2ri-342/16 — separarea bunului din masa debitoare

2ri-342/16 — separarea bunului din masa debitoare (Curtea Supremă de Justiție, 2016)

Dosarul nr. 2ri-342/16

Instanța de fond: CA Chișinău – A. Gavrilița

D E C I Z I E

21 decembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Iulia Sîrcu,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea,

Dumitru Mardari, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către avocatul Ion Grecu în interesele Rodicăi

Moțpan în pricina la cererea înaintată de Rodica Moțpan împotriva Agenției Ipotecare

„Vis Urban” Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Banca

Comercială „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni privind

separarea bunului din masa debitoare,

împotriva hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016, prin care s-a

respins cererea înaintată de Rodica Moțpan privind separarea bunului din masa

debitoare,

C O N S T A TĂ:

La 25 aprilie 2016 Rodica Moțpan s-a adresat în instanța de insolvabilitate cu

cerere de chemare în judecată împotriva AI „Vis Urban” SRL privind separarea

bunului din masa debitoare, a apartamentului nr. 97 situat în blocul doi al complexului

locativ amplasat pe str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 52,1

m.p.

În motivarea cererii Rodica Moțpan a indicat că în baza contractului cu privire

la investirea capitalului în construcție nr. 25/1 din 14 octombrie 2004, încheiat cu

AI „Vis Urban” SRL, a investit mijloace bănești în sumă de 273 dolari SUA pentru 1

m.p. pentru construcția apartamentului nr. 97 cu suprafața de 52,1 m.p., amplasată în

blocul locativ din str. I. Dumeniuc, 14 mun. Chișinău. În conformitate cu prevederile

contractului, a achitat integral AI „Vis Urban” SRL prețul bunului imobil 13.519

dolari SUA și 1.332,54 euro, iar în anul 2008 antreprenorul i-a transmis în posesie

bunul imobil și l-a folosit ca bun proprietar achitînd serviciile aferente întreținerii

acestuia. Iar, la 19 septembrie 2008 blocul locativ vizat a fost dat în exploatare în

temeiul procesului – verbal de recepție finală nr. 837-1, însă AI „Vis Urban” SRL nu

și-a executat obligația conform contractului investițional nr. 25/1 de a-i transmite

beneficiarului bunul imobil în proprietate, în legătură cu ce s-a adresat în instanța de

judecată pentru a-și apăra și recunoaște dreptul de proprietate.

Rodica Moțpan a menționat că, prin hotărîrea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău

din 30 martie 2012, s-a admis parțial acțiunea înaintată de către Rodica Moțpan

împotriva BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA, SRL „Maconst – Prim” și

SRL „Vis Urban”. S-a recunoscut după Rodica Moțpan dreptul de proprietate asupra

apartamentului nr. 97 situat la etajul 1, blocul II al complexului locativ, amplasat pe

str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău, cu suprafața de 52,1 m.p.. Pretenția privind

recunoașterea parțial nulă a actelor juridice, radierea din Registrul bunurilor imobile a

ipotecii, anularea măsurilor de asigurare s-au respins. Hotărîrea primei instanței din 30

martie 2012 a fost menținută prin decizia instanței de apel din 09 aprilie 2013 și

decizia Curții Supreme de Justiție din 30 octombrie 2013.

Reclamanta a susținut că s-a adresat cu cerere Organului Cadastral, prin care a

solicitat înregistrarea dreptului de proprietate asupra bunului imobil apartamentul nr.

97 din blocul locativ de pe str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău, însă cererea a fost

respinsă, din motiv că apartamentul menționat este grevat cu ipotecă în folosul BC

„Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA și asupra lui sînt aplicate sechestre și

interdicții prin încheieri ale executorilor judecătorești.

