2ra-144/15 — Partajul averii

Dosarul nr. 2ra-144/15 Instanţa de fond: judecătoria Rezina (jud: L.Coțaga ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud:ML.Popova, M.Moraru, A.Panov )

REPUBLICA MOLDIVA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

DECIZIE 04 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Președinte de ședință Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valetina Clevadî Ion Guzun Oleg Sternioală examinând recursul declarat de Melcumova Svetlana împotriva deciziei din 24.09.2014 a Curţii de Apel Chişinău adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Atamanenco Natalia împotriva lui Melcumova Svetlana privind partajul bunului constată La data de 16.05.2012 Atamanenco Natalia a depus în instanța de judecată cerere împotriva lui Melcumova Svetlana privind partajul bunului. În motivarea acțiunii s-a indicat că conform contractului de vînzare cumpărare, transmitere primire a locuinței în proprietate privată nr.2324 din 22.03.1998 a fost privatizat apartamentul nr.4, str.27 august 1989, nr.20, or.Rezina.

La privatizarea apartamentului au participat patru persoane, inlcusiv pîrîta. Conform certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotelor părți din proprietate comună în devălmășie nr.4604, eliberat de notarul Romanescu Mihai, înregistrat la OCT Rezina la data de 27.07.2010, a fost înregistrat după fiecare cîte 1/4 cotă parte ideală din apartament. Afirmă reclamanta că în baza contractului de vînzare cumpărare nr.4608 din data de 21.07.2010 a procurat cotele părți de la ceilalți coproprietari și la moment deține 3/4 cote părți din apartament. A mai menționat reclamanta că pîrîta nu locuiește în imobilul dat de mai mulți ani, deoarece se află în Federația Rusă. Invocă reclamanta că suportă toate cheltuielile pentru întreținerea întregului apartament, pentru achitarea serviciilor comunale, impozitelor.

Deoarece nu este posibil separarea în natură a cotei părți a pîrîtei din imobilul dat, consideră necesar 1 și rezonabil de a achita acesteia costul cotei sale părți în sumă de 97000 lei, pe care aceasta a refuzat-o. A solicit reclamanta atribuirea întregului apartament ei, în schimbul unei sulte bănești în favoarea pîrîtei. Prin hotărîrea din data de 02.07.2012 a judecătoriei Rezina, cererea lui Atamenenco Natalia a fost admisă și a fost partajat apartamentul nr.4, or.Rezina, str.27 august 1989, nr.20 prin atribuirea în natură a întregului apartament lui Atamanenco Natalia; a fost încasată de la Atamanenco Natalia în beneficiul lui Melcumova Svetlana suma de 97000 lei - sulta în schimbul cotei părți care îi aparține în proprietate comună, de asemenea a fost încasată taxa de stat de la Atamanenco Natalia și Melcumova Svetlana în sumă, respectiv, de 8580 lei și 2910 lei.

Prin decizia din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a lui Melcumova Svetlana a fost respinsă și menținută hotărîrea din data de 02.07.2012 a judecătoriei Rezina. La data de 21.11.2014, avocatul Geru Vasile, în interesele lui Melcumova Svetlana a depus recurs împotriva deciziei din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că instanţa de apel a apreciat eronat normele de drept material, cît şi circumstanțele de fapt ale cauzei. Menționează recurentul că apartamentul nr. 4, str. 27 august 1989, nr.20, or. Rezina a fost transmis în proprietate prin contractul de vînzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinţei în proprietate privată nr. 2324 din 22.03.1998, la care au participat patru persoane și anume Razdorscaia Lidia în calitate de chiriaş principal, fiicile Atamanenco Natalia, Melcumova Svetlana şi Reaboi Ian (fiul lui Melcumova Svetlana).

În lunile mai-iulie anul 2010, Atamanenco Natalia avea probleme financiare și a solicitat mamei sale, Razdorscaia Lidia, să stabilească cotele părţi din bunul imobil, deoarece urma să plece peste hotarele ţării şi că dorea să se asigure că prin aprecierea cotelor își va rezerva cota sa parte. La data de la 21 iulie 2010 au fost invitați de către Atamanenco Natalia la Biroul Notarului Public Romanescu Mihai pentru a semna actele necesare. În biroul notarului, le-a fost explicat că prin actele ce urmează a fi semnate vor fi delimitate cotele de participare la privatizarea apartamentului nr. 4, str. 27 august 1989 nr.20, or. Rezina, în urma cărui fapt va fi eliberat un certificat. Indică recurenta că ulterior au aflat că apartamentul dat a fost gajat de către Atamanenco Natalia și că aceasta deține întreg imobilul.

