2ra-2121/15 — Încasarea salariului, indemnizaţiei, penalităţii şi repararea prejudiciului moral

prima instanţă: A. Miron dosarul nr. 2ra-2121/15 instanţa de apel: N. Cernat, L. Bulgac, A. Pahopol ÎNCHEIERE 22 octombrie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Grigoraş Olga, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Grigoraş Olga împotriva societăţii pe acţiuni “Monolit” cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, a indemnizaţiei şi penalităţii, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 c o n s t a t ă La data de 20 august 2013 Grigoraş Olga a depus cerere de chemare în judecată împotriva societăţii pe acţiuni “Monolit” (S.A.

“Monolit”) cu privire la anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea salariului, a indemnizaţiei şi penalităţii. În motivarea acţiunii a menţionat că, la data de 10.06.2011 a fost concediată ilegal din funcţia de inginer în secţia de producere a S.A. “Monolit”. Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 03.08.2012 a fost restabilită în funcţie, cu achitarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 10.06.2011 - 03.08.2012 în sumă de 104827,86 lei, salariul neachitat integral pe perioada de activitate 01.05.2010 - 10.06.2011 în sumă de 30600 lei, iar în total 135 427,86 lei. Relevă că, hotărîrea nominalizată supra cu privire la restabilire în funcţie a fost executată imediat, cu achitarea unui salariu mediu în sumă de 7560 lei, iar diferenţa de 127867,86 lei a fost achitată de către S.A.

“Monolit” la 06.08.2013, adică peste 369 zile. Menţionează că, penalitatea de 0,1% din suma de 127867,86 lei pentru 369 zile constituie 47180,34 lei. Afirmă că, fiind restabilită în funcţia de inginer în secţia de producere, începînd cu 03.08.2012 S.A. “Monolit” nu i-a achitat salariul restant în sumă de 45210,66 lei pînă la 31.07.2013. Remarcă că, salariul de funcţie în sumă de 7840 lei este stabilit prin contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2010 - 2013, între administraţie şi comitetul sindical al S.A. “Monolit” înregistrat la Inspectoratul teritorial de muncă Chişinău sub nr. 6510 din 02.04.2010.

Invocă faptul că, în perioada 25.12.2012-26.06.2013 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, prezentînd pîrîtului certificatele de concediu medical, însă nu i-a fost achitată indemnizaţia cuvenită care, ţinînd cont de stagiul de muncă de peste 30 de ani constituie 90% din salariul mediu, astfel pentru perioada de incapacitate temporară de muncă indemnizaţia neachitată constituie 43310,38 lei. 1 Notează că, pentru neachitarea în termen a salariului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă în sumă de 88521,40 lei în perioada 03.08.2012 - 12.08.2013 penalitatea constituie 15100,38 lei. La data de 11.11.2013 Grigoraş Olga a înaintat cerere suplimentară de majorare şi concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la S.A.

“Monolit” a salariului pentru perioada de activitate 10.08.2013-09.09.2013 în sumă de 7519,16 lei, încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu ca rezultat al disponibilizării în sumă de 56675,68 lei, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit pe perioada de activitate 03.08.2012 - 09.09.2013 în sumă de 8587,38 lei, încasarea salariului mediu pentru a doua lună după disponibilizare la data de 09.10.2013 în sumă de 7 840 lei, încasarea din contul pîrîtului a salariului mediu pentru a treia lună după disponibilizare la 09.11.2013 în sumă de 7840 lei, încasarea penalităţii pentru întîrzierea achitării sumei de 88462,22 lei în sumă de 6710,52 lei.

La data de 24.06.2014 Grigoraş Olga a înaintat cerere suplimentară de majorare şi concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea de la pîrît a salariului pe perioada 03.08.2012-09.09.2013 în sumă de 52729,82 lei, încasarea indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă pe perioada 25.12.2012 – 26.06.2013 în sumă de 43310,38 lei, încasarea indemnizaţiei de eliberare din serviciu ca rezultat al disponibilizării în sumă de 56675,68 lei, care urma să fie achitată la 09.09.2013, încasarea compensaţiei pentru concediul nefolosit pe perioada de activitate 03.08.2012 - 09.09.2013 în sumă de 8587,38 lei, încasarea salariului mediu pentru a doua lună şi a treia lună după disponibilizare în sumă de 15 680 lei, care urma să fie achitat la 09.11.2013, încasarea penalităţii în sumă de 115826,21 lei calculată la sumele neachitate în termen pe perioada 03.08.2012-24.06.2014, obligarea S.A.

