3ra-303/19 — contestarea actului administrativ

3ra-303/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosar nr. 3ra-303/2019

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul central, judecător: (R. Țurcanu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău judecători: (A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vicmortrans-Prim”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Centru cu

privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Vicmortrans-Prim” și s-a menținut hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2017, SRL „Vicmortrans-Prim” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea procesului-verbal

și a deciziei de sancționare nr.2145/17 din 20 noiembrie 2017.

În motivarea acțiunii, reclamanta SRL „Vicmortrans-Prim” a indicat că

potrivit procesului-verbal și deciziei nr. 2145/17 din 20 noiembrie 2017 a Biroului

vamal Centru a fost sancționat cu amenda în mărime de 344621,64 lei. Nefiind de

acord cu amenda aplicată, la 24 noiembrie 2017 a adresat Serviciului Vamal o

cerere prealabila prin care a solicitat anularea actelor menționate, însă la 29

decembrie 2017 a primit un răspuns prin care cererea a fost respinsă.

Reclamanta a contestat conținutul procesului-verbal precum că, ar fi

transportat mărfurile potrivit declarațiilor vamale DV UA 805120000/6/020288 din

07 august 2016, DV UA 805120000/6/027032, DV UA 805120000/6/027030, DV

UA 805120000/6/027034 și DV UA 805120000/6/027036 din 09 octombrie

2016, DV UA 902030000/6/304792 din 22 decembrie 2016, DV UA

807100000/7/002749 din 30 ianuarie 2017. Reclamanta a susținut că nu cunoaște

ce semnifică actele indicate, dar cu certitudine, că importurile nu au avut loc în

baza acestor documente. Transporturile prin care s-au importat mărfurile

menționate în procesul-verbal, au avut loc în baza documentelor însoțitoare

invoice, CMR.

Reclamanta a invocat faptul că sancționarea sa se întemeiază pe art. 231 alin.

1

9) Cod vamal indicându-se, că reclamanta transportând mărfurile menționate prin

segmentul de frontieră necontrolat de autoritățile constituționale a Republicii

Moldova, regiunea Transnistria, a dispus punerea în circulație a mărfurilor fără

permisiunea organului vamal.

Reclamanta SRL „Vicmortrans-Prim” a indicat că nu există o legătură de

cauzalitate dintre transportarea mărfurilor prin segmentul de frontieră necontrolat

de autoritățile constituționale și punerea în circulație a mărfurilor fără permisiunea

organului vamal. Reclamanta nu are nici o atitudine față de faptul că autoritățile

constituționale nu controlează o parte din teritoriul Republicii Moldova, iar

legislația națională nu prevede responsabilitatea pentru transportarea mărfurilor pe

segmentul necontrolat de autoritățile constituționale. Tranzacțiile de transport

menționate într-adevăr au avut loc, dar toate au fost efectuate de o singură unitate

de transport cu nr/î AADO 19/A119AB, proprietar al căreia este Babaev Maili,

aflată în locațiune la SRL „Vicmortrans-Prim”.

Reclamanta a menționat că în perioada anului 2016 și începutul anului 2017,

a transportat mărfuri din Federația Rusă în adresa unor agenți economici dislocați

în regiunea necontrolată de autoritățile constituționale a Republicii Moldova, cum

ar fi OOO” Бендерский пивовареный завод”, OOO „Грума”, SC ”Steua- Impex”

SRL, OOO” Шериф” și FPC ”Intercentru-Lux” SRL. În toate cazurile mărfurile au

fost introduse prin postul vamal Kuciurgan și dat fiind faptul, că agenții economici

destinatari se aflau în or. Tiraspol, acolo mărfurile au fost declarate și vămuite. În

cazurile vizate mărfurile au fost transportate prin aplicarea Convenției CMR și

organul vamal nu i-a preavizat, că nu ar fi avut dreptul de a transporta mărfuri în

adresa agenților economici din raioanele necontroate de autoritățile constituționale.

Toți agenții economici destinatari ai mărfurilor sunt înregistrați la Camera

Înregistrării de Stat, precum și la organele vamale ale Republicii Moldova.