Această situaţie se explică prin faptul că în aceiaşi zi, la acelaşi notar, a fost întocmit şi autentificat contractul de vînzare-cumpărare a 2/4 cote părţi, iar 1/4 cotă parte deţinută de recurentă a fost rezervată, ca ulterior să fie preluată de către intimata Atamanenco Natalia în temeiul hotărîrii din 02 iulie 2012 a judecătoriei Rezina. Astfel, menționează recurenta că notarul a admis ca bază a actului de proprietate, un act - certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părţi din proprietatea comună în devălmăşie, ce nu a fost înregistrat în modul 2 corespunzător în Registrul Bunurilor Imobile potrivit art. 290, alin.(l) Cod Civil, pentru a nu înţelege ce a fost semnat şi pentru a nu mai reveni la biroul notarului pentru a semna separat un contract de vânzare-cumpărare, pentru care coproprietarii nu au primit careva sume bănești.

Relatează recurenta că notarul a vorbit în limba română despre conţinutul certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părţi, deși părțile sunt vorbitoare de limbă rusă. Acest fapt se mai confirmă şi prin lipsa, în ambele acte, a înscrierii despre explicarea şi traducerea conţinutului textului actului autentificat, contrar girului de autentificare a actelor notariale aprobat prin ordinul Ministerului Justiţiei nr. 394 din 29.09.2005 Titlul I, capitolul I pct. 5, care stabileşte girurile de autentificare a contractului de înstrăinare a imobilului cu efectuarea traducerii verbale obligatorii de către notar necunoscătorilor limbii de stat.

Indică recurenta că a fost schimbat şi regimul juridic al dreptului de proprietate, din proprietatea comună în devălmăşie, încălcînd şi dispoziţia imperativă a alin. (1), art.351 Cod Civil, care stabileşte că în privinţa bunurilor proprietate comună pe cote-părţi nu se pot încheia acte de dispoziţie decît cu acordul tuturor coproprietarilor.

În afară de faptul că notarul Romanescu Mihai a încălcat flagrant dispoziţia alin.(1), art.351 Cod Civil, la întocmirea certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părţi din proprietatea comună în devălmăşie înregistrat sub nr. 4604 din la 21 iulie 2010, acest fapt a precedat de încălcarea alin. (3), art. 351 Cod Civil, la autentificarea contractului de de vînzare-cumpărare autentificat sub nr. 4608, care statuează că coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectînd dreptul de preemţiune al celorlalţi coproprietari, deoarece cota-parte reprezintă o fracţiune din dreptul de proprietate asupra bunului comun, dreptul de dispoziţie al fiecărui coproprietar fiind doar asupra cotei sale, iar art.352 Cod Civil, stabileşte modalitatea realizării dreptului de preemţiune.

Afirmă recurentul că o importanţă deosebită o are şi vicierea consimţămîntului exprimat la încheierea contractului de vînzare-cumpărare dintre Atamanenco Natalia în calitate de cumpărător şi Razdorscaia Lidia, Reaboi Ian în calitate de vînzător, aceştea necunoscînd despre conţinutul actului ce îl semnează. Conform art.199 alin. (1) Cod civil, consimţămînt este manifestarea exteriorizată de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Astfel, certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părţi din proprietatea comună în devălmăşie a fost întocmit şi eliberat în lipsa acordului unui coproprietar, fiind în sine lovit de nulitate. Mai menționează recurenta faptul că nu a primit careva sume de bani din cei 97000 lei stabiliţi prin hotărîrea din 02.07.2012, fiind deposedată de cota sa parte.

Relatează recurentul că cumpărătorul, în cazul dat, potrivit contractului de vînzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public Romanescu Mihai la 21.07.2010 sub nr. 4608, a fost Atamanenco Natalia care acţionînd cu rea-credinţă la faza oformării certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotelor părţi din proprietatea comună în devălmăşie şi la așa-zisa încheiere a contractului de vînzare- cumpărare, fiind asistată de notar, şi-a realizat intențiile meschine. 3 Mai indică recurentul că Atamanenco Natalia, acţionînd cu rea-credinţă, prin comportament dolosiv, viclean şi prin înşelăciune, neţinînd cont de interesele coproprietarilor, a acaparat tot apartamentul nr.4, str. 27 august 1989, nr.20, or.

