2ra-279/15 — Încasarea restanţei salariale, repararea prejudiciului moral

prima instanţă: L. Holeviţcaia dosarul nr. 2ra-279/15 instanţa de apel: S. Caitaz, A. Doga, A. Nogai ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea admisibilităţii recursului declarat de Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc şi Zinaida Ureche, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche către Scoietatea pe Acţiuni „Monolit” privind încasarea plăţilor salariale şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc şi Zinaida Ureche şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun.

Chişinău din 23 mai 2014, c o n s t a t ă La 03 iulie 2013 reclamanţii Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc şi Zinaida Ureche au depus cerere de chemare în judecată către SA „Monolit” privind încasarea plăţilor salariale.

Prin cererea din 03.03.2014, reclamanţii şi-au concretizat cerinţele pretinse, solicitînd încasarea de la „Monolit” SA: - în folosul reclamantului Ciorap Valeriu 41 525,54 lei salariul restant pentru anul 2011, 65712,46 lei salariul restant pentru anul 2012, 38735,35 lei salariul restant pentru anul 2013; penalitatea la salariul nechitat calculate de la 01.03.2013 pînă la data de 09.04.2014, care constituie 93369,22 lei, indemnizaţia de concediere care constituie 73057,67 lei, indemnizaţia calculată pentru 3 luni după concediere care constituie 23032,96 lei; compensaţia concediului nefolosit care constituie 10036,68 lei, cu titlu de prejudiciul moral suma de 50000 lei; - în folosul reclamantului Harabaci Alexandru salariul restant pe anul 2011 - 19006,55 lei, pentru anul 2012 - 34836,38 lei, pentru anul 2013 - 20645,95 lei, penalitatea la salariul neachitat calculat de la 01.03.2011 pînă la data de 09.04.2014 care constituie 53883,06 lei, indemnizaţia calculată pentru 3 luni după concediere care constituie 14695,38 lei, compensaţia concediului nefolosit care constituie 1659,64 lei; prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei; - în folosul reclamantului Nastavniuc Tamara salariul restant pe anul 2011, care constituie 20103,56 lei, pentru anul 2012 care constituie 19259,15 lei, pentru anul 2013 care constituie 17965,56 lei,

penalitatea la salariul neachitat calculate de la 01.03.2011 pînă la data de 09.04.2014 care constituie 35752,19 lei, indemnizaţia de concediere care constituie 43106,91 lei, indemnizaţia calculată pentru 3 luni după concediere care constituie 11756,43 lei, compensaţia concediului nefolosit care constituie 821,57 lei, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei; - în folosul reclamantului Dubovova Tamara salariul restant pe anul 2011 care constituie 5807,50 lei, pentru anul 2012 care constituie 26736,531ei, pentru anul 2013 care constituie 15763,82 lei, penalitatea la salariul neachitat calculate de la 01.03.2011 pînă la data de 09.04.2014 care constituie 25691,33 lei, indemnizaţia de concediere care constituie 13391,07 lei, indemnizaţia calculată pentru 3 luni după concediere care constituie 10956,33 lei;compensaţia concediului nefolosit care constituie 723,77 lei, prejudiciul moral în sumă de 50000 lei; - în folosul reclamantului Ureche Zinaida salariul restant pe anul 2011 care constituie 30497,93 lei, pentru anul 2012 care constituie 28747,91 lei, pentru anul 2013 care constituie 35 144,31 lei, penalitate la salariu neachitat calculate de la 01.03.2011 pînă la data de 09.04.2014 care constituie 59664,96 lei, indemnizaţia de concediere care constituie 37455,32 lei, indemnizaţia calculată pentru 3 luni după concediere care constituie 12728,321ei,

compensaţia concediului nefolosit care constituie 4529,66 lei, prejudiciul moral în sumă de 50 000 lei; În motivarea acţiunii, reclamantul Ciorap Valeriu a invocat că a fost angajat la SA Monolit din anul 1983. Potrivit schemei de încadrare şi salarizare a FPCT a SA „Monolit”, aprobată prin ordinul nr.65 din 26.10.2009, salariul de funcţie al reclamantului Ciorap Valeriu a fost stabilit în sumă de 8000 lei plus vechimea în muncă 2800 lei, în total suma de 10800 lei. Salariul lunar care trebuia să fie achitat lunar în sumă de 10800 lei minus reţinerile conform legislaţiei, constituie suma de 8278,62 lei. Se invocă că de la data de 01.03.2011, pîrîtul achită salariul parţial, admiţînd în acest sens restanţă la salariul în anul 2011 în mărime de 41525,54 lei; în anul 2012 în sumă de 65712,46 lei, în anul 2013 - 38735,35 lei.