Rodica Moțpan a indicat că prin hotărîrea Curții de Apel Chișinău din 12 martie

2014 s-a intentat procesul de insolvabilitate față de AI „Vis Urban” SRL, cu

desemnarea administratorului, care va prelua în posesiune și administrare, inclusiv prin

executare silită, bunurile ce aparțin masei debitoare. Astfel, la 29 martie 2016 s-a

adresat administratorului insolvabilității AI „Vis Urban” SRL cu cerere privind

separarea apartamentului nr. 97 din blocul locativ de pe str. I. Dumeniuc, 14, mun.

Chișinău, din masa debitoare conform art. 48 al Legii insolvabilității. Administratorul

insolvabilității prin decizia nr. 4/2016 din 10 aprilie 2016 a dispus respingerea cererii

de separare a bunului din masa debitoare, invocînd ca motiv existența unui litigiu de

drept în privința priorității drepturilor deținute de creditorii garantați Rodica Moțpan și

BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA asupra apartamentului nr. 97 din blocul

locativ de pe str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău și că administratorul nu este în drept

de a separa din masa debitoare apartamentul dat, asupra căruia pretind doi creditori

garantați.

Rodica Moțpan a solicitat în instanța de insolvabilitate separarea bunului din

masa debitoare, a apartamentului nr. 97 situat în blocul doi al complexului locativ

amplasat pe str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău, cu suprafața totală de 52,1 m.p.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2016 s-a dispus atragerea în

proces ca intervenient accesoriu BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA (f.d. 96

– 97).

Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 s-a respins cererea

înaintată de către Rodica Moțpan privind separarea din masa debitoare și transmiterea

bunului (f.d. 108 - 112).

2

La 29 septembrie 2016 avocatul Ion Grecu în interesele Rodicăi Moțpan a înaintat

cerere de recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016,

solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (f.d.

114 - 115).

În conformitate cu art. 8, alin. 1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012

termenul de declarare a recursul împotriva hotărârilor și încheierilor instanței de

insolvabilitate este de 15 zile calendaristice din data pronunțării ei.

Recursul depus la data de 29 septembrie 2016 se consideră a fi depus în termen.

Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide că recursul înaintat urmează a fi admis.

Conform art. 445 alin. (1) lit. c) CPC instanța de recurs, după ce judecă recursul,

este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită

pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele dosarului instanța de recurs constată că la 07 februarie 2014 AI

„Vis Urban” SRL a înaintat cerere introductivă privind intentarea procesului de

insolvabilitate. Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2014 a fost

admisă spre examinare cererea privind intentarea procesului de insolvabilitate față de

AI „Vis Urban” SRL și în scopul prevenirii modificărilor stării bunurilor debitorului

în perioada de până la intentarea procesului de insolvabilitate s-a dispus aplicarea

măsurilor de asigurare în conformitate cu prevederile Legii insolvabilității. În calitate

de administrator provizoriu a fost numit ÎI “Petric Ruslan”.

Curtea de Apel Chișinău prin hotărârea din 12 martie 2014 a intentat procesul de

insolvabilitate față de AI „Vis Urban” SRL, a desemnat în calitate de administrator al

insolvabilității ÎI “Petric Ruslan”. Ulterior, prin încheierea Curții de Apel Chișinău din

11 iunie 2015 s-a confirmat planul privind aplicarea procedurii de restructurare. S-a

încetat procedura de insolvabilitate față de debitorul AI „Vis Urban” SRL. S-a

desemnat în calitate de administrator al AI „Vis Urban” SRL în procedură de

restructurare ÎI „Gavriș Nicolae”.

În procesul de insolvabilitate, la data de 25 aprilie 2016 Rodica Moțpan s-a

adresat în instanța de insolvabilitate împotriva AI „Vis Urban” SRL cu cerere

privind separarea din masa debitoare a apartamentului nr. 97 din blocul locativ de pe

str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău. Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15

septembrie 2016 s-a respins cererea înaintată de Rodica Moțpan privind separarea din

masa debitoare și transmiterea bunului, ca neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit constată prematură

concluzia instanței de insolvabilitate privind respingerea cererii de separare a bunului

din masa debitoare și transmiterea bunului, din următoarele motive.