Rezina asupra căruia a deţinut dreptul de proprietate cu statut de proprietate comună în devălmăşie. A mai relatat recurentul că în judecătoria or. Rezina sunt pe rol cererile de chemare în judecată înaintate de Razdorscaia Lidia, Reaboi Ian către Atamanenco Natalia privind declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi cererile lui Melcumova Svetlana către Atamanenco Natalia, Razdorscaia Lidia şi Reaboi Ian, intervenient accesoriu Biroul Notarului Public Romanescu Mihai privind declararea nulităţii certificatului cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părţi din proprietatea comună în devălmăşie. Prin încheierea din 11 iunie 2014 a judecătoriei or. Rezina a fost dispusă conexarea într-un singur dosar a acestor cereri de chemare în judecată.

Iar, pe faptul acţiunilor Notarului Public Romanescu Mihai a fost intentat un dosar penal. Totodată, invocă recurentul că Direcţia Notariat a Ministerului Justiţiei, în urma plîngerii sale, a sesizat Colegiul disciplinar al notarilor, care urmează să dea o apreciere acțiunilor notarului după data de 25.11.2014 Afirmă recurentul că reieșind din situația creată şi în vederea elucidării şi aprecierii juste a celor invocate consideră oportun ca cauza dată să fie examinată de prima instanţă prin conexare cu cererile înaintate de Razdorscaia Lidia, Reaboi Ian şi Melcumova Svetlana către Atamanenco Natalia.

Analizând legalitatea actelor de dispoziţie contestate, prin prisma argumentelor invocate şi a materialelor din dosar, Colegiul va admite recursul și va casa decizia din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 02.07.2012 a judecătoriei Rezina cu emiterea unei hoi hotărîri prin care cererea lui Atamanenco Natalia împotriva lui Melcumova Svetlana privind partajul bunului va fi respinsă din următoarele motive. În conformitate cu art.445, alin.(1), lit.c)CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, pronunţînd o nouă hotărîre. Conform art.315, alin.alin.(1)-(3)Cod civil, proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.

Dreptul de proprietate este perpetuu. Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ. Conform art.346, alin.(1)Cod civil, fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sînt prezumate a fi egale pînă la probă contrară. Conform art.347, alin.(1)Cod civil, fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul proprietate comună pe cote-părţi în măsura care nu schimbă destinaţia lui şi nu aduce atingere drepturilor celorlalţi coproprietari. Conform art. 357, alin.(1)Cod civil, încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi prin împărţire poate fi cerută oricînd dacă legea, contractul sau hotărîrea judecătorească nu prevede altfel.

4 Conform art.361, alin.(2), lit.a)Cod civil, dacă bunul proprietate comună pe cote-părţi este indivizibil ori nu este partajabil în natură, împărţirea se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor.

Conform materialelor dosarului s-a stabilit că la privatizarea bunului imobil – apartamentului nr.4, str.27 august 1989, nr.20, or.Rezina au participat patru persoane: Pitelova(Razborschi) Lidia, Melcumova Svetlana, Atamanenco Natașia și Reaboi Ivan, fapt confirmat prin certificatul nr.155 din data de 18.04.2012 eliberat de Consiliul rl.Rezina, Serviciul raional de arhiva Rezina, contractul de vînzare cumpărare, transmitere primire a locuinței în proprietate privată nr.2324 din data de 22.03.1999, precum și extrasul din cartea de imobil.(f.d.4, 8-9, 20-21) De asemenea, din materialele pricinii rezultă că părțile au stabilit cotele părți ideale din apartamentul nr.4, str.27 august 1989, nr.20, or.Rezina cîte 1/4 cotă parte după fiecare, fapt confirmat prin certificatul cu privire la dreptul de proprietate asupra cotei părți nr.4604 din data de 21.07.2010, eliberat de notarul public Romanescu Mihai și înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Rezina la data de 27.07.2010.(f.d.10) La fel s-a stabilit că Razdovscaia Lidia,

Reaboi Ivan în calitate de vînzători și Atamanenco Natalia în calitate de cumpărător la data de 21.07.2010 au încheiat contractul de vînzare cumpărare prin care primii au înstrăinat cotele lor părți din imobilul litigios lui Atamanenco Natalia.(f.d.11) Contractul de vînzare cumpărare nr.4608 din data de 21.07.2010 a fost înregistrat la Oficiul Cadastral Rezina la data de 27.07.2010. Astfel, conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, Atamanenco Natalia deține 3/4 cote părți din apartamentul nr.4, str.27 august 1989 nr.20, or.Rezina, iar recurenta Melcumova Svetlana 1/4 cotă parte.(f.d.22) Colegiul reține că Atamaneco Natalia a depus prezenta cerere de chemare în judecată prin care a solicitat partajarea bunului imobil litigios cu atribuirea acestuia în întregime sie în schimbul unei sulte bănești recurentei.