Nefiindu-i achitat salariul periodic, angajatorul potrivit art.330 şi art.332 din Codul muncii, este obligat să achite penalitate de 0,1% de la suma neachitată în termen pentru fiecare 2 zi de întîrziere. Penalitatea calculată de reclamant constituie 93369,22 lei. La data de 12.06.2013, a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal. La data concedierii nu i s-a achitat indemnizaţia de concediere aşa cum prevede 186 Codul muncii, care constituie 73057,67 lei. La eliberare nu a fost calculate indemnizaţia de concediere calculate pentru 3 luni după reducere care constituie 23032,96 lei. Nu i s-a achitat compensaţia concediului nefolosit care constituie 10036,68 lei.

Prejudiciul moral reclamantul 1-a evaluat în mărime de 50000 lei, invocînd următoarele argumente: angajatorul a întreprins acţiuni de denigrare, a redus salariul fără ca reclamantul să cunoască acest lucru, pe parcursul perioadei de activitate s-a bucurat de succese reale, aducînd venituri importante SA „Monolit”, iar neachitarea salariului la timp, i-a creat suferinţe psihice, familia rămînînd fără venituri, salariul nu se achita timp de 3 ani. Reclamantul Harabaci Alexandru a invocat că a activat la SA „Monolit” din anul 1979. La data de 02.05.2013 în legătură cu faptul că au fost reduse statele de personal a fost concediat. Salariul lunar care trebuia să fie achitat la data de 01, este suma de 7000 lei minus reţinerile, constituie 5732,80 lei.

De la data de 01.03.2011, pîrîtul achită salariul parţial, admiţînd în acest sens restanţă la salariul în anul 2011 în mărime de 19006,55 lei; în anul 2012 în sumă de 34836,38 lei, în anul 2013 - 20645,95 lei. Nefiindu-i achitat salariul periodic, angajatorul potrivit art.330 şi art.332 din Codul muncii, este obligat să achite penalitate de 0,1% de la suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere. Penalitatea calculată de reclamant pe perioada: martie 2011 pînă la 09.04.2014 constituie 44834,85 lei. La data de 02.05.2013, a fost concediat în legătură cu reducerea statelor de personal. La data concedierii nu i s-a achitat indemnizaţia de concediere aşa cum prevede 186 Codul muncii, care constituie 53883,06 lei.La eliberare nu a fost calculate indemnizaţia de concediere calculate pentru 3 luni după reducere care constituie 14695,38 lei.

Nu i s-a achitat compensaţia concediului nefolosit care constituie 1659,64 lei. Prejudiciul moral reclamantul l-a evaluat în mărime de 50000 lei, invocînd următoarele argumente: angajatorul a întreprins acţiuni de denigrare, a redus salariul fără ca reclamantul să cunoască acest lucru, pe parcursul perioadei de activitate s-a bucurat de succese reale, aducînd venituri importante SA „Monolit”, iar neachitarea salariului la timp, i-a creat suferinţe psihice, familia rămînînd fără venituri, salariul nu se achita timp de 3 ani. Reclamanta Dubodova Tamara, a invocat că a activat la SA „Monolit” din anul 2002. Potrivit schemei de încadrare şi salarizare a FPCT a SA „Monolit”, aprobată prin ordinul nr.65 din 26.10.2009, salariul de funcţie al reclamantului Dubovova Tamara a fost stabilit în sumă de 4300 lei plus vechimea în muncă 645 lei, în total suma de 4945 lei, de la data de 14.05.2012 - 5160 lei.

Salariul lunar care trebuia să fie achitat lunar este suma de 4945 lei lunar minus reţinerile conform legislaţiei, constituie suma de 4130 lei, iar de la data de 14.05.2012 - 3 4148,13 lei. De la data de 01.03.2011, pîrîtul achită salariul parţial, admiţînd în acest sens restanţă la salariul în anul 2011 în mărime de 5807,50 lei; în anul 2012 în sumă de 26736,53 lei, în anul 2013 - 15763,82 lei(calculul se anexează). Nefiindu-i achitat salariul periodic, angajatorul potrivit art.330 şi art.332 din Codul muncii, este obligat să achite penalitate de 0,1% de la suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere. Penalitatea calculată de reclamant pe perioada: martie 2011 pînă la 09.04.2014 constituie 25691,33 lei.