Potrivit art. 48 alin. (1) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012

persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate

fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana

înaintează administratorului insolvabilității/lichidatorului o cerere de separare a

3

bunului din masa debitoare sau de partajare a patrimoniului din proprietatea comună

deținută împreună cu debitorul.

(2) Persoana este obligată să indice în cererea indicată la alin.(1) titlul în a cărui

bază cere separarea sau partajarea masei debitoare, bunurile care urmează a fi separate

sau partajate, evaluarea lor, locul unde se află, persoana care le deține sau le

administrează.

(3) În caz de refuz al administratorului insolvabilității/lichidatorului, instanța de

insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau

partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia

și creanțele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii

față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise

prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, sarcinile

moștenirii.

(4) Instanța de insolvabilitate va face separarea sau partajarea în natură a masei

debitoare prin formarea unor loturi de atribuire. În cazul în care nu sunt egale în

valoare, loturile se întregesc printr-o sumă de bani. La formarea și la atribuirea

loturilor, instanța va ține seama de acordul părților, de mărimea cotei părți, ce se

cuvine fiecăruia ca urmare a separării sau a partajării masei debitoare, de natura

bunurilor, de domiciliul și de ocupația părților, de faptul că unii coproprietari, înainte

de a se cere separarea sau partajarea, au făcut construcții, îmbunătățiri sau altele

asemenea cu acordul coproprietarilor.

Instanța de insolvabilitate în motivarea hotărârii a invocat, că în temeiul hotărârii

Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 martie 2012, rămasă definitivă și

irevocabilă, a fost admisă parțial cererea Rodicăi Moțpan către BC “Eximbank –

Gruppo Veneto Banca” SA, SRL “Maconst – Prim” și SRL “Vis Urban”, s-a

recunoscut Rodicăi Moțpan dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 97,

amplasat pe str. I. Dumeniuc, 14, mun. Chișinău, iar cerințele referitoare la

recunoașterea parțială nulă a actelor juridice, radierea din registrul bunurilor imobile a

ipotecii, anularea măsurii de asigurare au fost respinse ca neîntemeiate și tardive.

Astfel că, instanța de insolvabilitate a indicat că asupra apartamentului solicitat

spre separare, BC „Eximbank – Gruppo Veneto Banca” SA deține dreptul de ipotecă

în temeiul unui contract de ipotecă valabil, neanulat până în prezent.

Instanța de recurs conchide că instanța de insolvabilitate, soluționînd chestiunea

ce ține de separarea bunului din masa debitoare, nu a indicat motivele de fapt și de

drept întru respingerea cererii, or, în partea motivată a deciziei instanța s-a referit

numai la hotărârea Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 30 martie 2012, rămasă

definitivă și irevocabilă, fără a specifica care sunt temeiurile legale de respingere a

cererii de separare, în condițiile cînd alți creditori garantați au beneficiat de dreptul de

separare a bunurilor în baza hotărârilor aceleiași instanțe ( f.d.39-45)

Analizînd circumstanțele speței prin prisma normelor legale, care reglementează

modalitatea și temeiurile de separare a bunurilor din masa debitoare, instanța de recurs

constată că pentru a solicita separarea unui bun din masa debitoare, solicitantul trebuie

să demonstreze că deține un drept real sau personal asupra bunului în cauză, precum și

să indice titlul acestui drept.

4

La caz, se constată că instanța de insolvabilitate la examinarea speței nu a

constatat dacă această cerere întrunește condițiile în care: persoana care solicită

separarea trebuie să dețină un drept real; bunul să fi fost inclus în masa debitoare de

către administrator/lichidator și că bunul există în natură.