Aici, Colegiul reiterează că instanțele inferioare incorect au interpretat norma de drept material și anume prevederile art.361 Cod civil și incorect au emis soluția din următoarele considerente. Într-adevăr, art.361 Cod civil stabilește posibilitatea împărțirii bunului imobil aflat în proprietate pe cote părți și stabilește modalitatea - ”se face prin atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unui ori a mai multor coproprietari, la cererea lor”. Din norma legală citată supra se stabilește cu certitudine că dreptul de proprietate pe cote părți poate înceta prin atribuire întregului bun unui proprietar cu compensarea celuilalt cu o sultă bănească corespunzătoare cotei părți pe care o deține, dar această prevedere stabilește și o condiție - ”la cerere”.

Prin sintagma ”la cerere” se înțelege cererea coproprietarului căruia urmează să-i fie atribuită sulta bănească. La caz, cererea privind atribuirea în proprietate a întregului bun vine din partea lui Atamenco Natalia, - coproprietarul căruia urmează să-i fie atribuit întregul bun. 5 Mai mult decît atît, din cererea de recurs precum și din materialele dosarului rezultă cu certitudine că recurenta Meclumova Svetlana nu dorește să transmită cota sa parte în schimbul sultei bănești echivalente. Adică, nu sunt întrunite condițiile art.361 Cod civil, lipsind cererea și/sau consimțământul coproprietarului care urmează să primească sulta bănească și să transmită cota parte din imobilul litigios. Din aceste considerente cererea lui Atamaneco Natalia urmează a fi respinsă, iar pentru atribuirea întregului imobil acesteia urmează să fie prezent acordul coproprietarului Melcumova Svetlana și/sau cererea acesteia privind încetarea coproprietății pe cote părți.

Această soluție se impune prin prisma normelor naționale citate care stabilesc cert că dreptul de proprietate este inviolabil, ori nu poate să fie deposedată Melcumova Natalia de cota sa parte din imobilul litigios, fără consimțământul acestea, chiar și dacă i se oferă o sultă bănească în schimb atît timp cît aceasta nu o acceptă. În acest context, Colegiul relevă că dreptul de proprietate al recurentei este reglementat și garantat și prin prisma normelor internaționale. Astfel, conform art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În cauza Sporrong şi Lonnroth contra Suediei, încă la 23 septembrie 1982, Curtea europeană a definit conținutul proiecției dreptului de proprietate în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, enunţînd în acest sens că orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, ceea ce semnifică împrejurarea că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât în anumite condiţii; precum și indică Curtea că prerogativele proprietarului de a se bucura de bunul său, de a-şi exercita dorințele asupra bunului, fără nici o interferenţă din partea altor persoane sau a statului îi aparțin acestuia - proprietarului, iar limitarea proprietăţii se poate face doar prin lege şi doar în anumite condiţii expres prevăzute de legislaţie.

Prin dispoziţiile cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la CEDO sunt protejate dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile şi imobile, toate celelalte drepturi reale principale şi accesorii, precum şi drepturile reale corespunzătoare drepturilor reale principale. Astfel, recurenta deținînd dreptul de proprietate asupra 1/4 cotă parte din apartamentul nr.4, str.27 august 1989, nr.20, or.Rezina, poate să dispună de acest drept după bunul său plac, acest drept fiind garantat de normele naționale și internaționale. Acest drept și-l poate realiza doar în situația în care nu încalcă dreptul altei persoană, în speță, lipsește acest criteriu, ori nu au fost prezentate probe care ar confirma că recurenta îngrădește cumva dreptul de proprietate a intimatei.

Opțiunea de a renunța la dreptul său de proprietate aparține doar recurentei și nu poate fi impusă de nimeni să întreprindă acțiuni care ar determina contrariul, chiar și în schimbul unei sulte băneșți, atîta timp cînd proprietarul – recurenta Melcumova Svetlana nu își dorește acest fapt. 6 Având în vedere cele expuse mai sus, decizia 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 02.07.2012 a judecătoriei Rezina sunt ilegale şi urmează a fi casate. În conformitate art. 445 alin.(1) lit.b) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se admite recursul declarat de Melcumova Svetlana. Se casează decizia din data de 24.09.2014 a Curții de Apel Chișinău și hotărîrea din data de 02.07.2012 a judecătoriei Rezina şi se emite o hotărâre nouă prin care: - cererea lui Atamanenco Natalia împotriva lui Melcumova Svetlana privind partajul bunului se respinge.

Decizia este irevocabilă. Președinte de ședință Svetlana Novac Judecătorii Tatiana Vieru Valetina Clevadî Ion Guzun Oleg Sternioală 7