3ra-59/15 — Contestarea actului administartiv

prima instanță: L. Curca, dosarul nr. 3ra-59/15 instanța de apel: D. Manole, N. Traciuc, E. Fistican ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Făclia”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere Limitată „Făclia” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Făclia” şi menținută hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 17 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată, c o n s t a t ă: La 18 iulie 2013, SRL „Făclia” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 15 mai 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia a adoptat hotărârea seria AH Nr. 0120602, cu privire la executarea silită a obligației fiscale și actul de sechestru seria AS Nr.0002825. Susține că la 12 iunie 2013, societatea a înaintat în adresa Inspectoratului Fiscal de Stat Cimișlia o cerere, solicitând sistarea procedurii de înaintare a materialelor către comisia de scoatere a bunurilor la licitație, până la finisarea procesului civil nr.2e- 1163/12. Menționează că la 12 iulie 2013, Inspectoratul Fiscal de Stat Cimișlia a adoptat Decizia nr.3, care ulterior a fost contestată, fiind adoptată decizia nr. 578 din 16 iulie 2013, prin care cererea prealabilă a fost considerată neîntemeiată.

Solicită anularea deciziei nr. 3 din 12 iulie 2013 și deciziei nr. 578 din 16 iulie 2013, emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat Cimișlia cu privire la aprobarea prețurilor bunurilor sechestrate și expunerea lor spre comercializare la licitație. Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 17 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 16 septembrie 2014, a fost respins apelul declarat de către SRL „Făclia” și menținută hotărârea primei instanțe. În motivarea deciziei instanța de apel a invocat prevederile art. 194 alin.(1), (2), art. 196 alin.(5) și art. 199 alin.(5) din Cod fiscal, care reglementează executarea silită a obligațiilor fiscale, care indică că dacă contribuabilul nu și-a stins obligația fiscală și dacă acțiunile de sechestrare a bunurilor nu a fost atacate în decurs de 30 de zile lucrătoare din data sechestrării, organul fiscal, este în drept să comercializeze bunurile sechestrate.

În cazul când acțiunile organului fiscal sunt contestate, comercializarea bunurilor menționate în contestație sau în cererea de chemare în judecată se suspendă până la soluționarea cauzei. Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele pricinii instanța a reținut că în speță nu există temeiuri pentru anularea deciziei nr. 3 din 12 iulie 2013, or, SRL „Făclia” nu și-a stins obligația fiscală, cu atât mai mult că acțiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decurs de 30 de zile lucrătoare din data sechestrării. La 12 noiembrie 2014, SRL „Făclia” a declarata recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material, ne fiind elucidate pe deplin circumstanțele pentru soluționarea pricinii, iar concluziile expuse în decizie fiind în contradicție cu materialele pricinii. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a ignorat prevederile art. 273 alin.(2) din Cod fiscal, deoarece, deciziile inspectoratului fiscal precum și acțiunile acesteia sunt executorii cu excepția cazurilor comercializării bunurilor sechestrate.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei eronat a reţinut precum că societatea a depus către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia cerere prealabilă prin care a indicat încălcările ultimei în procesul adoptării deciziei nr. 3 din 12 iulie 2013, cu privire la aprobarea prețurilor bunurilor sechestrate și expunerea lor spre comercializare la licitație, deoarece, întreprinderea prin cererea prealabilă a solicitata anularea deciziei nr. 3, emisă de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimișlia în baza art. 273 alin.(2) din Codul fiscal cu emiterea unei noi decizii de suspendare a actului de comercializare pe o perioadă de timp. La 15 decembrie 2014 Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimişlia a depus referinţă la recursul declarat, în care a invocat caracterul neîntemeiat al acestuia şi a solicitat respingerea lui ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către FP „Făclia” SRL în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile intimatului Inspectoratul Fiscal de Stat pe raionul Cimişlia, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că recursul este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Făclia” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează şi faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Făclia” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Făclia” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, dispune: Recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Făclia” se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Tamara Chişca-Doneva