- Dosarul nr.
- 3ra-55/15
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 15 ianuarie 2015
- Părțile
- Oficiul Teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat vs Consiliul mun.Bălţi
- Pe scurt
- Temeiurile declarării recursului
3ra-55/15 — Contestarea actului administrativ
dosarul nr. 3ra-55/15 prima instanţă: D. Stănilă instanţa de apel: G. Polivenco, A. Grabuz, N. Tuhari. ÎNCHEIERE 15 ianuarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Galina Stratulat, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial Bălţi a Cancelariei de Stat împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014 c o n s t a t ă La 25 februarie 2013, Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a depus cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului municipal Bălţi cu privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acţiunii, a invocat că, în urma controlului obligatoriu de legalitate a deciziei Consiliului municipal Bălţi nr.12/16, din 25 octombrie 2012 „cu privire la aprobarea planurilor cadastrale/geometrice, expunerea sectoarelor de teren la licitaţia cu strigare”, a depistat că punctele 2 şi 3 sunt ilegale din care cauză a solicitat abrogarea acestora. Consiliul municipal Bălţi prin decizia nr. 16/56 din 24 decembrie 2012 „ cu privire la examinarea notificărilor Oficiului Teritorial Bălţi a Cancelariei de Stat nr. 0202/9-453 din 22 noiembrie 2012”, a respins solicitarea ca nefondată. Menţionează că, Consiliul municipal Bălţi a dispus vânzarea a 12 sectoare de teren, atribuindu-le domeniului privat şi vânzarea dreptului de arendă a 5 sectoare de teren, cu obligarea primarului de a înregistra dreptul de proprietate asupra acestora înainte de petrecerea licitaţiei.
Consideră că, imobilele în cauză nu sunt proprietatea unităţii administrativ- teritorială Bălţi, astfel autoritatea publică locală nu le poate administra. Solicită Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, admiterea acţiunii şi anularea punctelor 2 şi 3 din decizia nr. 12/16 din 25 octombrie 2012 „Cu privire la aprobarea planurilor cadastrale/geometrice, expunerea sectoarelor de teren la licitaţia cu strigare”. Prin hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 noiembrie 2013, s-a respins acţiunea şi s-a anulat măsura asiguratorie de suspendare a executării punctelor 2 şi 3 din actul administrativ contestat. În motivarea hotărîrii, instanţa de fond a constatat că, administraţia publică locală, prin Lege, este proprietar al terenurilor din intravilan iar faptul neînregistrării dreptului de proprietate asupra acestora în Registrul bunurilor imobile, nu decade administraţia publică locală din dreptul de proprietate.
Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014, s-a respins apelul şi s-a menţinut integral hotărîrea Judecătoriei Bălţi din 25 noiembrie 2013. La 17 noiembrie 2014 Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 septembrie 2014, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei hotărîri prin care să fie admisă acţiunea. În motivarea recursului a invocat că, instanţa de apel a interpretat eronat legea şi nu a aplicat unele prevederi ale legii materiale care urmau a fi aplicate. Consideră că, neînregistrarea bunurilor imobile aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale la Oficiul Cadastral Teritorial, contravine legislaţiei şi prejudiciază bugetul de stat.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.
(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la 2 judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.
(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. în conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.
Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute în normele de drept citate. Colegiul conchide că, argumentele recurentului precum că instanţa de apel a interpretat eronat legea şi nu a aplicat unele prevederi ale legii materiale care urmau a fi aplicate iar neînregistrarea bunurilor imobile aflate pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale la Oficiul Cadastral Teritorial, contravine legislaţiei şi prejudiciază bugetul de stat nu pot fi reţinute, în acest sens obiecț iile recurentului sunt apreciate ca declarative, fără suport legal şi constituie un punct de vedere al recurentului care nu se încadrează în temeiurile de declarare a recursului.
Astfel, instanţa de recurs notează că Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, nu a invocat nici un argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel. În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art.6 paragraf l din Convenţie, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra 3 Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul conchide, că din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.
Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de Oficiul teritorial Bălţi al Cancelariei de Stat, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Galina Stratulat Sveatoslav Moldovan 4