2ra-3278/14 — Constatarea faptului

Dosarul nr.2ra-24/14 Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. Gh. Pavliuc) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Pruteanu, A. Minciuna, M. Guzun)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE A REPUBLICII MOLDOVA

ÎNCHEIERE 21 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Bioliux” împotriva deciziei din 23 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a SRL ”Bioliux”, persoane interesate Artiom Dimitriuc, Elizaveta Dimitriuc și Vadim Dimitriuc privind constatarea faptului excluderii din componența fondatorilor c o n s t a t ă : La data de 26 iulie 2012 SRL ”Bioliux” s-a adresat în instanța de judecată cu cerere de chemare în judecată privind constatarea faptului care are valoare juridică.

În motivarea acțiunii a indicat că la data de 03 decembrie 2012 a fost înregistrată SRL ”Bioliux”, unde ca fondator a fost înregistrat și Dimitriuc Iurie. Dimitriuc Iurie a semnat contractul de constituire și s-a obligat să depună în fondul statutar al întreprinderii 2733 de ruble, în care urmau să mai fie depuse de către fondatori următoarele sume: A. Golubev – 3833 ruble, L. Cojuhari – 3433 ruble, Iu. Dimitriuc – 2733 ruble. În termenul indicat au fost depuse doar cîte 200 ruble, astfel fondul statutar al Societății potrivit statutului nu a fost constituit. În decembrie 1994 la Adunarea Generală a asociaților a fost adoptată hotărîrea privind constituirea fondului statutar.

Dimitriuc Iurie a refuzat să contribuie la formarea fondului statutar, respectiv la data de 16 ianuarie 1995 a fost convocată Adunarea Generală a SRL ”Bioliux”, fiind inclusă în ordinea de zi excluderea lui Iurie Dimitriuc din rîndurile asociaților și în rezultatul votării propunerea dată a fost admisă. Drept urmare a hotărîrii din 1994 privind formarea fondului statutar al SRL ”Bioliux”, cofondatorii Golubev A. și L. Cojuhari au depus suplimentar în fondul de constituire a societății cîte 26154 lei, cota de participare fiind de cîte 50% pentru fiecare. Dimitriuc Iurie a refuzat să mai achite cota sa de participare în fondul statutar. 1 Solicită reclamantul constatarea excluderii la data de 16 ianuarie 1995 a lui Dimitriuc Iurii, decedat la 08 mai 2004, din componența asociaților SRL ”Bioliux” ca persoană care nu a participat la crearea fondului statutar al întreprinderii.

Prin hotărîrea din 11 februarie 2014 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia din 23 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat de SRL ”Bioliux”, a fost casată integral hotărîrea din 11 februarie 2014 a judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău și emisă a hotărîre nouă în formă de încheiere prin care s-a scos de pe rol cererea SRL ”Bioliux” privind constatarea faptului care are valoare juridică. La data de 29 septembrie 2014 SRL ”Bioliux” a depus recurs împotriva deciziei din 23 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău. În motivarea recursului a indicat că prin decizia instanței de apel s-a încălcat și aplicat eronat norma dreptului procedural și material.

Susține recurentul că instanțele inferioare incorect au dat apreciere faptelor și probelor prezentate, au aplicat greșit legislația materială și contrar normelor legale au scos cererea de pe rol nesoluționând în fond cererea. Indică recurentul că acțiunea înaintată nu poate fi apreciată ca un litigiu de drept, deoarece persoana a cărei excludere se cere a decedat, iar succesorii lui nu pot fi atrași în proces nefiind parte la raportul juridic litigios și aceștea nu pot afirma sau infirma faptul excluderii lui Dimitriuc Iurie din asociațiii SRL”Blioliux”. Din aceste considerente, menționează recurentul că examinarea cauzei în procedură litigioasă este neeficientă, unica soluție fiind procedura specială de constatare a faptului excluderii acestuia.

A mai reiterat recurentul că cererea în speță a fost înaintată în procedură specială fiind necesar de a demonstra faptul excluderii lui Dimitriuc Iurie din asociații SRL”Blioliux”, iar dacă excluderea acestuia ar fi fost ilegală, peroanele interesate urmau să conteste hotărîrile Adunării Generale în termenii legali, ceea ce nu au făcut. Mai menționează recurentul că pe parcursul examinării cauzei a prezentat probe concludente care ar confirma faptul că excluderea lui Dimitriuc Iurie din asociații SRL”Bioliux” a fost legală, dat fiind neachitarea de către acesta a cotei de participare, ci a introdus doar 200 ruble, ceea ce s-a demonstrat în ședință prin registrul de casă a întreprinderii. Mai mult decît atît, din extrasul nr.345 din 09.10.2007 de la Camera Înregistrării de Stat, Dimitriuc Iurie nu a fost introdus ca asociat a SRL”Bioliux”.

Toate probele prezentate la materialele cauzei confirmă faptul excluderii lui Dimitriuc Iurie din asociații SRL”Bioliux”, acest fapt urmînd doar a fi constatat. Analizând modul în care recurenții și-au exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC.

2 Astfel, recursul împotriva deciziilor instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți în cererile de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 CPC aplicabil recursului. Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în prevederile art. 130 CPC. Din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept, Colegiul menționează că în cererile de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept și din care circumstanțe aceasta rezultă.

Colegiul reține că acest argument al recurenților poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de SRL ”Bioliux”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC și, drept urmare, este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de SRL ”Bioliux” împotriva deciziei din 23 iulie 2014 a Curții de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3