„Monolit" să-i elibereze un alt carnet de muncă cu toate înscrierile corect efectuate, anularea ordinului nr.214-c din 09.09.2013 ca fiind emis ilegal, pe motiv că nu s- a respectat procedura de concediere prevăzută de art. 88 din Codul Muncii, restabilirea în funcţie de inginer în secţia de producere a S.A. “Monolit" din 09.09.2013. La data de 02.10.2014 Grigoraş Olga a înaintat cerere suplimentară de majorare şi concretizare a pretenţiilor, prin care a solicitat încasarea salariului, indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă, indemnizaţiei de concediere, compensaţiei pentru concediul anual de odihnă nefolosit, salariul pentru a doua şi a treia lună după disponibilizare în sumă de 176983,26 lei şi a penalităţii în sumă de 116826,21 lei.

Prin hotărîrea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 decembrie 2014 s-a admis parţial acţiunea, s-a încasat de la S.A. „Monolit" în beneficiul Olgăi Grigoraş salariul şi indemnizaţia de concediere în sumă de 88826,87 lei, penalitatea în sumă de 44521,08 lei, iar în total suma de 133347,95 lei. În rest pretenţiile privind anularea ordinului de eliberare din funcţie, restabilirea în funcţie, încasarea penalităţii şi a prejudiciului moral au fost respinse ca fiind depuse cu omiterea termenului de prescripţie şi neîntemeiate. Prima instanţă a constatat că, cerinţa cu privire la achitarea penalităţii este neîntemeiată deoarece prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani din 03.08.2012 Olgăi Grigoraş i-a fost achitată suma de 153527,02 lei.

Legalitatea ordinului nr. 214-c din 09.09.2013 nu a fost supus examinării în contextul expirării termenului de prescripţie de 3 luni invocat de pîrît. Instanţa a considerat oportună încasarea sumelor recunoscute de pîrît şi penalităţilor aferente acestor sume pînă la data pronunţării hotărîrii. Suma solicitată cu titlu de prejudiciu moral a fost respinsă din motivul lipsei suportului legal şi probant. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015 s-a respins apelul declarat de Grigoraş Olga, s-a admis apelul declarat de S.A. „Monolit", s-a casat hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 22 decembrie 2014 în partea prin care s-a dispus încasarea de la 2 S.A. „Monolit" în beneficiul Olgăi Grigoraş a penalităţii în sumă de 44521,08 lei cu emiterea în această parte a unei noi hotărîri de respingere a acestui capăt de cerere.

În rest hotărîrea primei instanţe a fost menţinută. Instanţa de apel a respins, capătul de cerere cu privire la încasarea penalităţii deoarece reclamantul prin acţiunea înaintată nu a solicitat încasarea acesteia. La data de 09 iulie 2015 Grigoraş Olga a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 mai 2015, solicitînd admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de încasare a sumelor solicitate în acţiune. În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată au aplicat eronat art. 329- 332 din Codul muncii, nu au aplicat art. 12 din Codul muncii, n-au luat în considerare circumstanţele importante ale pricinii şi consideră neîntemeiată respingerea cerinţelor cu privire la repararea prejudiciului moral.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art. 434; 3 c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Completul consideră că recursul a fost depus în termen or, din materialele pricinii nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării recurentului a deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de valorificare a recursului. Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. Argumentele invocate în recurs precum că, instanţele de judecată au aplicat eronat art. 329-332 din Codul muncii şi nu au aplicat art. 12 din Codul muncii nu pot fi reţinute în contextul în care normele menţionate au fost interpretate şi aplicate just în pricina dată.

Circumstanţele faptice ale pricinii nu constituie obiect al recursului, iar respingerea cerinţelor cu privire la repararea prejudiciului moral a fost motivată de instanţele inferioare prin prisma normelor de drept material elocvente coraportate la lipsa încălcării drepturilor recurentului care oferă temei de a solicita prejudiciul dat. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Grigoraş Olga ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Grigoraş Olga se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4