3ra-28/15 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-28/15 prima instanţă: N. Şova, instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, Iu. Cotruţă, DECIZIE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Valeriu Doagă, Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan, Nadejda Toma examinînd recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziilor Biroul Vamal Chişinău nr.468/12, nr.469/12 şi nr.470/12 din25 septembrie 2012,privind aplicarea amenzilor, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” din alte motive şi casată hotărârea judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din16 decembrie 2013 şi emisă o hotărâre nouă de respingere a acţiunii, ca fiind tardivă, c o n s t a t ă: La data de 11 februarie 2013, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim”,a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziilor Biroului Vamal Chişinău nr.468/12, nr.469/12 şi nr.470/12 din 25 septembrie 2012, privind aplicarea amenzilor. În motivarea acţiunii reclamanta a invocat, că în perioada 26.09.2011- 06.06.2012, ca transportatori, au efectuat mai multe curse cu mărfuri din Rusia şi Ucraina în adresa agenţilor economici din raioanele din stînga Nistrului, unde mărfurile au fost predate agenţilor economici destinatari şi au fost vămuite.

Indică reclamantul că, pentru sancţionare era necesar de confirmat că mărfurile s-au aflat sau trebuiau să se afle sub supravegherea vamala a organului vamal a RM. 1 În acest context invocă că, din pct. 47 a Regulamentului de aplicare a destinaţiilor vamale prevăzute de Codul Vamal, aprobat prin HG nr. 1140 din 02.11.2005(MO 157-160 din 25.11.2005) rezultă, că supravegherea vamală se realizează prin una sau mai multe din următoarele operaţiuni: a) trecerea operativă a evidenţei mărfurilor şi bunurilor supuse regimului vamal prin înscrierea lor în registrul sau documentele vamale.

În condiţii stabilite de Serviciul Vamal evidenţa poate fi ţinută şi în formă electronică; b) aplicarea de sigilii vamale la mărfurile, bunurile şi mijloacele de transport supuse regimului vamal, precum şi la accesul în spaţiile în care acestea se găsesc; c) efectuarea de verificări selective inopinate la mijloacele de transport încărcate cu mărfuri nevămuite sau aflate în tranzit; d) stabilirea de posturi permanente sau temporare fixe sau mobile, la locul de acces al persoanelor în porturi şi aeroporturi, la scara navelor şi aeronavelor în depozite sau în alte locuri unde se află mărfuri şi alte bunuri, precum şi la mijloacele de transport; e) efectuarea, în cazuri de indicii privind încălcarea reglementărilor vamale de verificări totale la mărfurile sau bunurile care trec frontiera în anumite persoane sau pentru unele categorii.

Menţionează reclamantul că, în cazul dat nici una din condiţiile expuse nu a fost constatată. Astfel, mărfurile pe care le-au transportat nu au trecut prin posturile vamale în care î-şi fac serviciul autorităţile vamale ale RM, nu s-au aflat şi nici nu puteau să se afle sub supraveghere a organelor vamale a RM. În realitate, după cum se indica în scrisorile de trăsură CMR, ei au introdus mărfurile prin posturile vamale aflate între Ucraina şi raioanele din stingă Nistrului. Această procedură a fost conformă cu prevederile Acordului între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Ucrainei din 11.03.1997, (Tratate internaţionale, 1999, volum 23 pag. 281) în care este stipulat, ca punct de trecere şi Pervomaisc- Kuciurgan, prin care au trecut ei şi care este valabil pentru ambele părţi până în prezent.

Mai indică că, în situaţia în care ei nu au trecut prin posturile vamale controlate de autoritatea vamală a RM, consideră, că nu au încălcat prevederile HG nr. 1001 din 19.09.2001 cu privire la declararea mărfurilor de către agenţii economici din raioanele de est ale Republicii Moldova şi nu au avut obligaţia de a prezenta documentele sau de a declara mărfurile la organele vamale ale RM. De fapt nici nu puteau face aceasta, or, ei au adus mărfurile la destinaţie, unde au prezentat şi documentele însoţitoare şi nu puteau după aceasta să prezinte aceleaşi documente, care nu le aparţin, la organul vamal a RM. Invocă că dispoziţia art. 231 alin.(10) Codul Vamal RM prevede sancţionarea agentului economic pentru pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub supraveghere vamală, fiind prezentate toate probele, că mărfurile nu sau aflat sub supravegherea vamală a autorităţilor vamale a RM.