Respectiv, cu certitudine, toate mărfurile au fost vămuite, fapt confirmat prin

ștampilele vamale aplicate de autoritățile din or. Tiraspol pe foile de trăsură CMR.

Reclamanta SRL „Vicmortrans-Prim” a indicat că mărfurile pe care le-a

transportat nu au fost trecute prin posturile vamale în care își fac serviciul

autoritățile vamale ale Republicii Moldova, nu s-au aflat și nici nu puteau să se afle

sub supravegherea organelor vamale a Republicii Moldova.

De asemenea, reclamanta a menționat că după cum s-a indicat în scrisorile

de trăsură CMR, SRL „Vicmortrans-Prim” a introdus mărfurile prin postul vamal

aflat între Ucraina și raioanele din stânga Nistrului. Această procedură a fost

conformă cu prevederile Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul

Ucrainei din 11 martie 1997, în care este stipulat ca punctul de trecere Pervomaisc-

Kuciurgan, prin care reclamanta a traversat frontiera de stat, este post vamal

valabil pentru ambele părți, până în prezent.

Reclamanta SRL „Vicmortrans-Prim” a invocat prevederile Hotărârii

Guvernului nr. 1001 din 19 septembrie 2001 cu privire la declararea mărfurilor de

către agenții economici din raioanele de est ale Republicii Moldova, potrivit

cărora, procedura declarării și vămuirii mărfurilor introduse/scoase de pe teritoriul

vamal al Republicii Moldova de către agenții economici din raioanele de est ale

Republicii Moldova înregistrați la Camera Înregistrării de Stat, se va efectua în

funcție de regimul vamal solicitat, fără perceperea drepturilor de import și a plății

pentru poluarea mediului, cu condiția rămânerii mărfurilor pe teritoriul necontrolat

de către organele constituționale. Serviciul Vamal va solicita trimestrial, în baza

2

acordurilor încheiate, organelor vamale ale statelor limitrofe, informații privind

exportul/importul mărfurilor și va confrunta datele obținute cu cele înregistrate în

statistica vamală a Republicii Moldova. În cazul depistării unor devieri, în urma

cărora au fost aduse prejudicii statului, agenților economici respectivi li se vor

aplica sancțiunile prevăzute de legislația în vigoare.

Reclamanta consideră că în cazul de față s-au contrapus datele cu privire la

mărfurile scoase din Ucraina cu cele vămuite în Republica Moldova, doar că

concluzia care s-a făcut este una eronată. Nu s-a stabilit că a fost prejudiciat

bugetul de stat or, transportatorul a adus mărfurile la destinație agentului economic

importator și prin acesta și-a finisat misiunea și nu mai avea nici o atitudine față de

mărfurile aduse pe teritoriul din stânga Nistrului. La destinație agentul economic

le-a prezentat organului vamal, mărfurile fiind vămuite. Dacă a și pus mărfurile în

circulație apoi acesta a fost organul vamal și agentul economic importator.

Transportatorul nu avea nici un drept asupra mărfurilor după aducerea lor la

destinație și nu avea cum să le pună sau nu în circulație, de aceea consideră că

transportatorul nu poate fi subiect al contravenției de punere în circulație a

mărfurilor fără permisiunea organului vamal.

Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei nr. 2145/17 din

20 noiembrie 2017 a Biroului Vamal Centru cu privire la aplicarea amenzi în

mărime de 344 621, 64 lei.

Prin hotărârea din 02 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

SRL „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la anularea

procesului-verbal și a deciziei de sancționare nr.2145/17 din 20 noiembrie 2017.

Prin decizia din 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

apelul declarat de SRL „Vicmortrans-Prim” și s-a menținut hotărârea din 02 iulie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, în cauza civilă la cererea de chemare

în judecată depusă de SRL „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal Centru

cu privire la anularea procesului-verbal și a deciziei de sancționare.

În consolidarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că la data de

14 februarie 2017 în jurul orelor 07:45 min, la pista de control al PVIC ”Rezina

Pod” s-a prezentat mijlocul de transport de model Man/Grey Adams”, n/î

AAD019/A119AB, la volanul căruia se afla Bejenari Denis, fapt constatat prin

copia procesului-verbal cu privire la contravenție nr. 2145/17 din 20 noiembrie

a analizei SI Portalul MD-UA, de către inspectorul vamal s-a constatat faptul că pe

parcursul anului 2016 de către agentul transportator ”Vicmortrans- Prim” SRL s-a

transportat, cu ulterioara descărcare a mărfii în regiunea de est a țării, conform DV

UA nr. 805120000/6/020288 din 07 august 2016 marfa: s-a transportat marfa

recipiente din sticlă 18122 kg, valoarea mărfii constituie 11 331, 52 lei; conform

DV UA nr. 805120000/6/027032 din 09 octombrie 2016 s-a transportat marfa:

televizoare ”Samsung”- 385 buc., cu o valoare de 90 390 USD, ceea ce constituie 1

788 194, 40 lei; conform DV UA nr. 805120000/6/027034 din 09 octombrie 2016

s-a transportat marfă: pânză din poliester-1110 kg, valoarea mărfii constituie

107 911, 38 lei; conform DV UA nr. 805120000/6/027030 din 09 octombrie 2016

s-a transportat marfa: anvelope-434 buc., cu o valoare de 818 560 RUR ceea ce

constituie 259 565, 37 lei; conform DV UA 805120000/6/027036 din 09 octombrie

2016 s-a transportat marfa: gume și dulciuri- 2683 kg, cu o valoare de 1 575 170

3

RUR, ceea ce constituie 429 952 lei. Tot prin conținutul procesului-verbal s-a

constatat că marfa a fost transportată prin segmentul de frontieră necontrolat de

autoritățile constituționale din Republica Moldova, fără perfectarea actelor și

efectuarea procedurilor de rigoare.

Instanța de apel a notat că modul de determinare și declarare a valorii în

vamă a mărfurilor importate, precum și procedura de control a corectitudinii

determinării valorii în vamă, este reglementată prin Regulamentul privind modul

de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii

Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, care

stabilește necesitatea vămuirii mărfurilor introduse/scoase de pe teritoriul

Republicii Moldova.

Instanța de apel a invocat prevederile art. 25 Cod vamal care prevede că

mărfurile și mijloacele de transport sânt supuse vămuirii și controlului vamal

conform prezentului cod și altor acte normative. Toate mărfurile trecute peste

frontiera de stat a Republicii Moldova, care include și regiunea Transnistreană,

sânt supuse vămuirii obligatorii.

Instanța de apel a reținut că în conformitate cu prevederile art.1 al Hotărârii

Guvernului nr. 815 din 02 august 2005 cu privire la regularizarea traficului de

mărfuri și servicii ce constituie obiectul activității de comerț exterior a agenților

economici din Transnistria, precum și furnizarea de către aceștia a rețelelor și

serviciilor de comunicații electronice, începând cu data de 25 ianuarie 2006,

Instituția Publică “Agenția Servicii Publice” va ține evidența agenților economici

din Transnistria care efectuează operațiuni de export-import, prestează servicii de

transport auto și furnizează rețele și/sau servicii de comunicații electronice,

atribuindu-le codul IDNO și înscriind provizoriu datele în Registrul de Stat al

Întreprinderilor și în Registrul de Stat al Organizațiilor.

În conformitate cu prevederile art. 6 lit. a) al Hotărârii Guvernului nr. 815

din 02 august 2005 cu privire la regularizarea traficului de mărfuri și servicii ce

constituie obiectul activității de comerț exterior a agenților economici din

Transnistria, precum și furnizarea de către aceștia a rețelelor și serviciilor de

comunicații electronice, Serviciul Vamal al Republicii Moldova va efectua

operațiunile vamale privind mărfurile de import-export introduse în Transnistria și

scoase din Transnistria, înfăptuind în mod obligatoriu controlul vamal.

Instanța de apel a invocat prevederile art.135 Cod vamal care stabilește că

vămuirea se efectuează de organele vamale interne și de cele de frontieră și nu

poate fi efectuată de alte organe. Serviciul Vamal are dreptul să stabilească

organele vamale la care să aibă loc vămuirea unor categorii de mărfuri și mijloace

de transport.

În conformiatet cu prevederile art. 144 alin. (1) Codul vamal, la introducerea

de mărfuri și mijloace de transport pe teritoriul vamal, transportatorul înștiințează

organul vamal despre trecerea frontierei vamale. Organul vamal înregistrează

această înștiințare și stabilește timpul și locul unde mărfurile și mijloacele de

transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.

Instanța de apel a remarcat că apelantei SRL ”Vicmortrans-Prim”, în

calitatea sa de transportator nu și-a exercitat obligația stabilită prin lege de a

înștiința organul vamal despre transportarea mărfii peste frontiera vamală și a

transportat marfa fără permisiunea organului vamal, fapt care cade sub incidența

prevederilor art. 231 alin. 9) Cod vamal. Respectiv, instanța de apel a conchis că în

4

speță, organul vamal în corespunderea cu legea a constatat fapta, interzisă de

legislația vamală incidentă și a aplicat sancțiunea prevăzută de Codul vamal.

Cu referire la argumentul apelantei potrivit căruia, trecerea mărfurilor peste

frontiera de stat a avut loc conform scrisorii de trăsură internațională CMR,

instanța de apel a notat că, potrivit art. 1 al Convenției relative la contractul de

transport internațional al mărfurilor pe șosele C.M.R. din 19 mai 1956, prezenta

Convenție se aplică oricărui contract de transport de mărfuri pe șosele cu vehicule,

când locul primirii mărfii și locul prevăzut pentru eliberare, așa cum sunt indicate

în contract, sunt situate în două țări diferite, dintre care cel puțin una este țară

contractantă, independent de domiciliul și de naționalitatea participanților la

contract.

Instanța de apel a reținut că Transnistria nu reprezintă un stat recunoscut

international, acesta în continuare reprezită parte integră, cu drepturi și obligații a

Republicii Moldova, nu constituie subiect de drept internațional și respectiv, nu

poate fi subiect al Convenției relative la Contractul de transport internațional al

mărfurilor pe șosele (C.M.R.) din 19 mai 1956. Or, la Convenția nominalizată

supra a aderat Republica Moldova ca stat constituțional, prin Hotărârea

Parlamentului nr. 1318 din 02 martie 1993.

Instanța de apel a reținut că este neîntemeiat argumentul apelantei SRL

”Vicmortrans-Prim” potrivit căruia, organul vamal a dispus sancționarea sa pentru

punerea în circulație a mărfurilor fără permisiunea organului vamal, cu toate ca nu

a stabilit, dacă putea dispune de mărfurile transportate, fără acordul

destinatarului/importatorului, deoarece transportatorul a fost sancționat pentru

neîndeplinirea obligației sale de înștiințare a organului vamal și nu pentru faptul că

nu a dispus de marfa transportată. Or, legea prevede expres obligația

transportatorului de înștiințare. Acest fapt combate și argumentul apelantului că

potrivit art. 6 din Convenția TIR, transportatorul a avut doar obligația de a respecta

itinerariul.

Instanța de apel a conchis că prima instanță, a dat apreciere completă

obiectivă și sub toate aspectele probelor, iar hotărârea este legală și întemeiată,

adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la proces.

Instanța de apel consideră că hotărârea primei instanțe este întemeiată și

legală, iar argumentele invocate de către apelantă sânt neîntemeiate, instanța de

apel ajungând la concluzia de a respinge apelul și de a menține hotărârea primei

instanțe.

La 22 ianuarie 2019 SRL ”Vicmortrans-Prim” a depus cerere de recurs prin

care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărârii de admitere a cererii de chemare în

judecată depuse de SRL ”Vicmortrans-Prim”.

În motivarea cererii de recurs, recurenta SRL ”Vicmortrans-Prim” a indicat

că la examinarea litigiului dedus judecății, instanța de apel a încălcat normele de

drept material și normele de drept procedural.

Recurenta a invocat că a efectuat mai multe curse de transportare a

mărfurilor din Federația Rusă în adresa agenților economici din raioanele din

stângă Nistrului, unde mărfurile au fost predate agenților economici destinatari și

au fost vămuite, în conformitate cu art. 6 din Convenția CMR, potrivit scrisorilor

de trăsură, în care era indicat locul și data primirii mărfii și locul prevăzut pentru

eliberarea acesteia, numele și adresa destinatarului.

5

Recurenta SRL ”Vicmortrans-Prim” consideră că prevederile art. 231 alin.

(9) Codul vamal se referă la agenții economici din raioanele din stângă Nistrului,

care importa/exporta mărfuri și nu la transportatori. Or, anterior sancționării urma

sa se determine ce obligații a avut transportatorul pentru executarea atribuțiilor,

reieșind din legislația existentă și dacă poate fi subiect al acestei contravenții.

Recurenta a indicat că nu are nici o vină în faptul că organele vamale ale

Republicii Moldova, nu controlează posturile vamale amplasate pe segmentul

dintre Ucraina și raioanele din stânga Nistrului. În conformitate cu prevederile

Protocolului din 15 mai 2003 între Serviciul Vamal al Republicii Moldova și

Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei cu privire la recunoașterea reciprocă a

documentelor de trăsură, comerciale și vamale și asigurărilor vamale, s-a prevăzut

că ”deplasarea mărfurilor între frontierele vamale ale Republicii Moldova și

Ucrainei se va efectua prin punctele de trecere a frontierei de stat, stabilită în

conformitate cu acordul moldo-ucrainean, în baza documentelor de trăsură

comerciale și vamale utilizate în practica internațională” și Acordului între

Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Ucrainei din 11 martie 1997, în anexa

căruia sunt prevăzute punctele de trecere pentru traficul rutier și de încărcături în

regim non-stop. Printre punctele de trecere este prevăzut și punctul de trecere

Pervomaisc-Kuciurgan, post valabil și funcțional pentru ambele parți până în

prezent.

Recurenta a invocat prevederile art. 144 alin. (1) Cod vamal care prevede că

la introducerea de mărfuri și mijloace de transport pe teritoriul vamal,

transportatorul înștiințează organul vamal despre trecerea frontierei vamale.

Organul vamal înregistrează această înștiințare și stabilește timpul și locul unde

mărfurile și mijloacele de transport trebuie să fie aduse pentru a fi vămuite.

Această normă prevede obligațiunea de înștiințare, dar nu reglementează procedura

de înștiințare a organului vamal în cazul în care marfurile sunt introduse prin

segmentul de frontieră între raioanele din stingă Nistrului și Ucraina.

Recurenta SRL ”Vicmortrans-Prim” a indicat că această procedură este

prevăzută în Hotărârile de Guvern și anume în pct. 6 lit. b) al Hotărârii Guvernului

nr. 815 din 02 august 2005 prin care s-a dispus că Serviciul Vamal al Republicii

Moldova va stabili punctele de trecere a frontierei moldo-ucrainene pentru

mărfurile cărora li se aplică acciza și pentru alte categorii de mărfuri clasificate,

conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor al Republicii Moldova, în

conformitate cu legislația în vigoare și acordurile bilaterale încheiate în acest sens

cu Ucraina. Procedura declarării și vămuirii mărfurilor introduse în/scoase de pe

teritoriul vamal al țării de către agenții economici din raioanele de est ale

Republicii Moldova înregistrați la Instituția publică Agenția Servicii Publice, este

reglementată și prin Hotărârea Guvernului nr.1001 din 19 septembrie 2001 cu

privire la declararea mărfurilor de către agenții economici din raioanele de est ale

Republicii Moldova, care prevede că agenții economici din raioanele de est ale

Republicii Moldova înregistrați la Agenția Servicii Publice, vor efectua procedurile

de vămuire a mărfurilor, inclusiv a celor accizate, la posturile vamale interne

autorizate de Serviciul Vamal.

