3ra-70/15 — Contestarea actelor administrative

Dosarul nr. 3ra-70/15 Instanţa de fond: Judecătoria Grigoriopol mun. Chişinău– N. Costin Instanţa de apel: CA Chişinău – M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnaut DECIZIE 04 februarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova , Judecători: Tamara Chişcă-Doneva, Elena Covalenco, Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinând recursul, declarat de către Irina Iancova şi Elvira Voronina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Iancova şi Elvira Voronina împotriva Primăriei municipiului Chişinău şi intervenientul accesoriu Combinatul de Producţie „August” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel declarată de Irina Iancova şi Elvira Voronina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Grigoriopol cu sediul în mun.

Chişinău din 25 noiembrie 2013, CONSTATĂ : La 06 iulie 2011 Irina Iancova şi Elvira Voronina au depus cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău privind contestarea actelor administrative. În motivarea acţiunii reclamantele au invocat că la 06 mai 2011 reprezentanţii CP „August” SRL fără preîntâmpinarea locatarilor caselor nr. 2/1, 2/2, 2/3 şi 2/4 din str. Lech Kaczynski mun. Chişinău au început defrişarea arborilor dintre casele 2/2 şi 2/3, de pe aceiaşi adresă în scopul construcţiei unui centru comercial.

Fiind întrebaţi în baza căror acte se defrişează arborii, aceştia au prezentat autorizaţia de construcţie nr. 225 din 01 iunie 2010, autorizaţia pentru efectuarea tăierilor în terenurile împădurite din 21 aprilie 2011 şi procesul verbal nr. 42 din 17 martie 2010. Reclamantele au indicat că autorizaţia de construcţie nr. 225 din 01 iunie 2010 a fost eliberată cu încălcarea mai multor norme stipulate în Legea 1 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010, iar alocarea terenului pentru CP„August” SRL în vederea construcţiei centrului comercial în ograda caselor 2/1, 2/2, şi 2/4 din str. Lech Kaczynski mun. Chişinău (fosta Sprâncenoaia), a fost efectuată fără a consulta opinia locatarilor acestor case.

Nefiind de acord cu aceste acte administrative, reclamantele au depus cerere prealabilă, solicitând anularea autorizațiilor de construcţie nr. 225 din 01 iunie 2010 şi nr. 85 din 25 februarie 2008, prin care CP „August” SRL i-au fost autorizate lucrările de construire a unui centru comercial din şos. Hânceşti, nr. 60, mun. Chişinău. Cererea prealabilă a reclamantelor a fost respinsă de către primăria mun. Chişinău. Reclamantele au solicitat anularea autorizațiilor de construcţie nr. 225 din 01 iunie 2010 şi nr. 85 din 25 februarie 2008, prin care CP „August” SRL i-au fost autorizate lucrările de construire a unui centru comercial din şos. Hânceşti, nr. 60, mun. Chişinău. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 04 octombrie 2012 a fost atras în proces în calitate de intervenient accesoriu de partea pârâtului – CP „August” SRL.

(f. d. 70) La 02 ianuarie 2013 reclamantele, fiind reprezentate de avocatul Stela Sochircă, au depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând şi anularea autorizaţiei de construcţie nr. 362 din 30 mai 2011. (f. d. 126) În motivarea cererii date reclamantele au menţionat că pe parcursul examinării litigiului în instanţa de judecată s-a stabilit faptul că prin autorizarea de construcţie nr. 362 din 30 mai 2011, CP „August” SRL a obţinut posibilitatea construirii unui centru comercial pe un teren din şos. Hânceşti nr. 60, mun. Chişinău. Primăria, eliberând această autorizaţie a impus agentului economic respectarea anumitor condiţii cum ar fi prezentarea acordurilor locatarilor, termenul de începere a lucrărilor de construcție - 6 luni de la data eliberării autorizaţii şi durata executării lucrărilor de construcție, care urma să nu depăşească 12 luni din momentul începerii lucrărilor.

Contrar acestor condiţii CP „August” SRL nu a respectat condiţia înaintată de către Primăria mun. Chişinău la eliberarea autorizaţiei de construcţie, care constă în obţinerea acordurilor locatarilor. Din acest considerent reclamantele au solicitat şi anularea acestui act administrativ. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 01 martie 2013 prezenta cauză civilă a fost remisă conform competenţei la Judecătoria Centru mun. Chişinău pentru examinare în fond. (f. d. 139) Prin hotărârea Judecătoriei Grigoriopol cu sediul în mun. Chişinău din 25 noiembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată şi tardivă. (f. d. 179) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Irina Iancova şi Elvira Voronina au declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe, examinarea în fond a cauzei şi pronunţarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acţiunii şi anularea actelor supuse contestării.

