu poate fi considerată una corectă, şi din motivul că art. 240 alin. (3) CPC, direct indică că instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Or, înaintând acţiunea în instanţa de insolvabilitate, Aliona Corcenco, pe lângă cerinţele cu privire la separarea bunului din masa debitoare a SC „Vis Urban” a solicitat şi recunoașterea valabilității contractului de investiție în construcția blocului locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008 încheiat cu AI „Vis Urban” SRL, recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți în obiectul locativ de construcție nefinisată din complexul locativ „Aeroport” amplasat în mun.

Chișinău bd. Dacia 60/12, și anume asupra apartamentului nr. 5 de la etajul 2, constituit din 2 odăi, cu suprafața totală de 68,4 m.p. și înregistrarea dreptului său de proprietate la OCT Chișinău. Pe când, prima instanţă nu s-a pronunţat asupra temeiniciei pretenţiilor date, fapt ce constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 240 alin. (3) CPC, mai mult că cerinţa cu privire la separarea bunului din masa debitoare a SC „Vis Urban” este subsecventă celor de recunoașterea valabilității contractului de investiție în construcția blocului locativ nr. A 0205 din 28 iulie 2008 încheiat cu AI „Vis Urban” SRL şi recunoașterea dreptului de proprietate asupra cotei-părți în obiectul locativ de construcție nefinisată din complexul locativ „Aeroport” amplasat în mun.

Chișinău bd. Dacia 60/12, și anume asupra apartamentului nr. 5 de la etajul 2, constituit din 2 odăi, cu suprafața totală de 68,4 m.p. În conexiunea celor relatate se constată că prima instanţă nu a supus unei analize minuţioase şi nu a verificat aceste circumstanţe, care, însă, necesitau a fi examinate, prin prisma cadrului legal aplicabil la caz, întru clarificarea tuturor aspectelor importante pentru soluţionarea a tuturor cerinţelor înaintate de Gladcenco Aliona. În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată examinând pricina nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a cerinţelor înaintate de Gladcenco Aliona, situaţie care duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

În respectivul context, se accentuează că prin neexpunerea de către prima instanţă asupra tuturor cerinţelor înaintate de Aliona Gladcenco, se ridică chestiuni pe marginea respectării la caz a standardelor unui proces echitabil garantate de art. 6 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prezumă dreptul la o hotărâre motivată, instanţa judecătorească fiind obligată a se expune asupra tuturor pretenţiilor invocate de către subiecți.

Or, în cazul în care instanţa de judecată se abţine de a da un răspuns special şi explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda părţii care a formulat acţiunea posibilitatea de a şti dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a dreptului la un proces echitabil (speţa Hiro Balani c. Spaniei, hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 09 decembrie 1994). Sub acest aspect, noţiunea de proces echitabil impune ca instanţa de judecată să nu-şi motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esenţiale care-i sunt supuse aprecierii şi să nu se mulţumească de a proba pur şi simplu concluziile uneia dintre părţi.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, a casa hotărârea primei instanţe şi a remite pricina spre judecare în prima instanţă. La judecarea pricinii, prima instanţa urmează să ţină cont de cele menţionate, creând condiţii obiective şi reale participanţilor la proces şi judecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Gladcenco Aliona, reprezentată de avocatul Aronov Roman.

Se casează hotărârea Curţii de Apel Chişinău din 27 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Gladcenco Aliona împotriva Societăţii Comerciale „Vis Urban” Societate cu Răspundere Limitată în proces de insolvabilitate cu privire la recunoașterea valabilității contractului de investiții în construcția blocului locativ și recunoașterea dreptului de proprietate şi separarea bunului din masa debitoare, cu remiterea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Chişinău, de un alt complet de judecată. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Maria Ghervas Dumitru Mardari Elena Covalenco Tamara Chişca-Doneva