La data de 14.05.2013, a fost concediată în legătură cu reducerea statelor de personal. La data concedierii nu i s-a achitat indemnizaţia de concediere aşa cum prevede 186 Codul muncii, care constituie 13391,07 lei. La eliberare nu a fost calculată indemnizaţia de concediere calculate pentru 3 luni după reducere care constituie 10956,33 lei. Nu i s-a achitat compensaţia concediului nefolosit care constituie 723,77 lei. Prejudiciul moral reclamantul l-a evaluat în mărime de 50000 lei, invocînd următoarele argumente: angajatorul a întreprins acţiuni de denigrare, a redus salariul fără ca reclamantul să cunoască acest lucru, pe parcursul perioadei de activitate s-a bucurat de succese reale, aducînd venituri importante SA „Monolit”, iar neachitarea salariului la timp, i-a creat suferinţe psihice, familia rămînînd fără venituri, salariul nu se achita timp de 3 ani.

Reclamanta Nastavniuc Tamara, a invocat că a activat la SA „Monolit” din anul 1979. Potrivit schemei de încadrare şi salarizare a FPCT a SA Monolit, aprobată prin ordinul nr.65 din 26.10.2009, salariul de funcţie a reclamantei Nastavniuc Tamara a fost stabilit în sumă de 4000 lei plus vechimea în muncă 1600 lei, în total suma de 5600 lei. Salariul lunar care trebuia să fie achitat lunar este suma de 5600 lei lunar minus reţinerile conform legislaţiei, constituie suma de 4462,34 lei. De la data de 01.03.2011, pîrîtul achită salariul parţial, admiţînd în acest sens restanţă la salariul în anul 2011 în mărime de 10103,56 lei; în anul 2012 în sumă de 19259,15 lei, în anul 2013 - 17965,56 lei. Nefiindu-i achitat salariul periodic, angajatorul potrivit art.330 şi art.332 din Codul muncii, este obligat să achite penalitate de 1% de la suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere.

Penalitatea calculată de reclamant pe perioada: martie 2011 pînă la 09.04.2014 constituie 35752,19 lei. La data de 02.05.2013, a fost concediată în legătură cu reducerea statelor de personal. La data concedierii nu i s-a achitat indemnizaţia de concediere aşa cum prevede 186 Codul muncii, care constituie 43106,91 lei. La eliberare nu a fost calculate indemnizaţia de concediere calculate pentru 3 luni după reducere care constituie 11756,43 lei. Nu i s-a achitat compensaţia concediului nefolosit care constituie 821,57 lei. Prejudiciul moral reclamantul 1-a evaluat în mărime de 50000 lei, invocînd următoarele argumente: angajatorul a întreprins acţiuni de denigrare, a redus salariul fără ca reclamantul să cunoască acest lucru, pe parcursul perioadei de activitate s-a bucurat de succese reale, aducînd venituri importante SA „Monolit”, iar neachitarea salariului la timp, 4 i-a creat suferinţe psihice, familia rămînînd fără venituri, salariul nu se achita timp de 3 ani.

Reclamanta Ureche Zinaida a invocat că a activat la SA „Monolit” din anul 1985. Potrivit schemei de încadrare şi salarizare a FPCT a SA „Monolit”, aprobată prin ordinul nr.65 din 26.10.2009, salariul de funcţie al reclamantului Ureche Zinaida a fost stabilit în sumă de 5500 lei plus vechimea în muncă 1925 lei, în total suma de 7425 lei. Salariul lunar care trebuia să fie achitat lunar este suma de 7425 lei lunar minus reţinerile conform legislaţiei, constituie suma de 5950,20 lei. De la data de 01.03.2011, pîrîtul achită salariul parţial, admiţînd în acest sens restanţă la salariul în anul 2011 în mărime de 30497,93 lei; în anul 2012 în sumă de 28747,9 lei, în anul 2013 - 35144,31 lei. Nefiindu-i achitat salariul periodic, angajatorul potrivit art.330 şi art.332 din Codul muncii, este obligat să achite penalitate de 0,1% de la suma neachitată în termen pentru fiecare zi de întîrziere.