(f. d. 181) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 a fost respinsă cererea de apel şi menţinută hotărârea primei instanţe. (f. d. 236) La 26 noiembrie 2014 Irina Iancova şi Elvira Voronina au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi a 2 deciziei instanţei de apel cu pronunţarea unei noi hotărâri, prin care acţiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentele au invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că aceasta este ilegală, bazată pe interpretarea eronată a prevederilor normelor dreptului material şi procedural.

De asemenea, recurentele consideră că decizia instanţei de apel este pasibilă anulării, deoarece nu au fost verificate toate circumstanţele şi raporturile juridice invocate de recurente, dar care au importanţă directă pentru soluţionarea pricinii, incorect fiind apreciate probele din dosar şi normele legale ce reglementează raporturile juridice, supuse judecăţii, astfel nefiind verificată legalitatea hotărârii primei instanţe. Indică că instanţa de apel, examinând superficial cauza, nu s-a expus pe marginea cerinţelor formulate în cererea de apel, încălcând prevederile art. 373 alin. (5) CPC. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La caz, se constată că recurentele s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursul la 26 noiembrie 2014, în termen. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs.

După cum denotă actele cauzei, înaintând acţiunea în judecată împotriva Primăriei mun. Chişinău şi intervenientului accesoriu CP „August” SRL, Irina Iancova şi Elvira Voronina au solicitat anularea autorizaţiilor de construcţie nr. 85 din 25 februarie 2009, nr. 225 din 01 iunie 2010 şi nr. 362 din 30 mai 2011, eliberate de către Primăria mun. Chişinău pentru CP „August” SRL, prin care au fost autorizate lucrările de construcție a unui centru comercial. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei şi tardivităţii acţiunii, respingând-o, soluţie de altfel menţinută şi de către instanţa de apel. La adoptarea soluţiei date, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au conchis că reclamantele urmau să prezinte dovada respectării procedurii prealabile de soluţionare a litigiului.

În acest context, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au menționat că reclamantele au înaintat cerere prealabilă doar referitor la anularea autorizaţiei de construcţie nr. 225 din 01 iunie 2010 şi nr. 85 din 25 februarie 2009, iar la contestarea autorizaţiei nr. 362 din 30 mai 2011, nu a fost respectată procedura prealabilă. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că concluzia respectivă este prematură şi vine în contradicţie cu înscrisurile probatorii anexate la materialele dosarului. 3 Astfel, materialul probator conţine cererea prealabilă depusă în adresa organului emitent la 26 noiembrie 2012 (f. d. 119), un răspuns la această cerere a fost eliberat la 04 decembrie 2012 (f. d. 121). Reieşind din aceste înscrisuri instanţele urmau şi să stabilească dacă reclamantele au respectat procedura prealabilă de soluţionare a litigiului.

Referitor la legalitatea autorizaţiei de construcţie nr. 362 din 30 mai 2011 instanțele de judecată au reţinut că Primăria mun. Chișinău la eliberarea acesteia a respectat condiţiile prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie nr. 163 din 09 iulie 2010. La acest segment, instanţa de recurs reţine că în speţă, autorizaţia sus vizată urma a fi verificată şi prin prisma prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) al Legii privind autorizarea executării lucrărilor de construcţie, care prevede că autorizaţia de construire va cuprinde date privind locul amplasării imobilului/terenului, informaţie care în autorizația de construcție nr. 362 din 30 mai 2011 nu se regăseşte, acesta neconţinând date referitoare la numărul cadastral al terenului sau o careva adresă completă şi concretă.

(f. d. 97) În temeiul acestor circumstanțe instanța de recurs conchide că instanțele ierarhic inferioare nu au verificat dacă la demararea lucrărilor de construcție CP „August” SRL deținea autorizație de construcție legală, care corespunde rigorilor impuse de Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcție nr. 163 din 09 iulie 2010. Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că la caz, neclaritate și confuzie generează și modalitatea de prelungire a autorizației de construcție nr. 85 din 25 februarie 2009, care avea un termen de valabilitate de 12 luni, aceasta expirând la 25 februarie 2010, pe când prelungirea acesteia a fost realizată numai la 01 iunie 2010, adică după expirarea a aproximativ 3 luni.

