2rac-36/15 — Încasarea datoriei

prima instanță: Gh. Pavliuc dosarul nr. 2rac-36/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Banca de Economii” împotriva Societății Interbancare de Garantare „Garantinvest” Societate cu Răspundere Limitată și Societății Comerciale „Serulung” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii”, admis recursul Societății Interbancare de Garantare „Garantinvest” Societate cu Răspundere Limitată și modificată hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun.

Chișinău din 12 martie 2014, în partea încasării cheltuielilor de judecată, prin majorarea cuantumului sumei încasate, în rest a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 martie 2014, prin care acțiunea a fost admisă parțial, c o n s t a t ă: La 06 iulie 2013, SA „Banca de Economii” a depus cerere de chemare în judecată împotriva SIG „Garantinvest” SRL și SC „Serulung” SRL cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în baza contractului de credit nr. 76 din 14 iunie 2007, SC „Serulung” SRL a beneficiat de un credit în sumă de 100 000 lei pentru completarea mijloacelor circulante (procurarea țevilor de polietilenă și a echipamentului sanitar) cu termenul de scadență pînă la 14 noiembrie 2008. În scopul asigurării creditului, tot la 14 iunie 2007, a fost încheiat cu Potîrniche Onofrei contractul de gaj ipotecă nr. 39-G din 14 iunie 2007, obiectul garanției fiind încăperea nelocativă nr. 9 cu suprafața de 31,0 m.p. amplasată în satul Peresecina raionul Orhei, evaluat la preţ de 73 500 lei. Iar, ca garanție complementară la creditul acordat la data de 04 iunie 2007 a fost încheiat cu SIG „Garantinvest” SRL, contractul de garantare nr. 24 în sumă maximă de 30 000 lei.

Menționează reclamantul că urmare a neexecutării obligațiunilor asumate de SC „Serulung” SRL, a fost inițiată procedura de executare a dreptului de gaj asupra bunului imobil ipotecat. Astfel, prin ordonanța Judecătoriei Orhei din 03 iulie 2008 s-a dispus transmiterea silită în posesia băncii a încăperii nelocative nr. 9 din s. Peresecina raionul Orhei, iar prin procesul-verbal al Oficiului de Executare Orhei bunul imobil respectiv a fost transmis în posesia băncii. La 20 martie 2013, de către Comisia de licitație a SA „Banca de Economii” a fost desfășurată licitația „cu strigarea” în privința comercializării bunului imobil nr. 9 din satul Peresecina raionul Orhei, la 29 martie 2013, fiind încheiat contractul de vînzare- cumpărare, prin care bunul imobil respectiv a fost vîndut la prețul de 63 000 lei.

Relevă reclamantul că, datoria totală a SC „Serulung” SRL față de bancă la 15 mai 2013, constituie suma de 48 040,69 lei, inclusiv activ trecut la scăderi - 24 301,08 lei, dobînda restantă – 5 365,68 lei și dobînda majorată pentru creditul neachitat – 16 223,12 lei. Afirmă că la 16 aprilie 2013, a expediat în adresa SIG „Garantinvest” SRL cererea de plată prin care a solicitat onorarea obligațiunilor asumate conform contractului de garantare nr. 24 din 04 iunie 2007, însă prin răspunsul din 23 aprilie 2013, cererea de plată a fost respinsă din motiv că termenul de valabilitate a contractului de credit a expirat.

Solicită reclamantul încasarea din contul debitorului garantat SIG „Garantinvest” SRL a sumei de 30 000 lei, iar din contul SC „Serulung” SRL a datoriei în sumă de 18 040,69 lei, totodată solicitînd să fie încasate cu titlu de taxă de stat suma proporțional părții admise din acțiune, respectiv de la SIG „Garantinvest” SRL în mărime de 900 lei, iar de la SRL „Serulung” SRL în mărime de 542 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 martie 2014, acțiunea a fost admisă parțial fiind încasat de la SC „Serulung” SRL în beneficiul SA „Banca de Economii” suma de 18 040,69 lei cu titlu de datorie și suma de 451,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată sub formă de taxă de stat, în rest acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Totodată a fost încasat de la SA „Banca de Economii” în beneficiul SIG „Garantinvest” SRL suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În susținerea concluziei privind respingerea cerințelor înaintate față de SIG „Garantinvest” SRL instanța a stabilit că SA „Banca de Economii” nu a respectat prevederile contractului de garantare nr. 24 din 04 iunie 2007, și a înaintat cererea de plată și solicitarea achitării procentului de garantare cu omiterea termenului prevăzut de contract.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2014, a fost respins apelul declarat de SA „Banca de Economii”, admis apelul declarat de SIG „Garantinvest” SRL, și modificată hotărîrrea primei instanțe prin majorarea cuantumului cheltuielilor de judecată încasate în beneficiul SIG „Garantinvest” SRL de la 1 500 pînă la 5 000, în rest hotărîrea primei instanțe a fost menținută Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut la caz aplicabilitatea prevederilor art. 1170 alin. (1) Cod civil, și a concluzionat că obligația SIG „Garantivest” SRL asumată prin contactul de fidejusiune a expirat la 04 iunie 2008, iar SA „Banca de Economii” prin înaintarea cererii de plată la data de 16 aprilie 2013, a omis nejustificat termenul prevăzut pentru solicitarea executării obligațiunilor asumate de către SIG „Garantinvest” SRL.

La data de 26 noiembrie 2014, SA „Banca de Economii” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd, admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe în partea în care a fost respinsă acțiunea, cu emiterea unei noi hotărîri în această parte prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului a invocat că conform pct. 5.1 al contractului de garantare, valabilitatea acestuia începe să curgă de la data semnării lui și pînă la data rambursării integrale sau recuperării prin executarea silită a creditului. Iar, invocînd prevederile art. 1170 Cod civil, care reglementează încetarea fidejusiunii prin expirarea termenului, a menționat că instanțele ierarhic inferioare erau obligate să facă concluzii privind puterea lucrului judecat al valabilității contractului contestat.

Menționează că contractul de garantare nu a expirat, și este în vigoare pînă la momentul rambursării integrale sau executării silite a creditului, iar termenul de un an a început să curgă din momentul comercializării bunurilor gajate de către debitor și anume la 29 martie 2013 cînd a fost încheiat contractul de vînzare-cumpărare, iar cererea de plată către fidejusor a fost înaintată la 16 aprilie 2013, cu respectarea termenului legal. Totodată, susține recurentul că instanța a aplicat eronat prevederile art. 94, 96 CPC și a lăsat fără apreciere faptul că cheltuielile de judecată se încasează doar în măsura în care acestea au fost reale, necesare și rezonabile și a încălcat reglementările art. 239 - 241 CPC, pronunțând o hotărîre ilegală și neîntemeiată.

Prin urmare, invocând prevederile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale, afirmă că instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze deciziile astfel încât să permită exercitarea efectivă a dreptului la casație și să nu lase părțile într-o stare de incertitudine precum și să nu creeze impresia că nu au fost auzite, iar actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar înțeles pentru părți și să răspundă ferm la toate cerințele și obiecțiile înaintate. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului nu este clar cînd a fost expediată copia deciziei instanței de apel din 01 octombrie 2014, participanților la proces, întrucît scrisoarea de expediere ce se conține în materialele cauzei nu este datată (f.d.

159), respectiv nu este clar nici cînd SA „Banca de Economii” a recepționat copia deciziei contestate. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul la data de 26 noiembrie 2014, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii” este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SA „Banca de Economii” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SA „Banca de Economii” asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SA „Banca de Economii” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Banca de Economii” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Valentina Clevadî Tamara Chişca-Doneva