2rac-42/15 — Încasarea cheltuielilor de judecată

dosarul nr.2rac-42/15 prima instanţă: L. Coţaga, instanţa de apel: M. Ciugureanu, B. Bîrca, S. Arnăut ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina şi a recursului declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Omprico-Invest” Societate cu Răspundere Limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina împotriva Firmei de Producţie şi Comerţ „Omprico-Invest” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care s- a respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina şi apelul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Omprico-Invest” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rezina din 10 martie 2014, c o n s t a t ă: La 16 decembrie 2013 ÎM „SCL Rezina” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva FPC „Omprico-Invest” SRL cu privire la încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică acordată de avocat, în valoare de 151 863 lei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat că, pîrîtul în anul 2012 a sesizat instanţa de judecată privind recuperarea prejudiciului material în mărime de 1518632 lei, cu titlu de venit ratat şi cu obligarea de a repara sistemul de aprovizionare cu apă, pretenţii înaintate fată de ÎM „SCL Rezina” care au fost admise integral. Nefiind de acord cu hotărîrea şi pentru a ataca aceasta, conducătorul ÎM „SCL Rezina”, Vladimir Cocîrla, la data de 02.01.2013, a încheiat cu avocatul Stela Lefter un contract de asistenţă juridică nr. 01 sub condiţia că onorariul avocatului va constitui cuantumul de 10000 lei, în caz de cîştig de cauză - 10% din suma cîştigată. În urma judecării cauzei la Curtea de Apel Chişinău şi Curtea Supremă de Justiţie, ÎM „SCL Rezina” a avut cîştig de cauză.

Invocă recurentul că la data de 19 iunie 2013, în baza contractului încheiat, ÎM „SCL Rezina” a transferat pe contul CA ”Stela Lefter” 10000 lei. 1 Consideră, reclamantul că, potrivit art. 94 CPC, pîrîtul FPC „Omprico-Invest” SRL este obligat să recupereze cheltuielile de judecată şi solicită încasarea de la pîrît în beneficiul său cheltuielile de asistenţă juridică acordată de avocat, în valoare de 151863 lei, sumă prevăzută de contract. La data de 14 februarie 2014, reclamantul ÎM „SCL Rezina”, a înaintat cerere de concretizare a cerinţelor, indicînd că din considerentele stării materiale pentru acordarea asistenţei juridice, părţile au convenit că serviciile avocatului vor fi achitate în rate şi la data de 13 februarie 2014, ÎM „SCL Rezina” a transferat pe contul CA „Stela Lefter” a doua rată, în mărime de 38 000 lei.

Indică ÎM „SCL Rezina”, că susţine cererea de concretizare a cerinţelor din 14 februarie 2014, însă nu înseamnă renunţul de la încasarea în viitor a cheltuielilor de asistenţă juridică acordată de avocat în valoare de 151 863 lei, de aceea au solicitat să fie recunoscută această sumă drept temei pentru a fi încasată integral în viitor de la pîrîtul FPC „Omprico-Invest” SRL. Cheltuielile legate de asistenţă juridică acordată de avocat în mărime de 151863 lei, sunt reale, necesare şi rezonabile, întrucît rezultatul acţiunilor întreprinse de avocat au dus la cîştig de cauză în litigiul cu pîrîtul FPC „Omprico-Invest” SRL.

Solicită, reclamantul ÎM „SCL Rezina” încasarea de la pîrîtul FPC „Omprico- Invest” SRL în beneficiul său cheltuielile de asistenţă juridică acordată de avocat în valoare de 48 000 le sumă transferată la moment, avocatului Stela Lefter în baza contractului nr. 01 din 02 ianuarie 2013, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în mărime de 1440 lei şi restituirea sumei de 3116,04 lei, reclamantului - diferenţa dintre suma taxei de stat achitată la adresarea cu acţiunea în judecată (4 556,04 lei) şi mărimea taxei de stat după încasarea sumei de 48 000 lei (1440 lei).

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 10 martie 2014, acţiunea înaintată de ÎM „SCL Rezina” a fost admisă parţial, prin care s-a dispus încasarea de la FPC „Omprico-Invest” SRL în beneficiul ÎM „SCL Rezina” suma de 19 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică acordată de avocat, în rest pretenţia, privind încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică acordată de avocat în partea ce ţine de suma restantă, în mărime de 132 863 lei, s-a respins. S-a încasat de la FPC „Omprico - Invest” SRL în beneficiul ÎM „SCL Rezina” cheltuielile de judecată, în mărime de 570 lei, drept compensare a taxei de stat achitate de către reclamant. La data de 18 martie 2014, FPC „Omprico-Invest” SRL, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, cerând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „SCL Rezina” să fie respinsă ca neîntemeiată şi ilegală.

La data de 10 aprilie 2014, ÎM „SCL Rezina”, a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitînd admiterea apelului cu rejudecarea cauzei şi modificarea hotărîrii Judecătoriei Rezina din 10 martie 2014, cu admiterea cererii de chemare în judecată integral. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, s-a respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina şi apelul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Omprico-Invest” Societate cu Răspundere Limitată, cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei Rezina din 10 martie 2014. 2 La 05 decembrie 2014, Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului şi modificarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, cu admiterea cererii integral.

În motivarea recursului, recurentul, ÎM „SCL Rezina” a invocat că instanţele de judecată nu au aplicat legea care urma să fie aplicată, deoarece potrivit art. 96 CPC, cheltuielile care vor fi suportate de client după emiterea hotărîrii instanţei sau care au fost determinate de succesul abţinut, de regulă, nu sunt adjudecată de instanţe. Mai indică ÎM „SCL Rezina” că instanţele de judecată recunosc rolul implicării pe dosar a avocatului, însă consideră că onorariul nu este real, necesar şi rezonabil, astfel instanţele urmau să aplice Legea cu privire la avocatură, art. 4 alin. (6), precum şi art. 89 CPC, a fost eronat interpretat de instanţele de judecată.

La 22 decembrie 2014, FPC „Omprico-Invest” SRL a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Rezina din 10 martie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri prin care cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „SCL Rezina” să fie respinsă integral ca neîntemeiată. În motivarea recursului, recurentul, FPC „Omprico-Invest” SRL a invocat că la adoptarea deciziei Curtea de Apel Chişinău a ignorat, încălcat şi a aplicat eronat normele de drept material şi procedural, iar concluziile acesteia sunt contradictorii.

În special, indică recurentul FPC „Omprico-Invest” SRL că Curtea de Apel Chişinău a ignorat, încălcat şi a aplicat greşit prevederile art. 94-96 CPC şi prevederile Hotărîrii explicative a Curţii Supreme de Justiţie nr. 25 din 28 iunie 2004 cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei despre încasarea cheltuielilor de judecată în cauzele civile, precum şi concluziile acesteia sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii. Examinînd cererea de recurs declarată de ÎM „SCL Rezina” şi cererea de recurs declarată de FPC „Omprico-Invest” SRL, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile urmează a fi respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 3 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

4 Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „SCL Rezina” şi recursul declarată de FPC „Omprico-Invest” SRL, ca inadmisibile. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Servicii Comunal Locative” Rezina şi recursul declarat de Firma de Producţie şi Comerţ „Omprico-Invest” Societate cu Răspundere Limitată se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 5