2ra-256/15 — Declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare

Dosar nr. 2ra-256/15 prima instanţă: Judecătoria Centru – jud. A. Catană instanţa de apel: CA Chişinău – jud. L. Popva, M. Moraru, A. Doga INCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Nicolae Clima Judecători Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de administratorul insolvabilităţii ÎI „Certoc Iurie” Vedernic Emilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Individuale „Certoc Iurie” - Întreprinderea Individuală „Vedernic Emilia” împotriva lui Anici Constantin, intervenient principal Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun.

Chişinău, cu privire la declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare şi repunerea părţilor în poziţia iniţială, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, prin care a fost casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012, fiind emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă : Prin hotărîrea Curţii de Apel Economice din 21 octombrie 2009, întreprinderea individuală „Vedernic Emilia” a fost desemnată în calitate de administrator al insolvabilităţii întreprinderii individuale „Certoc Iurie” cu atribuţiile de gestionare a patrimoniului întreprinderii şi de administrare. La 20 februarie 2012, ÎI „Vedernic Emilia” a depus cerere de chemare în judecată în interesele ÎI „Certoc Iurie” în proces de insolvabilitate împotriva lui Anici Constantin cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare- cumpărare şi repunerea părţilor în poziţia iniţială.

In motivarea acţiunii administratorul insolvabilităţii întreprinderea individuală „Vedernic Emilia” a indicat că la 12 august 2009 între Certoc Iurie şi Anici Lilia, care acţiona în numele lui Anici Constantin a fost întocmit contractul de vânzare- cumpărare nr. 24910 a apartamentului nr. 21 din mun. Chişinău, str. Petru Rareş 39/1. Consideră că bunul imobil intenţionat a fost vândut de întreprinderea individuală „Certoc Iurie” la preţ diminuat faţă de preţul de piaţă, ştiind că în privinţa ultimei va fi intentat proces de insolvabilitate. A mai indicat că conform art. 113 Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001 poate introduce în instanţa de insolvabilitate pe tot parcursul procedurii de insolvabilitate, acţiuni în vederea anulării actelor juridice fictive sau frauduloase.

Menţionează că preţul contractului, anularea căruia se solicită, a fost diminuat şi voinţa părţilor a fost îndreptată nu spre vînzare reală a bunului, dar spre ascunderea acestui bun de creditori. Mai indică reclamanta că situaţia juridică descrisă cade şi sub incidenţa art. 220 şi 221 Codul civil, deoarece contractul de vînzare-cumpărare nr. 24910 din 12 august 2009 este încheiat contrar legii, fără intenţia de a produce efecte juridice şi cu scopul de a ascunde un act juridic. Solicită administratorul insolvabilităţii întreprinderii individuale „Certoc Iurie” - întreprinderea individuală „Vedernic Emilia” declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 24910 din 12 august 2009 a apartamentului nr. 21 din mun.

Chişinău, str. Petru Rareş 39/1 şi repunerea părţilor în poziţia iniţială. La 25 mai 2012 administratorul insolvabilităţii întreprinderea individuală „Vedernic Emilia” a depus cerere de antrenare în proces a Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Chişinău în calitate de intervenient principal. Prin încheierea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 august 2012 Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Chişinău a fost antrenat în proces în calitate de intervenient principal. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă (f.d. 35). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, a fost respins apelul declarat de administratorul insolvabilităţii ÎI „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia şi a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2012 (f.d. 61-65). Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 26 februarie 2014 a fost admis recursul declarat de administratorul insolvabilităţii ÎI „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia, a fost casată decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, cauza fiind restituită spre rejudecare în ordine de apel în aceiaşi instanţă în alt complet de judecători (f.d. 86-89). După rejudecarea cauzei, prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014, a fost admis apelul declarat de administratorul insolvabilităţii ÎI „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012, fiind emisă hotărîre nouă, prin care acţiunea înaintată s-a respins ca neîntemeiată (f.d.

111-115). Nefiind de acord cu decizia menționată, la 17 decembrie 2014, administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Individuale „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia a declarat recurs, solicitînd repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2014 cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanţă Judecătoria Centru, în altă componenţă. În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanţei de apel și o consideră ilegală, nefondată, inconsistentă, neîntemeiată şi necoerentă, emisă contrar prevederilor art. 239 CPC, pentru că instanţa de fond nu a apreciat probele, nu a determinat, nu a constatat şi nu a elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii sub toate aspectele, concluziile primei instanţe contravin circumstanţelor pricinii, fiind aplicate eronat normele de drept material.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Avînd în vedere că copia deciziei integrale a instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 06.06.2014 (f.d. 116), cît şi faptul că la materialele cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia decît faptul că conform cererii recurenta a luat cunoştinţă cu decizia contestată la 21.11.2014 (f.d. 118), recursul se consideră declarat în termen Examinînd argumentele din cererea de recurs în raport cu materialele pricinii, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Individuale „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or nu s-a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei contestate, ci s-au formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel sau prima instanţă, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Colegiul reţine că, potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4) CPC, instanţa de recurs poate interveni în materia probaţiunii doar sub aspect procedural şi anume dacă se invocă că instanţa de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Individuale „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de administratorul insolvabilităţii Întreprinderii Individuale „Certoc Iurie” - Vedernic Emilia se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă