- Dosarul nr.
- 3rh-4/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 28 ianuarie 2015
- Părțile
- SRL Prodiafarm vs Primăria or. Vulcăneşti
- Pe scurt
- Temeiurile declarării revizuirii
3rh-4/15 — Anularea actului administrativ
Judecătoria Vulcăneşti Dosarul nr. 3rh-4/15 Judecător: I.Botezatu Curtea de Apel Comrat Judecători: A.Curdov, E.Dimina, A.Şpac Curtea Supremă de Justiţie Judecători: I.Sîrcu. T.Chişca-Doneva, I.Druţă, V.Clevadî, I.Oprea Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 28 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Galina Stratulat, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea examinînd cererea de revizuire înaintată de SRL „Prodiafarm”, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Prodiafarm” împotriva Primăriei or.
Vulcăneşti privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, CONSTATĂ: La 10.06.2013, SRL „Prodiafarm” s-a adresat în ordinea contenciosului administrativ contencios administrativ cu cerere de chemare în judecată împotriva Primăriei or. Vulcăneşti privind anularea refuzului din 26.04.2013 la eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ al farmaciei, amplasate pe str. Lenin, nr. 81, or. Vulcăneşti şi obligarea pîrîtului la eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ al farmaciei susmenţionate. În motivarea acţiunii, reclamantul a indicat, că s-a adresat la 25.04.2013 Primăriei or. Vulcăneşti cu cererea privind eliberarea autorizaţiei pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ al farmaciei după includerea adresei susmenţionate în licenţa seria A MMII nr. 037695, după ce reclamantul a decis să înfiinţeze farmacia.
La 26.04.2013, Primăria or. Vulcăneşti a refuzat în eliberarea autorizaţiei, din motiv că farmaciile nou-fondate vor fi amplasate la o distanţă de cel puţin 500 de metri (cale accesibilă) de la farmacia existentă cu funcţie de preparare a medicamentelor extemporale, precum şi din cauza existenţei a normativelor demografice, conform cărora numărul farmaciilor existente în or. Vulcăneşti corespunde numărului locuitorilor. La cererea prealabilă a reclamantului din 14.05.2013, pîrîtul a răspuns negativ, invocînd aceleaşi motive. Susţine SRL „Prodiafarm” că, refuzul intimatului contravine prevederilor art. 14 din Legea cu privire la activitatea farmaceutică, potrivit căruia licenţa pentru 1 exercitarea activităţii farmaceutice este unicul document necesar pentru funcţionarea întreprinderii şi instituţiei farmaceutice.
Intrucît reclamantul a prezentat toate documentele, prevăzute în art. 14 alin. (3) din Legea cu privire la comerţul interior, intimatul a fost obligat să-i elibereze autorizaţia pentru desfăşurarea activităţilor de comerţ. Indică reclamantul că argumentul pîrîtului referitor la faptul, că farmaciile nou-fondate vor fi înfiinţate conform Planului Naţional de Amplasare a Farmaciilor, este neîntemeiat, deoarece acest plan pînă în prezent nu a fost aprobat, de aceea intimatul nu poate să se refere la el, fapt ce denotă practica juridică existentă, în conformitate cu care instanţele de judecată au obligat Camerele de Licenţiere să includă în licenţă farmaciile nou-fondate în lipsa acestui plan. Nu este de acord reclamantul de asemenea cu argumentul pîrîtului referitor la respectarea distanţei minime, de asemenea referindu-se la practica judiciară existentă.
Reclamantul consideră, că nu intră în competenţa Primăriei să soluţioneze chestiunea privind corespunderea farmaciei prevederilor Legii cu privire la activitatea farmaceutică, însă poate fi soluţionată doar de Camera de Licenţiere, fapt ce poate fi aprobat prin scrisoare nr. 01/367 din 18 martie 2013. SRL „Prodiafarm” susţine că pîrîtul nu şi-a motivat refuzul prin unul din temeiuri pentru refuzul de eliberare a autorizaţiei de funcţionare, prevăzute de art. 16 alin. (2) din Legea cu privire la comerţul interior. Consideră reclamantul că prin refuzul Primăriei, au fost încălcate prevederile Legii cu privire la asigurarea concurenţei loiale, precum şi a Legii privind reglementarea activităţii de întreprinzător.
Reclamantul afirmă, că în alte raioane ale republicii, organele locale de administraţie publică eliberează astfel de autorizaţie, dacă persoanele deja au licenţă pentru desfăşurarea activităţii farmaceutice pe locuri doritoare de amplasare. Prin hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 12 noiembrie 2013 a fost respinsă acţiunea SRL „Prodiafarm” împotriva Primăriei or. Vulcăneşti privind anularea actului administrativ. La 18.11.2013, SRL „Prodiafarm” a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Vulcăneşti din 12 noiembrie 2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014, a fost respins apelul declarat de SRL „Prodiafarm” şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Vulcăneşti din 12 noiembrie 2013. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 31.07.2014, SRL „Prodiafarm” a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Vulcăneşti din 12 noiembrie 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, a fost respins recursul declarat de SRL „Prodiafarm” şi menţinută decizia Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014. La 05.12.2014, SRL „Prodiafarm” a depus cerere de revizuire împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, solicitînd admiterea revizuirii, casarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, a deciziei Curţii de Apel Comrat din 08 iulie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei 2 Vulcăneşti din 12 noiembrie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.
În motivarea cererii de revizuire, revizuenta a invocat temeiul prevăzut la lit. b) art. 449 CPC, menţionînd în acest sens că a intrat în posesia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13.11.2013, în care CSJ, într-o speţă analogică, a dat cîştig de cauză SRL „Vinamex”, menţionînd că din moment ce este eliberată licenţă pentru desfăşurarea activităţii farmaceutice într-o anumită locaţie, acordul sau dezacordul autorităţii publice nu mai contează. Susţine revizuenta că în decizia menţionată, instanţa de recurs a statuat că este inadmisbil a examina legalitatea actelor administrative contestate prin prisma principiului oprtunităţii, iar în hotărîrile a căror revizuire se solicită, instanţele au pus la bază nerespectarea normelor demografice şi de distanţă minimă, adică s-au expus asupra oportunităţii emiterii sau refuzului de a emite un act administrativ, ceea ce contravine legii.
La fel, SRL „Prodiafarm” a menţionat că pe parcursul examinării cauzei în recurs, i-au devenit cunoscute mai multe hotărîri judecătoreşti prin care s-a dispus includerea în licenţă a locaţiilor care formal contravin prevederilor Legii privind activitatea farmaceutică referitor la distanţa minimă dintre farmacii şi normativelor demografice. Mai susţine că i-au devenit cunoscute cazuri, cînd în baza hotărîrilor instanţelor de judecată de obligare a Camerei de Licenţiere de a include careva locaţii noi în licenţă, organele administraţiei publice locale au emis autorizaţii de funcţionare şi nu au invocat nerespectarea normativelor demografice sau de distanţă. Examinînd motivele invocate de revizuent, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit ajunge la concluzia că cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, pornind de la următoarele.
În conformitate cu lit. a) alin. (1) art. 453 CPC al RM, după ce examinează cererea de revizuire, instanţa poate emite încheierea de respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă. Revizuirea este posibilă doar în cazurile în care sunt invocate şi sunt probate circumstanţe, fapte ori evenimente, prevăzute de lege ca temeiuri, care sunt esenţiale pentru relaţiile în litigiu şi de natură să influienţeze soluţia adoptată. Drept temeiuri pentru revizuirea unei hotărîri irevocabile, de către legislator sunt definite cele conţinute în art. 449 CPC şi ele sunt indicate exhaustiv. Pornind de la aceste cerinţe, Colegiul relevă că revizuirea unei hotărîri date de către instanţă este posibilă doar în cazul în care solicitantul, după devenirea irevocabilă a hotărîrii, intră în posesia unui temei din cele prevăzute de art. 449 CPC.
În acelaşi timp, acest temei trebuie să vizeze situaţia de fapt, care a fost obiectul examinării în instanţa de fond, dat fiind că instanţa de recurs verifică corectitudinea aplicării şi interpretării de către prima instanţă a normelor de drept material şi procesual, în limitele materialelor din dosar şi în limitele recursului declarat. Or, nu poate fi revizuită o hotărîre care elucidează o anumită situaţie de fapt, asupra căreia s-a pronunţat instanţa de fond, prin prisma unui temei care caracterizează o altă situaţie. Din textul cererii de revizuire, înaintate la 05.12.2014, Colegiul civil, comercial şi de contencos administrativ lărgit constată că revizuenta solicită revizuirea deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, invocînd ca temei lit. b) a art. 449 CPC.
3 Astfel, potrivit normei invocate, revizuirea se declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul reţine că, pentru a redeschide procesul pe temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) CPC, este important ca circumstanţele sau faptele date, existente obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, să fie confirmate în faţa instanţei prin prezentarea unor probe concludente.
Norma legală (art. 449 lit. b) CPC) vorbeşte despre circumstanţe (fapte) necunoscute anterior petiţionarului, dar întrucît examinarea fondului cauzei prezumă că instanţa a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, este evident că o condiţie esenţială pentru admiterea revizuirii este că şi instanţei nu i-au fost şi nu au putut fi cunoscute aceste circumstanţe (fapte). Pentru acest motiv de revizuire esenţial este ca revizuentul să probeze că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste circumstanţe sau fapte şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte, în caz contrar ele nu pot servi ca temei de revizuire.
Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Astfel, ca o condiţie esenţială de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) să fi existat obiectiv pînă la data pronunţării hotărîrii, ele urmînd a fi diferenţiate de faptele noi apărute după pronunţarea hotărîrii. Faptele noi apărute după darea hotărîrii pot servi temei de adresare cu o nouă acţiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.
Circumstanţele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să influenţeze esenţial soluţia dată iniţial de instanţă, în sensul că nu orice circumstanţe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar atunci cînd sînt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi circumstanţe conduc după sine la apariţia, modificarea sau încetarea raporturilor juridice dintre părţile în litigiu şi deci sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei. În acelaşi timp, revizuentul trebuie să probeze că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, decade sau lipseşte revizuentul de posibilitatea invocării unui atare temei.
La caz, Colegiul conchide că revizuentul nu a probat nici într-un fel prezenţa acestui temei de revizuire. În speţă, afirmaţiile revizuentei cum că a intrat în posesia deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 13.11.2013, în care CSJ, într-o speţă analogică, a dat cîştig de cauză SRL „Vinamex”, menţionînd că din moment ce este eliberată licenţă pentru desfăşurarea activităţii farmaceutice într-o anumită locaţie, acordul sau dezacordul autorităţii publice nu mai contează, nu se încadrează în temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC, deoarece nu întruneşte condiţiile impuse de legiuitor pentru admiterea lui. Or, una din condiţiile esenţiale de redeschidere a procesului pe acest temei este ca circumstanţele (faptele) invocate să fie necunoscute anterior petiţionarului şi că nici instanţei nu i-au fost şi nu i-au putut fi cunoscute.
4 SRL „Prodiafarm” nu a probat că nu a ştiut anterior pronunţării hotărîrii a cărei revizuire se cere despre aceste hotărîri judecătoreşti şi că nu a avut posibilitatea de a le cunoaşte. Mai mult, revizuentul nu a demonstrat că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Mai mult ca atît, aceste hotărîri judecătoreşti au fost anexate la materialele cauzei şi respectiv instanţa de recurs a cunoscut despre faptele descrise în ele. Referitor la concluziile enunţate în hotărîrile judecătoreşti invocate, cum ar fi iandmisibilitatea examinării legalităţii actelor administrative contestate prin prisma principiului oprtunităţii, instanţa de revizuire conchide că anume acest principiu a şi fost respectat la emiterea deciziei a cărei revizuire se solicită.
Or, atunci cînd organul administraţiei publice locale a decis că este oportun să refuze eliberarae autorizaţiei de activitate din motive demografice şi de distanţă, instanţele de judecată au supus aprecierii doar legalitatea acestui refuz, fără a aprecia oportunitatea adoptării unei atare voinţe. Totodată, Colegiul menţionează că în decizia invocată ca temei de revizuire din 13.11.2103, instanţa a statuat inadmisibilitatea aprecierii de către instanţa de fond a legalităţii actelor administrative contestate prin prisma principiului oprtunităţii, atunci cînd Camera de Licenţiere a eliberat licenţă pentru o nouă adresă, pe cînd în situaţia din speţă este contrar – a fost refuzat în eliberarea autorizaţiei.
Astfel, instanţa de revizuire denotă că, atunci cînd o soluţiei este favorabilă, revizuentul invocă respectarea principiului oportunităţii, iar în cazul unei soluţii nefavorabile (cum este în speţă), acesta invocă încălcarea principiului dat de către instanţe. În contextul dat, afirmaţia revizuentului cum că i-au devenit cunoscute cazuri, cînd în baza hotărîrilor instanţelor de judecată de obligare a Camerei de Licenţiere de a include careva locaţii noi în licenţă, organele administraţiei publice locale au emis autorizaţii de funcţionare şi nu au invocat nerespectarea normativelor demografice sau de distanţă, tocmai ţine de oportunitatea emiterii autorizaţiei de funcţionare, care nu poate fi apreciată de către instanţele judecătoreşti.
În ceea ce ţine de afirmaţia SRL „Prodiafarm” că pe parcursul examinării cauzei în recurs, i-au devenit cunoscute mai multe hotărîri judecătoreşti prin care s- a dispus includerea în licenţă a locaţiilor care formal contravin prevederilor Legii privind activitatea farmaceutică referitor la distanţa minimă dintre farmacii şi normativelor demografice, Colegiul o consideră nepertinentă speţei. Or, obiectul litigiului îl constituie refuzul autorităţii publice locale de a elibera autorizaţie de activitate şi nu al Camerei de Licenţiere de a include în licenţă locaţia nouă. Astfel, Colegiul constată că revizuena nu a prezentat alte înscrisuri care să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată.
În consecinţă, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit conchide că circumstanţele invocate de revizuent drept temei de revizuire, nu se încadrează în cele exhaustiv prevăzute la art. 449 CPC. Prin cererea – obiectul prezentei şedinţe, revizuentul nu a prezentat nici unul din temeiurile conţinute în norma indicată. Colegiul reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului o parte a moştenirii comune a Statelor Contractante. Unul din aspectele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul securităţii raporturilor 5 juridice, care cere, printre altele, ca atunci cînd instanţele judecătoreşti dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuţie (Brumărescu v. Romania, Roşca v. Moldova).
Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărîrilor judecătoreşti. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărîri irevocabile şi obligatorii, doar cu scopul de a obţine o reexaminare şi o nouă determinare a cauzei. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existenţă a două opinii diferite cu privire la aceeaşi chestiune nu este un temei de reexaminare. O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci cînd este necesară, datorită unor circumstanţe esenţiale şi convingătoare (Roşca v. Moldova, citată mai sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).
Din considerentele menţionate Colegiu consideră că prezenta cerere de revizuire nu poate fi admisă. Astfel, Colegiul conchide că cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, or retractarea neîntemeiată a unei hotărîri judecătoreşti irevocabile produce efecte grave pentru părţi, întrucît se încalcă principiul stabilităţii raporturilor juridice, fiindcă unul dintre elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că soluţia definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată fără motive legale. De aceea, legea ( art. 449 CPC) admite revizuirea numai în cazuri strict determinate.
În baza celor expuse şi în conformitate cu art. 449, 451-453 din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de SRL „Prodiafarm” împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie din 03 decembrie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Prodiafarm” împotriva Primăriei or. Vulcăneşti privind anularea actului administrativ. Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Galina Stratulat Ion Druţă Ion Corlevschi Iuliana Oprea 6