Penalitatea calculată de reclamant pe perioada: martie 2011 pînă la 09.04.2014 constituie 59664,96 lei. La data de 08.07.2013, a fost concediată în legătură cu reducerea statelor de personal. La data concedierii nu i s-a achitat indemnizaţia de concediere aşa cum prevede 186 Codul muncii, care constituie 37588,32 lei. La eliberare nu a fost calculate indemnizaţia de concediere calculate pentru 3 luni după reducere care constituie 12728,32 lei. Nu i s-a achitat concediul anual plătit care constituie 4529,66. Prejudiciul moral reclamantul 1-a evaluat în mărime de 50000 lei, invocînd următoarele argumente: angajatorul a întreprins acţiuni de denigrare, a , redus salariul fără ca reclamantul să cunoască acest lucru, pe parcursul perioadei de activitate s-a bucurat de succese reale, aducînd venituri importante SA Monolit, iar neachitarea salariului la timp, i-a creat suferinţe psihice, familia rămînînd fără venituri, salariul nu se achita timp de 3 ani.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 23 mai 2014 acţiunea a fost admisă parţial, s-a încasat de la SA „Monolit” în beneficiul: reclamantului Valeriu Ciorap 54673,59 lei salariul restant, indemnizaţia de concediere, penalitate de întîrziere, 1500 lei asistenţă juridică; reclamantului Alexandru Harabaci 32038,71 lei salariul restant, indemnizaţia de concediere, penalitate de întîrziere, 1500 lei asistenţă juridică; reclamantului Tamara Dubovova 21162,91 lei salariul restant, indemnizaţia de concediere, penalitate de întîrziere, 1500 lei asistenţă juridică; reclamantului Tamara Nastavniuc 27871,40 lei salariul restant, indemnizaţia de concediere, penalitate de întîrziere, 1500 lei asistenţă juridică; reclamantului Zinaida Ureche 25277,44 lei salariul restant, indemnizaţia de concediere, penalitate de întîrziere, 1500 lei asistenţă juridică; în rest, acţiunea reclamanţilor a fost respinsă.

Nefiind deacord cu hotărîrea primei instanţe, Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche au depus cerere 5 de apel, solicitînd admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrale a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de apel, verificînd legalitatea hotărîrii instanţei de fond, a constatat că Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche sunt foştii salariaţi ai SA „Monolit”, raportul de muncă cu care a fost încetat în legătură cu reducerea numărului statelor de personal (copiile carnetelor de muncă a reclamanţilor simt anexate la dosar).

Instanţa de apel a reţinut că pînă la încetarea raporturilor de muncă între reclamanţi şi pîrît, în cadrul întreprinderii pîrîte a fost introdusă o nouă schemă de încadrare şi salarizare (f.d.132-134, vol. I), în care figurează: funcţia de inginer- geodezist cu salariul de funcţie 2500 lei, deţinută de T.Dubovova; funcţia de inginer, cu salariul de 3000, deţinută de Z. Ureche; funcţia de inginer laborator- calitate, cu salariul de 2800 lei, deţinut de T. Nastavniuc; funcţia de inginer- coordinator, cu salariul de 5000 lei, deţinut de V. Ciorap; funcţia de şef secţie de armare, cu salariul de 4000 lei, deţinut de A. Harabaci. Aceste modificări au fost introduse în contractele individuale de muncă, încheiate între angajator şi salariaţi, şi anume: contractul individual de muncă din 01.05.2010, încheiat între SA Monolit şi Ciorap Valeriu (f.d.

135, vol. I); contractul individual de muncă din 01.05.2010, încheiat între SA „Monolit” şi Tamara Nastavniuc (f.d. 136, vol. I); contractul individual de muncă din 18.05.2011, încheiat între SA „Monolit” şi Alexandru Harabaci (f.d. 137, vol. I); acordul adiţional din 01.12.2010, încheiat între SA „Monolit” şi Tamara Dubovova (f.d. 138, vol. I); acordul adiţional din 02.12.2010, încheiat între SA „Monolit” şi Zinaida Ureche (f.d.139, vol. I). Prin urmare, instanţa de apel a considerat că, reclamanţii neîntemeiat pretind încasarea salariilor conform schemei de încadrare anterioare, care prevedea salarii mai mari, deoarece potrivit acordurilor încheiate între părţi, indicate mai sus, raporturile de muncă în partea ce se referă la salariul angajaţilor au fost modificate cu acordul ambelor părţi.

Faptul că acest salariu a fost stabilit temporar, cum se indică în contractele respective, pînă la data de 01.03.2011, nu poate fi reţinut, deoarece părţile au convenit asupra acestui fapt, doar în cazul în care întreprinderea pîrîtă va obţine rezultate rentabile de la activitatea de bază. Totodată reieşind din caracterul raporturilor între un salariat şi angajator, şi ţinînd cont de faptul că condiţia inclusă în contract nu prevede o data concretă, acest fapt nu putea să producă efecte în mod automat, fiind necesar să fie emisă o dispoziţie, un ordin, etc. de către angajator. Astfel instanţa de apel a indicat ca neîntemeiat argumentul apelanţilor referitor la încasarea plăţilor salariale în baza schemei vechi de calcul a salariului.