Recurenta a menționat că Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu a

prezentat careva probe, care ar confirma că ar fi stabilit punctele de trecere a

frontierei moldo-ucrainene pentru mărfurile cărora li se aplică acciza și pentru alte

categorii de mărfuri clasificate, conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor al

6

Republicii Moldova, în conformitate cu legislația în vigoare și acordurile bilaterale

încheiate în acest sens cu Ucraina. De asemenea, intimatul nu a prezentat probe

care să indice la care din posturile vamale interne, se va efectua procedura de

vămuire a mărfurilor destinate agenților economici din raioanele de est ale

Republicii Moldova. Or, ambele Hotărâri de Guvern reglementează aspectele

legate de introducerea, declararea si vămuirea mărfurilor cu referire la agenții

economici amplasați în raioanele din stingă Nistrului, dar înregistrați la Agenția

Servicii Publice și nici într-un mod nu reglementează obligațiile transportatorului

în aceasta privință.

Recurenta a indicat că chiar dacă ar fi avut obligația de a prezenta

documentele la mărfurile transportate, căruiva din posturile vamale administrate de

Serviciul Vamal, faptul neprezentării lor nu a adus careva prejudicii materiale

bugetului de stat, motiv din care consideră că lipsea necesitatea de a se dispune

sancționarea transportatorului. Or, reieșind din art. 17 alin.(1) al acestei Convenției

CMR, care prevede că transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau

parțială sau pentru avariere, produse între momentul primiri mărfii și cel al

eliberării acesteia, cât și pentru întârzierea în eliberare, SRL ”Vicmortrans - Prim”

a respectat prevederile Convenției CMR și a obligațiunilor sale față de importatori,

aducând intacte și în timpul stabilit mărfurile la destinație.

Recurenta SRL ”Vicmortrans-Prim” a invocat că este înregistrat la Direcția

Servicii Publice și are adresa juridica în or. Căușeni de mai mulți ani, deși

fondatorul și administratorul, este domiciliat în or. Tiraspol. În anul 2012,

recurenta a fost sancționată pentru asemenea acțiuni, însă atunci acțiunile s-au

calificat potrivit dispoziției art. 231 alin. (10) Cod vamal - pierderea sau

nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub

supraveghere vamală. La caz, pentru aceleași acțiuni a fost sancționat potrivit art.

231 alin. (9), pentru punerea în circulație a mărfurilor fără permisiunea organului

vamal. Menționează că și atunci a contestat procesele – verbale și deciziile

adoptate, însă la 19 iunie 2014, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul SRL

”Vicmortrans - Prim”, concluzionând că agentul economic, ca transportator, a fost

sancționat întemeiat. În speță, s-a aplicat o altă normă, deși acțiunile au fost

aceleași, motiv din care consideră că hotărârea pronunțată este incompatibilă cu

actele normative în vigoare.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată recurentei SRL

”Vicmortrans-Prim”, la 19 decembrie 2018, conform scrisorii nr. 13502 (f.d. 167),

însă dovada recepționării acesteia la materialele cauzei lipsește.

Totodată instanța de recurs relevă că decizia contestată a fost publicată pe

portalul instanțelor judecătorești www.instante.justice.md la data de 19 decembrie

2018.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul, a fost depus

de către SRL ”Vicmortrans-Prim”, la 22 ianuarie 2019, cu respectarea termenului

indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă.

La 06 februarie 2019, în adresa intimatului Biroului Vamal Centru a fost

expediată copia recursului declarat de SRL ”Vicmortrans-Prim”, cu înștiințarea

7

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 27 februarie 2019 Biroul Vamal Centru a depus referință prin care a

solicitat declararea recursului inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ”Vicmortrans-Prim”, în

raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ”Vicmortrans-

Prim” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat de SRL ”Vicmortrans-

Prim” se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de

apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul, exercitat conform

secțiunii a II-a, are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute la art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel.

Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii, sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

8

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor, stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă. Din recursul declarat de SRL ”Vicmortrans-Prim” nu rezultă că instanța a

apreciat arbitrar probele.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL ”Vicmortrans-Prim”.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 alin. 1 Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Vicmortrans-Prim” împotriva deciziei din 20 noiembrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmortrans-Prim” împotriva Biroului Vamal

Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

9