2ra-160/15 — Anularea ordinelor, anularea contractului individual de muncă, restabilirea la serviciu

prima instanţă: S. Gîrbu dosarul nr. 2ra-160/15 instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 14 ianuarie 2015 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Romanciuc împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinelor, anularea contractului individual de muncă, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 aprilie 2014, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată: La 30 aprilie 2013 Natalia Romanciuc a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Tineretului şi Sportului al RM cu privire la anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă, restabilirea la serviciu, încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu şi repararea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii a indicat că în conformitate cu Ordinul Ministerului Tineretului şi Sportului al RM nr. 96p din 01 iunie 2010 „Cu privire la personal” a fost confirmată în funcţie de director pe perioadă nedeterminată la Şcoala Sportivă Specializată de Caiac - Canoe începând cu 01 iunie 2010. Menţionează că la 24 aprilie 2013 Ministerul Tineretului şi Sportului al RM a emis ordinul nr. 107p din 24 aprilie 2013 prin care dânsa a fost eliberată din funcţia de director al Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe începând cu data de 24 aprilie 2013, în baza art. 82 lit. (f) şi art. 83 alin. (1) Codul muncii. Afirmă că ordinul a fost emis fără consultarea prealabilă a organului (organizatorului) sindical din unitate conform art. 87 alin. (1) al Codului muncii.

Consideră că prin emiterea Ordinului nr. 107p din 24 aprilie 2013 a fost discriminată în câmpul muncii. 1 Invocă că prin concedierea ilegală din funcţie i-au fost cauzate prejudicii materiale şi prejudicii morale considerabile, prejudiciul moral estimându-l la 10000 lei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza art. 355 Codul muncii. Solicită anularea Ordinului Ministerului Tineretului şi Sportului al RM nr. 107p din 24 aprilie 2013 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă”, restabilirea în funcţia de director al Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe cu achitarea salariului mediu lunar pentru perioada absenţei forţate de la serviciu, repararea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, precum şi încasarea cheltuielilor de judecată.

La 25 octombrie 2013 Natalia Romanciuc a depus cerere suplimentară, prin care a solicitat anularea contractului individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013. În motivarea cererii a menţionat că în baza Ordinului MTS nr. 96p din 01 iunie 2010 a fost confirmată în funcţie de director pe perioada nedeterminată la ŞSS de Caiac - Canoe, începând cu 01 iunie 2010. Invocă că la 24 ianuarie 2013 a fost invitată la Ministerul Tineretului şi Sportului al RM pentru a semna un nou contract individual de muncă pe termen de 3 luni, sub presiuni şi ameninţări că dacă nu îl va semna va fi concediată. Susţine că din motiv că are la întreţinere mama care este invalid de gradul II şi un copil minor, nu a dorit să rămână fără serviciu şi contrar consimţământului ei a semnat contractul sus menţionat.

Afirmă că la 11 aprilie 2013 în adresa Ministerul Tineretului şi Sportului al RM a depus o cerere prealabilă prin care a solicitat anularea ca fiind ilegal a contractului individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013, semnat sub presiunea şi ameninţările ex-ministrului Ministerului Tineretului şi Sportului al RM, care a rămas nesoluţionată. La 19 decembrie 2013 Natalia Romanciuc a depus cerere de modificare a acţiunii, solicitând excluderea Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe ca parte în acest dosar, faţă de care nu are şi nu înaintează careva pretenţii şi să fie recunoscut ca pârât în acest litigiu doar Ministerul Tineretului şi Sportului al RM.

Ulterior, Natalia Romanciuc a mai depus o cerere de modificare a acţiunii, prin care a solicitat anularea pct. 1 (durata contractului) a contractului individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013 încheiat dintre Ministerul Tineretului şi Sportului al RM şi Natalia Romanciuc, anularea ordinului cu privire la încheierea contractului individual de muncă cu directorii instituţiilor din subordonare nr. 25 din 23 ianuarie 2013, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, în privinţa directorului Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe - Natalia Romanciuc, anularea ordinului de încetare a contractului individual de muncă nr. 107-p din 24 aprilie 2013, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului şi restabilirea în funcţia de director a Şcolii sportive specializate de caiac- canoe a Nataliei Romanciuc, încasarea din contul Ministerului Tineretului şi Sportului în beneficiul Nataliei Romanciuc a salariului pentru perioada absenţei forţate de la lucru şi a suplimentului la salariu, conform certificatului prezentat de angajator, constatarea faptului încălcării demnităţii umane în muncă, discriminare pe criteriul de limbă şi gen a Nataliei Romanciuc din partea colaboratorilor Ministerului Tineretului şi Sportului,

