2ra-630/18 — constatarea ilegalității refuzului, încasarea salariului, plăților suplimentare, cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea ilegalităţii refuzului, încasarea salariului, plăţilor suplimentare, cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-630/18 — constatarea ilegalității refuzului, încasarea salariului, plăților suplimentare, cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-630/18
Instanța de fond: Judecătoria Rîșcani, Chișinău – C. Guzun,
Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu,
Î N C H E I E R E
28 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,
judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Școala Sportivă
Specializată de Caiac - Canoe,
în cauza civilă la acțiunea Nataliei Romanciuc împotriva Școlii Sportive
Specializate de Caiac - Canoe cu privire la constatarea ilegalității refuzului, încasarea
salariului, plăților suplimentare, încasarea cheltuielilor de judecată și repararea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 04 mai 2017, prin care s-a
respins apelul declarat, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din
15 august 2016,
C O N S T A T Ă:
Natalia Romanciuc la data de 01 martie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Școlii Sportive Specializate de Caiac – Canoe, prin care a solicitat
recunoașterea ca fiind ilegal refuzul de a achita salariul, încasarea salariului neachitat
începând cu 01 ianuarie 2016, penalitatea în mărime de 0,1% din suma neachitată în
termen pentru fiecare zi de întârziere, repararea prejudiciului moral în mărime de 7 000
lei, precum și a cheltuielilor de judecată. (f.d. 2)
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat, că prin ordinul nr.6 din 25 ianuarie
2016 în baza hotărârii instanței de judecată a fost restabilită în calitate de profesor-
antrenor la Școala Sportivă Specializată de Caiac – Canoe, începând cu data de 01
decembrie 2014, cu achitarea unui salariu mediu lunar pentru perioada de absență
forțată, în mărime de 1 834,34 lei.
Pe perioada activității sale, în calitate de profesor-antrenor, în cadrul Școlii
Sportive Specializate de Caiac- Canoe nu a comis nici o abatere disciplinară, însă
necătând la acest fapt, nu i-a fost achitat salariul pentru lunile efectiv lucrate ianuarie –
februarie 2016.
1
În opinia reclamantei aceasta este o acțiune ilegală din partea administrației Școlii
Sportive Specializate de Caiac -Canoe și o discriminare în câmpul muncii, ori până în
prezent nu i-a achitat salariul pentru lunile efectiv lucrate.
Prin urmare, angajatorul îi încalcă drepturile ocrotite de lege și îi cauzează un
prejudiciu moral, estimat la suma de 7 000 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 15 august 2016 s-a
admis parțial acțiunea, s-a constatat ca fiind ilegal refuzul Școlii Sportive Specializate de
Caiac- Canoe de a achita salariul Nataliei Romanciuc pentru perioada de activitate, s-a
încasat din contul Școlii Sportive Specializate de Caiac - Canoe în beneficiul Nataliei
Romanciuc salariul neachitat pentru luna ianuarie - februarie 2016, în sumă totală de 4
378, 95 lei, prejudiciul moral în sumă de 4 000 lei și penalitatea pentru neachitarea în
termen a salariului în sumă 821,46 lei. În rest, pretențiile reclamantei s-au respins ca
fiind neîntemeiate. (f.d. 115, 118-121)
Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 04 mai 2017 a respins apelul
declarat de Școala Sportivă Specializată de Caiac - Canoe, a menținut hotărârea
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 15 august 2016. ( f.d. 167, 168-184)
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 29 iunie 2017 Școala Sportivă
Specializată de Caiac – Canoe a înaintat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia,
casarea deciziei recurate și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri. (f.d.
186-190)
În motivarea recursului recurenta a indicat, că instanțele de judecată nu au aplicat
legea care urma să fie aplicată, aplicând eronat legea.
Instanțele de judecată au dispus încasarea salariului pentru lunile ianuarie 2016-
februarie 2016, deși în materialele dosarului sunt probe privind achitarea salariului pe
lunile respective, precum și a indemnizației de concediu.
De asemenea a mai menționat, că încasarea penalității în mărime de 0,1 % pentru
fiecare zi de întârziere poate fi dispusă numai în cazul stabilirii vinei angajatorului. La
caz consideră că lipsește vinovăția angajatorului, ori salariul Nataliei Romanciuc nu a
fost posibil de a fi achitat din vina acesteia, care nu a prezentat la solicitare documentele
necesare, fapt confirmat și prin scrisoarea Inspectoratului de Stat al Muncii.
În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de
la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la
data de 04 mai 2017, recursul declarat de către Școala Sportivă Specializată de Caiac –
Canoe, la data de 29 iunie 2017, este depus în termen.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Școala
Sportivă Specializată de Caiac – Canoe este inadmisibil din următoarele considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că
recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au
2
apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca
temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt
inadmisibil în recurs.
Potrivit regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.
Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră
că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate
eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. 3
constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au
dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de
recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă
în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 al. 2, 3 și 4.
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către
Școala Sportivă Specializată de Caiac – Canoe asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții
de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenta la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă
recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
3
Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Școala Sportivă Specializată de Caiac – Canoe
inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1-2), art. 433, lit. a), 440, alin.
(1-11) CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E:
Recursul, declarat de către Școala Sportivă Specializată de Caiac – Canoe, se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecători Iuliana Oprea
Maria Ghervas
4