2 Solicită Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” anularea deciziilor de aplicare a răspunderii materiale pentru contravenţiile vamale prevăzute de art.231 pct. 10 Cod Vamal din 25.09.2012 cu nr. 468/12; nr. 469/12 şi nr. 470/12 a Biroului Vamal Chişinău cu privire la sancţionarea cu amenda în mărime de 53976,87 lei; 185919,19 lei şi 184304,70 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 16 decembrie 2013, a fost respinsă acţiunea SRL „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziilor Biroul Vamal Chişinău nr. 468/12, nr. 469/12 şi nr. 470/12 din 25 septembrie 2012, privind aplicarea amenzilor, ca neîntemeiată. La 16 ianuarie 2014, reprezentantul SRL „Vicmortrans-Prim”, Grigore Ciubuc a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Botanica, mun.Chişinău din 16 decembrie 2013, solicitând casarea acesteia şi emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” din alte motive şi casată hotărârea judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 16 decembrie 2013 şi emisă o hotărâre nouă prin care acţiunea a fost respinsă, ca fiind tardivă. La 30 iunie 2014, Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, cu rejudecarea apelului.

În motivarea recursului recurentul a invocat că soluţia instanţei de apel este neîtemeiată, deoarece tardivitatea nu a fost invocată de pîrît, iar acţiunea a fost depusă în termen, însă prin încheierea instanţei de fond cererii nu s-a dat curs, din motiv că nu a fost depuse înscrisurile autentificate, or, faptul dat este imposibil deoarece pîrîtul urma să prezinte actele autentificate, şi necătînd la aceasta cererea a fost restituită, iar ulterior cînd a primit încheierea de restituire, a depus imediat cererea de chemare în judecată. La 19 noiembrie 2014, Biroul Vamal Chişinău a depus referinţă asupra recursului declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim”, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” neîntemeiat şi care urmează a fi respins şi menţinută decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Din materialele dosarului s-a stabilit că Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziilor Biroul Vamal Chişinău nr. 468/12, nr. 469/12 şi nr. 470/12 din 25 septembrie 2012, privind aplicarea amenzilor.

Instanţele de judecată au emis hotărîrile sus indicate. 3 Instanţa de recurs analizînd materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios ajunge la concluzia că instanţa de apel întemeiat a dispus respingerea acţiunii ca fiind tardivă. Potrivit art. 14 alin. (1) a Legii contenciosului administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel. Conform art. 17 alin. (1) a Legii contenciosului administrative, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Cu referire la normele de drept citate în coraport cu materialele cauzei, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele invocate de către recurent în cererea de recurs, dat fiind faptul că în cadrul şedinţei de judecată (f.d. 115) reprezentantul pîrîtului a solicitat respingerea acţiunii ca fiind depusă tardiv. Actele cauzei denotă că reclamantul SRL „Vicmortrans-Prim” s-a adresat cu cererea prealabilă către Serviciul Vamal la data de 01 octombrie 2012, fiind înregistrată cu nr.16722(f.d.8), prin care a solicitat anularea deciziilor de sancţionare din 25 septembrie 2012 cu nr. 468/12; nr. 469/12 şi nr. 470/12.

Prin răspunsul Serviciului Vamal cu nr.28/11-13206 din 05 noiembrie 2012cererea prealabilă a fost respinsă(f.d.9), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă pe data de 11 februarie 2013, peste 3 luni de zile, cu încălcarea termenului de prescripţie de 30 de zile. Colegiul consideră neîntemeiate şi argumentele invocate precum că a depus cererea de chemare în judecată însă instanţa de fond neîntemeiat a dispus restituirea cererii de chemare în judecată, or, faptul dat, invocarea ilegalităţii încheierii instanţei de fond urma a fi efectuat prin înaintarea cererii de recurs asupra încheierii prin care nu s-a dat curs şi încheierii de restituire, iar ilegalitatea încheierilor nominalizate nu poate fi invocată în recursul actual, înaintat asupra deciziei instanţei de apel.

Este lipsit de temei şi argumentul precum că cererea de chemare în judecată 4 repetată a fost depusă imediat cînd a făcut cunoştinţă cu încheierea de restituirii, dat fiind faptul că însăşi recurentul indică că a făcut cunoştinţă cu încheierea de restituire la 30 ianuarie 2013, iar cererea a depus-o la 11 februarie 2013, peste 10 zile, prin urmare, şi în această circumstanţă a încălcat termenul de adresare în judecată. Având în vedere circumstanţele expuse, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că decizia instanţei de apel este legală şi întemeiată, motiv pentru care respinge recursul declarat de SRL „Vicmortrans-Prim”, ca neîntemeiat şi menţine decizia instanţei de apel.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim”. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 27 martie 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Chişinău cu privire la anularea deciziilor Biroul Vamal Chişinău nr. 468/12, nr. 469/12 şi nr. 470/12 din 25 septembrie 2012, privind aplicarea amenzilor. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Valeriu Doagă Iurie Bejenaru Sveatoslav Moldovan Nadejda Toma 5