încasarea din contul Ministerului Tineretului şi Sportului în beneficiul Natalia Romanciuc cu titlu de prejudiciu material şi prejudiciu moral cauzat a sumei de 20000 lei, precum şi încasarea din contul Ministerului Tineretului şi Sportului al RM în beneficiul Nataliei Romanciuc a cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei. 2 În susţinerea pretenţiilor sale a indicat că ea a fost confirmată în funcţia de director a Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe în iunie 2010, fără a se încheia cu ea contractul individual de muncă. Consideră că pârâtul recunoaşte lipsa acestui contract, dovadă în acest sens fiind Nota informativă a lui Dobrota, în care se indică că în urma preluării atribuţiilor de către Ministerul Tineretului şi Sportului de la Agenţia Sportului, cu ceilalţi 18 directori nu au fost încheiate contracte individuale de muncă.

La fel, remarcă că în concluziile actului privind inspectarea financiară a Ministerului Tineretului şi Sportului din 23 mai 2012 este menţionat că verificând carnetele de muncă a angajaţilor Şcolii, s-a stabilit că contrar prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007 privind carnetul de muncă, persoana responsabilă din cadrul Ministerului a admis unele încălcări cu privire la completarea carnetului de muncă ale salariaţilor, şi anume: lipsesc semnăturile titularului; date referitoare la studiile şi pregătirea profesională a angajaţilor. Menţionează că prin actul nominalizat nu s-a constatat lipsa contractelor individuale de muncă, aspect la care pârâtul a făcut trimitere în referinţă, dar alte abateri de la legislaţie.

Indică că în ordinul nr. 25 din 23 ianuarie 2013 cu privire la încheierea contractului individual muncă cu directorii instituţiilor din subordonare s-a menţionat că se informează conducătorii instituţiilor din subordinea Ministerului Tineretului şi Sportului privind încheierea contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată; Serviciul resurse umane (dna Aliona Dobrota) va perfecta contractele individuale de muncă şi va aduce la cunoştinţa directorilor, contra semnătură, astfel invocând că angajatorul unilateral a decis să modifice condiţiile contractuale de muncă, stabilite cu trei ani în urmă fără a indica un careva motiv obiectiv, necesar.

Relatează că la 24, 25, 28, 30 ianuarie şi 04 februarie 2013, 17 persoane (directorii instituţiilor din subordonare), inclusiv ei li s-a adus la cunoştinţă contra semnătură conţinutul ordinului nr. 25 şi imediat, în aceiaşi zi, ea a fost obligată, forţată de către reprezentanţii Ministerului de a semna contractul individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013, care în pct. 1 prevedea durata contractului - 3 luni.

Iar la 24 aprilie 2013, angajatorul emite ordinul nr. 107 p cu privire la încetarea contractului individual de muncă în legătură cu expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată determinată cu Natalia Romanciuc - directorul Şcolii sportive specializate de caiac-canoe, din 24 aprilie 2013. Remarcă că art. 68 Codul muncii prevede expres modalitatea de modificare a contractului individual de muncă, şi anume că contractul individual de muncă nu poate fi modificat decât printr-un acord suplimentar semnat de părţi, care se anexează la contract şi este parte integrantă a acestuia. Modificare a contractului individual de muncă se consideră orice schimbare sau completare ce se referă la: a) durata contractului.

Cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală de către angajator a altor clauze ale contractului individual de muncă decât cele specificate la alin. (2) este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod. Articolul 87 Codul muncii prevede interzicerea concedierii fără acordul organului sindical. Cu referire la prevederile legale menţionate mai sus conchide că fiind reconfirmată în funcţia de director a Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe, prin 3 ordinul din 01 iunie 2010, între Ministerul Tineretului şi Sportului şi Natalia Romanciuc a fost încheiat un contract de muncă (nescris) pe o perioadă nedeterminată şi prin ordinul nr. 25 din 23 ianuarie 2013, angajatorul modifică unilateral condiţiile contractului încheiat cu 3 ani în urmă, contrar prevederilor stabilite în art. 68 din Codul muncii.