6 Mai mult ca atît, salariaţii, erau în drept, în cazul în care aveau date că a intervenit condiţia prevăzută în contractele lor bilaterale, adică în întreprinderea în cadrul căreia ei activează, s-a stabilizat situaţia economico-financiară, să adreseze angajatorului o cerere iniţiind modificarea raporturilor de muncă în parte ce vizează salarizarea lor, şi, eventual, să conteste acţiunile/inacţiunile angajatorului, ceea ce nu a avut loc.

Prin urmare, s-a constatat că nu există temeiul juridic pentru încasarea salariul recalculat unilateral de reclamanţi, după ce au fost de acord şi au semnat condiţiile contractuale privind modificarea salariului, potrivit schemei noi de încadrare şi salarizare (f.d.132, vol. I). În asemenea circumstanţe, instanţa de apel a considerat că instanţa de fond corect a apreciat circumstanţele cauzei şi a admis parţial acţiunea reclamanţilor în mărimea sumelor care figurează în contabilitatea SA „Monolit” cu titlu de datorie şi indemnizaţia de concediere (f.d.242-246), acţiunea în acest capăt fiind recunoscută şi de pîrît.

Ceea ce ţine de cerinţele reclamanţilor privind încasarea cu titlu de prejudiciu moral a cîte 50000 lei în folosul fiecărui reclamant,instanţa de apel a reţinut că potrivit art.90 Codul muncii, prejudiciul moral se încasează de la angajator doar în cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, astfel la caz instanţa de judecată întemeiat a respins cerinţa dată. La 12 decembrie 2014 Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche au depus recurs, solictînd admiterea recursului şi casarea deciziei instanţei de apel cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului s-a invocat că la momentul adresării în instanţa de judecată, recurenţii au anexat copiile contractului individual de muncă precum şi copia contractului colectiv de muncă.

La o simplă examinare a acestora se observă că salariul stipulat în contractele individuale de muncă ale recurenţilor este cu mult mai mic decît cel stipulat în contractul colectiv de muncă, ceea ce contravine prevederilor art. 12, 64 alin. (2), 84 Codul muncii. Instanţa de fond, la examinarea cauzei nu a solicitat de la intimat prezentarea anumitor acte care erau necesare la justa soluţionare a cauzei: tabelele de pontaj, fişele personale ale recurenţilor, descifrarea detaliată a salariului calculat şi prezentat în referinţă şi nu în ultim rînd: ordinele de preavizare menţionate în art.88 CM şi dovada respectării procedurii de eliberare. Instanţa de fond a dat o apreciere critică şi contractelor individuale de muncă şi a acordurilor de modificare a acestora - în partea ce ţine de achitarea salariului.

Astfel, pentru recurenţii Zinaida Ureche şi Tamara Dubovova au fost prezentate 7 doar acordurile adiţionale (f.d. 138 şi 139) ale unor contracte individuale de muncă, contracte care nici nu au fost anexate la materialele cauzei. Acordurile au fost încheiate la 01 decembrie 2010 şi 02 decembrie 2010. Conform ultimei fraze a acordurilor menţionate acestea intră în vigoare şi încep a produce efecte juridice din momentul semnării - 01.12.2010 şi 02.12.2010. Recurenţii au înaintat instanţei de judecată şi cerinţa privind compensarea prejudiciului moral cauzat în legătură cu neachitarea la timp şi reţinerea salariului. În hotărîrea sa, instanţa de fond a respins cerinţa respectivă menţionînd că aceasta nu cade sub incidenţa art. 90 Codul muncii.

Neachitarea salariului la timp a creat recurenţilor suferinţe psihice, fiind impuşi să trăiască fără a avea un minim necesar garantat fiind discriminaţi în raport cu alţi salariaţi - în partea ce ţine de sigurarea unui trai decent. Consideră că în cazul în care instanţa de fond a constatat restanţe la salariu urma să oblige întreprinderea intimată să compenseze şi prejudiciul moral, deoarece au fost întrunite condiţiile de achitare a acestuia: acţiunea ilegală, prejudiciul adus, precum şi legătura de cauzalitate dintre acestea. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei. Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC.

8 Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Valeriu Ciorap, Alexandru Harabaci, Tamara Dubovova, Tamara Nastavniuc, Zinaida Ureche se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Iurie Bejenaru 9