Astfel că, persoana care solicit separarea trebuie să dețină un drept real - Codul

civil deosebește ca drept real principal - dreptul de proprietate și ca drepturi reale

accesorii - dreptul de superficie; dreptul de uzufruct; dreptul de uz; dreptul de abitație;

dreptul de servitute; dreptul de administrare; dreptul de concesiune; dreptul de

folosință; drepturile reale de garanție, gajul. Reieșind din interpretarea art. 39 și art. 48

al Legii insolvabilității cererile de separare pot fi întemeiate doar pe dreptul de

proprietate. Drepturile reale accesorii asupra bunului inclus în masa debitoare nu

stinge dreptul de proprietate al societății insolvabile, respectiv titularii drepturilor reale

accesorii nu pot solicita separarea bunurilor din masa debitoare. Corespunzător, se va

atrage atenția, că dreptul real al persoanei care depune cererea de separare trebuie să

existe până la intentarea procesului de insolvabilitate.

Bunul să fi fost inclus în masa debitoare de către administrator/lichidator -

legiuitorul stabilește clar, că în masa debitoare se includ toate valorile patrimoniale

identificate în mod scriptic și faptic în patrimoniul debitorului. Bunurile se consideră

incluse în masa debitoare prin înscrierea acestora în inventar. Astfel, instanțele vor

ține cont de faptul, că solicitarea de separare a bunurilor din masa debitoare este

întemeiată doar după întocmirea de către administrator/comisia de inventariere a

inventarului conform art. 108 Legea insolvabilității și doar în privința bunurilor

incluse în acest inventar. Nu pot fi separate bunurile ce nu sunt incluse în inventarul

masei debitoare. Cererile prin care vor fi solicitate bunuri neincluse în inventarul masei

vor fi respinse ca neîntemeiate.

Bunul să existe în natură - persoana ce depune cererea de separare va trebui să

dovedească existența bunului solicitat de a fi separat în natură: dacă este bun mobil –

prin includerea acestuia de către administrator/lichidator în inventar; dacă este bun

imobil – prin înregistrarea acestuia ca bun imobil final (nu viitor) la organul cadastral,

sau în alt mod ce va 3 permite individualizarea bunului ca obiect independent de drept.

Se va respinge ca neîntemeiată cererea de separare a bunurilor, existența în natură a

cărora nu a fost demonstrată.

În aceste condiții este evident că instanța de insolvabilitate examinînd pricina nu

s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine

circumstanțele importante întru soluționarea justă a cerințelor înaintate Rodica

Moțpan, situație care duce la imposibilitatea instanței de recurs să exercite controlul

judiciar asupra soluției date și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii în partea

atacată cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Pe cale de consecință și în sensul art. 6 alin. (1) al Convenției instanța de recurs

ține să menționeze că instanțele de judecată, trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar avînd în vedere caracterul determinant al

concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

aprecierii.

5

De asemenea, instanța de recurs, relevă că hotărârea instanței de insolvabilitate

trebuie să fie cît posibil de concisă. Ea poate fi întocmită liber, dar trebuie să

corespundă tuturor normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în

litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțile formulate de

participanții la proces. Astfel, formulările din conținutul hotărârii trebuie să

corespundă exigenților de corectitudine, certitudine, concretețe, deplinătate, claritate,

consecutivitate, logică, elocvență, lipsă de rezerve, sobrietate, oficialitate și pertinență.

La rejudecarea pricinii, instanța de insolvabilitate urmează să țină cont de cele

indicate, să verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru soluționarea

corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și obiectiv, conform

exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar, și în dependență de situația

stabilită, în raport cu normele de drept material care reglementează relațiile civile, să

adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. c) CPC Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de avocatul Ion Grecu în interesele Rodicăi Moțpan.

Se casează hotărârea Curții de Apel Chișinău din 15 septembrie 2016 în pricina

la cererea înaintată de Rodica Moțpan împotriva Agenției Ipotecare „Vis Urban”

Societate cu Răspundere Limitată, intervenient accesoriu Banca Comercială

„Eximbank – Gruppo Veneto Banca” Societate pe Acțiuni privind separarea bunului

din masa debitoare.

Se remite cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se spune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței Iulia Sîrcu

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

6