Iar la 24 ianuarie 2013 angajatorul a obligat-o prin ameninţare, presiune psihică, comportament viclean şi dolosiv (că la expirarea termenului de 3 luni, va fi încheiat un nou contract de muncă), profitarea de împrejurările grele în care se afla ea (unicul părinte întreţinător al unui copil minor şi al mamei, care este la o vârstă înaintată şi invalid) să semneze contractul individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013 contrar cerinţelor art. 45 Codul muncii. Susţine că contractul individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013 nu poate fi considerat ca fiind un act juridic, în care părţile şi-au exprimat liber consimţământul de a avea drepturi şi obligaţii. Cât priveşte preavizarea, indică că art. 184 alin. (1) Codul muncii stabileşte că angajatorul este obligat să preavizeze salariatul, prin ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), sub semnătură, despre intenţia sa de a desface contractul individual de muncă încheiat pe o durată nedeterminată sau determinată.

Invocă că la modificarea condiţiilor contractului de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013, cât şi la eliberarea din funcţie, angajatorul nu a solicitat acordul sindical la modificarea/eliberarea dânsei. Consideră că Ministerul Tineretului şi Sportului i-a încălcat demnitatea umană în muncă şi a avut faţă de ea un comportament discriminatoriu pe criteriul de limbă şi gen, deoarece ea este vorbitor de limba rusă, doamnă şi părinte solitar. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 24 aprilie 2014 a fost admisă parţial acţiunea, anulat pct. 1 (durata contractului) al contractului individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2013, încheiat între Ministerul Tineretului şi Sportului şi Natalia Romanciuc, anulat în parte ordinul cu privire la încheierea contractului individual de muncă cu directorii instituţiilor din subordonare nr. 25 din 23 ianuarie 2013, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, în privinţa directorului Şcolii Sportive Specializate de Caiac - Canoe - Natalia Romanciuc, anulat ordinul de încetare a contractului individual de muncă nr. 107-p din 24 aprilie 2013, emis de Ministerul Tineretului şi Sportului, restabilită Natalia Romanciuc în funcţia de director al Şcolii Specializate de Caiac - Canoe, încasat din contul Ministerului Tineretului şi Sportului în beneficiul Nataliei Romanciuc salariul pentru perioada absenţei forţate de la lucru în mărime de 85543,56 lei, cu titlu de prejudiciu moral suma de 21385,89 lei şi cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3000 lei, în rest acţiunea a fost respinsă.

La fel, a fost încasată de la Ministerul Tineretului şi Sportului în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3207,88 lei. Totodată, a fost menţionat că hotărârea se execută imediat în privinţa restabilirii la muncă şi cu încasarea unui salariu mediu lunar în mărime de 7128,63 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al RM şi menţinută hotărârea primei instanţe. 4 La 13 noiembrie 2014 Ministerul Tineretului şi Sportului al RM a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi trimiterea pricinii spre rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, afirmând că prin cererea suplimentară intimata a cerut anularea contractului individual de muncă nr. 4 din 24 ianuarie 2014 fiindcă acel contract a fost semnat sub presiuni şi ameninţări, iar Judecătoria Buiucani mun. Chişinău a anulat pct. 1 al contractului individual de muncă considerând că în speţă de la data încheierii contractului şi până la data depunerii cererii de chemare în judecată asupra intimatei s-a exercitat o violenţă psihică. Invocă că instanţa de apel a depăşit limitele investirii şi s-a pronunţat cu privire la validitatea contractului individual de muncă din perspectiva prevederilor Codului muncii. Consideră că decizia Curţii de Apel Chişinău este ilegală, deoarece instanţa nu a aplicat legea care trebuia sa fie aplicată.

Astfel, în loc să se pronunţe cu privire la aplicarea prevederilor Codului civil referitor la nulitatea actului juridic în special a art. 228 şi art. 229 coroborate cu art. 232 şi art. 218 din Codul civil, instanţa s-a referit la art. 55 din Codul muncii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La caz se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al RM ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Ministerul Tineretului şi Sportului al Republicii Moldova se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Iuliana Oprea 6