3ra-77/15 — Anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-77/15 Instanţa de fond: judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud: A.Catană ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud:D,Manole, Eu.Fistican, N.Traciuc )

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în următoarea componenţă: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Marjinean Ion împotriva deciziei din 30.09.2014 a Curţii de Apel Chişinău adoptate în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Marjinean Ion împotriva Ministerului Apărării privind recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea acordării spațiului locativ constată La data de 17.12.2012 Marjinean Ion a depus în instanța de judecată cerere împotriva Ministerului Apărării privind recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea acordării spațiului locativ.

În motivarea acțiunii s-a indicat că efectuează serviciul militar în forțele armate ale Republicii Moldova din data de 04.05.2000. La data de 23.02.2001 a fost luat la evidență în vederea acordării spațiului locativ. A mai indicat reclamantul că conform legislației în vigoare urmează să i se acorde spațiu locativ și pentru a-și realiza acest drept a înaintat Ministerului Apărării o cerere prealabilă, care i-a fost respinsă. A solicitat reclamantul recunoașterea ilegalității refuzului Ministerului Apărării și obligarea acestuia să-i acorde spațiu locativ. Prin hotărîrea din data de 26.03.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău, cererea lui Marjinean Ion a fost respinsă. Prin decizia din data de 30.09.2014 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel a lui Marjinean Ion a fost respinsă și a fost menținută hotărîrea din data de 26.03.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chișinău.

La data de 06.11.2014 Marjinean Ion a depus recurs împotriva deciziei din data de 30.09.2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului s-a indicat că cu decizia din 30.09.2014 a Curţii de Apel Chişinău şi hotărârea din 26.03.2014 a judecătoriei Centru, mun.Chişinău nu este de acord. Afirmațiile intimatului referitor la acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor 162-XVI din 22.07.2005 şi anume, 1 precum că prevederile art. 21 din această lege referitor la asigurarea cu spaţiu locativ, au fost excluse prin Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90-XVIII din 04.12.2009, nu au temei legal, iar instanţa de fond şi cea de apel nu au luat în considerație faptul că a activat în cadrul Armatei Naţionale în perioada anilor cînd acţiunea Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22.07.2005 se răsfrangea asupra sa astfel avînd dreptul la spaţiul locativ.

Menționează recurentul că au fost ignorate prevederile art. 6 alin. (1) Cod Civil care stabileşte că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Conform prevederilor art. 267 Cod Civil, termenul general de prescripţie extinctivă, în interiorul căruia persoana poate să-şi apere dreptul încălcat pe calea intentării unei acţiuni în instanţă de judecată, este de trei ani. Legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90-XVIII din 04.12.2009 a fost publicată la 18.12.2009 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 187-188, art.584.

Indică recurentul că instanţa de fond, cât şi cea de apel nu au luat în consideraţie faptul că efectuiază serviciul militar în Forţele Armate mai mult de 14 ani, din 04.05.2000 şi pînă în prezent. La data de 23.02.2001 a fost luat la evidenţă pentru acordarea spaţiului locativ şi anume - a unui apartament cu 2 (două) odăi în mun. Chişinău și nu i-a fost acordat pînă în prezent. Afirmă recurentul că însăşi intimatul (pârâtul) în şedinţa de judecată a recunoscut faptul, că recurentul este în lista generală a solicitanţilor Armatei Naţionale ce necesită asigurare cu spaţiu locativ - apartament cu 2 (două) odăi, garnizoana Chişinău, în baza raportului iniţial depus la 23.02.2001.

Tot intimatul a invocat că solicitarea sa urmează a fi examinată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) a Legii cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22.07.2005, care stabilea că, militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri şi alin. (3), care prevedea că militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe.

Totodată intimatul a invocat că art. art. 32, 37 şi 42 a Codului cu privire la locuinţe stabilesc modalitatea evidentei la locul de muncă a cetăţenilor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, ordinea de succesiune la acordarea încăperilor de locuit şi norma spaţiului locativ și că este dispus să asigure recurentul cu spaţiu locativ, cu respectarea succesiunii şi normelor stabilite în baza cererilor depuse de solicitanţi, odată cu alocarea surselor financiare necesare în acest scop. Invocă recurentul că intimatul nu a prezentat o dovadă certă că el şi membrii familiei sale vor fi asiguraţi cu spaţiu locativ. Prin răspunsul nr. 70/1458 din 12.12.2012 la cererea sa prealabilă, intimatul i-a refuzat în acordarea spaţiului locativ și i-a comunicat că recunoaşte dreptul său la asigurarea cu spaţiu locativ, dar cererea sa va fi propusă spre reexaminare în modul stabilit, odată cu stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare.

2 Afară de aceasta, intimatul, a mai comunicat că actualmente Ministerul Apărării nu dispune de locuinţe care ar putea fi acordate și că întreprinde măsurile necesare pentru determinarea posibilităţilor implementării mecanismului legal, în vederea asigurării cu spaţiu locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale. Iar, dovada faptului că întreprinde măsuri în vederea asigurării cu spaţiu locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale serveşte aprobarea hotărîrilor de Guvern nr. 91 din 13.02.2012 şi nr. 873 din 20.11.2012 cu privire la parteneriatul public-privat pentru construcţia de locuinţe şi obiective de menire social-culturală.

Mai menționează recurentul că prin refuzul Ministerului Apărării de a-i acorda spaţiu locativ i s-a încălcat flagrant dreptul său legal şi a membrilor familiei sale la spaţiul locativ garantat de Constituţia RM și legislaţia naţională - art. 21 alin. (1),(3) al Legii cu privire la statutul militarilor”, Codul cu privire la locuinţe, Legea cu privire la privatizarea fondului locativ”, Hotărârea Guvernului nr. 405. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Completul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”.

Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al 3 recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Marjinean Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Marjinean Ion împotriva deciziei din 30.09.2014 a Curţii de Apel Chişinău.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 4