Astfel, instanţele urmau să stabilească dacă autorizaţia nr. 85 din 25 februarie 2009 a fost prelungită sau a fost eliberată o nouă autorizaţie cu nr. 225 din 01 iunie 2010 şi dacă la eliberarea autorizaţiei nr. 225 au fost respectate prevederile legale. La fel, materialul probator reflectă faptul că conținutul și mențiunile autorizațiilor de construcție, de care CP ”August” SRL a beneficiat, au un conținut contradictoriu. Sub acest aspect, instanța de recurs constată că prima autorizație de construcție nr. 26/96 din 27 decembrie 1996 a fost eliberată CP ”August” SRL pentru construcția unui imobil, situat pe șos. Hâncești 6/2 mun. Chișinău. (f. d. 117) Din conținutul autorizației de construcție nr. 85 din 25 februarie 2009 rezultă că acesta a fost eliberată CP ”August” SRL pentru construcția unui imobil, situat pe un teren din șos.

Hâncești, 60 (f. d. 95), iar autorizația de construcție nr. 362 din 30 mai 2011 nu reflectă o adresă completă, unde urma a fi construit obiectivul, precum și numărul cadastral al terenului. (f. d. 97) Totodată, analizând Procesul-verbal nr. 42 din 17 martie 2010, întocmit de către ÎM ”Asociația de gospodărie a spațiilor verzi” și autorizația pentru efectuarea tăierilor în terenurile împădurite, emisă de Inspectoratul Ecologic de Stat al Ministerului Mediului la 21 aprilie 2011, rezultă că locul amplasării obiectivului de defrișare a arborilor este amplasat pe adresa șos. Hâncești 60. (f. d 22-23) 4 Prin urmare, având aceste divergențe cu privire la locul amplasării construcţiei, instanţa de apel nu le-a înlăturat.

La fel, instanţa de apel nu a verificat dacă a fost respectată condiţia impusă de Primăria mun. Chişinău în autorizaţia nr. 362 din 30 mai 2011 şi anume prezentarea acordului locatarilor, pe care CP „August” SRL în mod obligatoriu trebuia să o execute până la demararea construcției și să o prezinte ca probă întru susținerea poziției sale. Aceste aspecte importante şi decisive urmează a fi cercetate și identificate cert în vederea stabilirii temeiniciei obiectului prezentului litigiu, or neidentificarea concretă a acestor circumstanțe prezumă ilegalitatea autorizațiilor de construcție, ceia ce atrage după sine nulitatea acestora.

Este de menţionat că instanţele ierarhic inferioare într-un mod neînțeles au constatat că pretenţiile, invocate în acţiune de către reclamantele Irina Iancova şi Elvira Voronina, sunt în mod sincronic atât neîntemeiate cât şi tardive, această poziţie nefiind dezvoltată nici într-un mod, nefiind dată o careva explicație clară și exhaustivă, iar faptul dat indică incontestabil examinarea superficială şi evazivă a litigiului. Or, art. 241 alin. (6) CPC prevede că dispozitivul hotărârii cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al hotărârii. În sensul normei enunţate este de înţeles că concluziile instanţei expuse în partea motivată a hotărârii, trebuie să coincidă cu soluţia instanţei cuprinsă în dispozitivul hotărârii, or, în caz contrar hotărârea este lovită de nulitate.

La caz, instanţa de recurs reţine că contrar dispoziţiilor citate, soluţia dată de prima instanţă are un conţinut neînţeles, or deşi instanţa de fond a hotărât întru respingerea acţiunii ca fiind tardivă şi neîntemeiată, nu reflectă cert în dispozitiv în care parte acţiunea se respinge ca fiind tardivă şi în care parte pretenţiile se resping ca fiind neîntemeiate, iar instanța de apel a lăsat fără nici o atenţie faptul că dispozitivul hotărârii are un conţinut indecis. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că unul din motivele invocate în cererea de apel, la care au insistat apelantele Irina Iancova şi Elvira Voronina a fost dezacordul formulat asupra faptului precum că instanță eronat a respins acțiunea ca fiind depusă în instanţa de judecată fără respectarea procedurii prealabile de soluţionare a litigiului şi cu omiterea termenului legal.

Sub acest aspect instanţa de recurs reține prevederile art. 14 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ, care prevede că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr- o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea menţionată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, acţiunea poate fi 5 înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.

În interpretare corectă a prevederilor legale enunţate este de înţeles că termenul de sesizare a instanţei de contencios administrativ curge, fie de la data comunicării răspunsului la cererea prealabilă, fie de la data expirării termenului de 30 de zile în care autorităţile indicate erau obligate să examineze cererea prealabilă. În speţă, se constată că Irina Iancova şi Elvira Voronina au înaintat la 18 mai 2011 Primăriei mun. Chișinău o cerere prealabilă privind contestarea legalităţii autorizaților de construcție nr. 85 din 25 februarie 2009 și nr. 225 din 01 iunie 2010 (f. d. 6). Instanţele de fond nu au verificat, când a fost soluţionată cererea depusă de reclamante la 18 mai 2011 şi dacă a fost soluţionată în termenul prevăzut de Legea Contenciosului administrativ.

Este cert că în cazul în care autoritatea publică sau persoana asimilată acesteia nu a examinat cererea persoanei, care se consideră lezată într-un drept al său recunoscut de lege, în termenul stabilit de lege, persoana dată este în drept să se adreseze nemijlocit în instanţa de contencios administrativ. Sub acest aspect instanţele şi urmau să verifice respectarea de către reclamante a procedurii prealabile şi a termenelor de depunere a acţiunii în instanţa de judecată. Nu este clar urmare a căror circumstanţe, răspunsul cu nr. 52/1075 din 23 mai 2011, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel l-au reţinut şi apreciat ca fiind un răspuns la cererea prealabilă şi care a stat la baza respingerii acţiunii ca fiind tardive, ori conţinutul înscrisului nu constituie un răspuns la cererea prealabilă, ci un răspuns la o petiţie anterioară a locatarilor din str. Lech Kaczynski, 2/3, mun.

Chişinău. Pentru a calcula termenii procedurali, instanţa de apel urmează să constate când locatarii, inclusiv reclamantele au aflat despre existenţa autorizaţiilor nr. 85 din 25 februarie 2008 şi nr. 225 din 01 iunie 2010. De asemenea, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie reţine că instanţele de judecată ierarhic inferioare la examinarea cauzei nu au ţinut cont de prevederile art. 138 CPC, care indică expres că înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege, indicându-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original când, conform legii sau unui alt act normativ, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original sau când copiile de pe documentul prezentat au cuprinsuri contradictorii, precum şi în alte cazuri când instanţa consideră necesară prezentarea originalului.

Contrar normei citate, din materialul probator al cauzei rezultă că o parte din înscrisurile, care au fost puse la baza emiterii hotărârii judecătoreşti, inclusiv şi autorizaţiile de construcții, care în cauză constituie drept probe de bază, sunt xerocopii neautentificate, motiv din care instanţa de recurs este în imposibilitate de a se expune asupra autenticităţii conţinutului acestora şi de a verifica legalitatea deciziei supuse recursului. În atare situaţie, având ca bază dispoziţiile art. 118 alin. (5) CPC, care acordă instanţei judecătoreşti (judecătorului) dreptul de a propune părţilor şi altor 6 participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor, instanţa, întru stabilirea unor fapte, urma să propună părţilor prezentarea înscrisurilor necesare în original sau în copii autentificate în modul stabilit.

Prin urmare, este evident că instanţa de apel a omis de a supune controlului legalitatea hotărârii primei instanţe sub aspectul celor menţionate, care însă au importanţă pentru soluţionarea corectă a pretenţiei deduse judecării, astfel soluţia instanţei de apel este lipsită de putere de convingere, iar decizia acesteia poartă un caracter unilateral, concluziile căreia nu sunt altceva decât reflectarea selectivă a celor reţinute de prima instanţă, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretenţiilor formulate de reclamante, în sensul invocat şi motivelor aduse întru susţinerea acesteia.

Respectiv, o asemenea constatare a faptelor indică direct la examinarea superficială a chestiunii date, care este contrară prevederilor art. 239 CPC şi art. 241 alin. (5) CPC, or, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă, să aibă putere de convingere, iar ca urmare recursul urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţa de apel urmează să ţină cont de cele menţionate şi rejudecând pricina, să emită o hotărâre întemeiată şi legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie DECIDE: Se admite recursul declarat de către Irina Iancova şi Elvira Voronina. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Irina Iancova şi Elvira Voronina împotriva Primăriei municipiului Chişinău şi intervenient accesoriu Combinatul de Producţie „August” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la contestarea actelor administrative, cu remiterea pricinii spre judecare la Curtea de Apel Chişinău, în alt complet de judecată. Decizia este irevocabilă.

Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova Judecători: Tamara Chişcă-Doneva Elena Covalenco Dumitru Mardari Maria Ghervas 7