2ra-2751/14 — Încasarea datoriei

prima instanță: I. Raropu dosarul nr. 2ra-2751/14 instanţa de apel: N. Cernat, A. Pohopol, A. Gavrilița DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Porcari Aliona, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Economii și Împrumut „Trestieni-Invest” împotriva Alionei Porcari cu privire la încasarea sumei, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Porcari Aliona și menținută hotărârea Judecătoriei Călărași din 30 septembrie 2013, prin care acțiunea a fost admisă, c o n s t a t ă: La 25 octombrie 2012, AEÎ „Trestieni-Invest” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Alionei Porcari cu privire la încasarea sumei.

În motivarea acţiunii a indicat că la 27 octombrie 2008, a încheiat cu Aliona Porcari contractul de împrumut cu dobândă nr. 306, prin care ultima a primit de la asociație suma de 30 000 lei, pentru un termen de 14 luni, cu o dobândă de 30 % anual cu scadența, iar scadența finală fiind 20 decembrie 2009. Susține că pârâta nu a respectat graficul de rambursare, astfel, înregistrând în repetate rânduri datorii la tranșele împrumutului și dobânda aferentă, respectiv, fiind încălcate de fiecare dată angajamentele asumate de către debitor. Menţionează că în scopul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, asociația a atenționat pârâta cu privire la existența și mărimea datoriilor, obligația de a restitui suma împrumutului, dobânzile aferente, penalitățile cât și despre intenția asociației de a acționa în judecată, în cazul în care debitorul nu v-a efectua plățile conform contractului, însă, până la data intentării prezentei cereri datoria nu a fost achitată.

Solicită încasarea de la Porcari Aliona în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” suma de 143 959 lei formată din împrumut în mărime de 30 000 lei, dobânda aferentă în mărime de 32 250 lei și penalitatea în suma de 81 709 lei. Ulterior, AEÎ „Trestieni-Invest” a depus cerere de majorare a cuantumului cerinţelor, solicitând încasarea de la Aliona Porcari în beneficiul AEÎ „Trestieni- Invest” suma de 198 584 lei, formată din împrumut în mărime de 30 000 lei, dobânda aferentă în mărime de 40 500 lei și penalitatea totală în mărime de 128 084 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din 30 septembrie 2013, acțiunea a fost admisă, fiind încasat de la Porcari Aliona în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” datoria în sumă de 198 584 lei, iar de la Porcari Aliona în beneficiul statului a fost încasată taxa de stat în sumă de 5 957,52 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Porcari Aliena și menținută hotărârea primei instanțe. La 24 iulie 2014, Porcari Aliona a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural.

Susține că prin prisma prevederilor art. 130, 239 CPC și art. 6 a Convenției CEDO, obligația instanței de judecată este să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază decizia, iar având în vedere caracterul determinat al concluziilor sale să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii, de astfel, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a constata pur și simplu declarațiile uneia dintre părți. Menționează că instanța de apel la emiterea deciziei nu a constatat circumstanțele necesare la soluționarea justă a litigiului apărut, nu a dat o apreciere legală probelor și argumentelor aduse de către acesta.

Consideră instanţele inferioare au interpretat eronat prevederile art. 869 din Cod civil, deoarece, dobânda anuală conform contractului de împrumut nr. 306 din 27 octombrie 2008, este de 30 de %, ceia ce contravine cu rata de bază a Băncii Naționale, iar în perioada acţiunii contractului de împrumut, rata de refinanțare a Băncii Naționale a virat de la 15,5 % până la 11%, care urmau de a fi luate în calcul, respectiv fiind vădit că înțelegerea asupra dobânzii în acest caz, nu se află într-o relație rezonabilă cu rata de refinanțare a Băncii Naționale.

La fel invocă că instanțele judecătorești la emiterea hotărârilor nu au dat o apreciere nici prevederilor art. 17 alin.(2) al Legii asociaților de economii și împrumut nr. 139 –XVI din 21 iunie 2007, care indică că persoana obține calitatea de membru al asociației după adoptarea de către consiliul a hotărârii privind primirea sa în asociație și achitarea cotei de membru, însă, la solicitarea sa, cu privire la prezentarea cererii de aderare ca membru la AEÎ „Trestieni Invest” și dovezile de achitare a cotei de membru, de către intimată nu au fost prezentate, deoarece, astfel de cerere nu există. Afirmă că instanţele nu s-au expus nici asupra argumentelor invocate de dînsa cu privire la cererea de împrumut înaintată de către Consiliul AEÎ „Trestieni Invest” și respectiv, setul de acte înaintat pentru obținerea împrumutului, astfel cererea de împrumut este îndeplinită de solicitantul împrumutului.

Susţine că potrivit concluziei raportului de expertiză, cererea de acordare a împrumutului cât și semnătura solicitatului au fost efectuate de o altă persoană, mai mult, pe parcursul examinații pricinii, intimata nu a prezentat actele necesare la eliberarea împrumutului și anume copia procesului-verbal al ședinței consiliului AEÎ „Trestieni Invest”. Astfel, instanța de apel la emiterea deciziei nu a verificat prin prisma dispozițiilor legale în materie, declarațiile invocate de dînsa, fapt ce denotă că decizia recurată nu conține nici o apreciere ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției.

Consideră că instanțele inferioare la emiterea deciziei eronat nu s-au expus asupra argumentelor invocate de acesta în referința anexată la dosar, cu privire la discordanțele dintre contractele de împrumut şi dispozițiilor de plată prezentate de către AEÎ „Trestieni Invest” în cadrul ședințelor de judecată, deoarece, atât în contractul de împrumut, cât și în dispoziția de plată au fost adăugate semnături la rubrica fidejusor, precum și în dispoziția de plată.

Nu s-a reţinut la adoptarea hotărîrilor contestate nici faptul că contractul de împrumut, care a fost prezentat și confirmat cu originalul de către D-na Gorea în Judecătoria Nisporeni diferă de cel prezentat din Judecători Călărași și anume, în contractual prezentat la Nisporeni la punctual 3.4 rubrica semnătura, lipsește semnătura fidejusorului, iar în contractul prezentat la Călărași la punct.3.4 este semnătura fidejusorului, iar fără semnătura fidejusorului împrumutul nu poate fi acordat, mai mult, locul și poziția ștampilei diferă de la un contract la altul, deoarece unul apare cu o singură semnătură a D-nei Gorea altul este cu 2 semnături, cât şi faptul că nici pe unul din contracte nu a fost stipulată data când a întrat în posesia unui exemplar.

De asemenea, indică că contractul de împrumut a fost întocmit la data de 27 octombrie 2008, prin care s-a indicat că asociația care a eliberat împrumutul se numește Asociaţia de Economii şi împrumut Trestieni-Invest, iar dispoziția de plată este întocmită la data de 28 octombrie 2008, de la întreprinderea AEIC din Valea- Trestieni (Asociația de Economii şi Împrumut a Cetăţenilor din Valea Trestieni), fapt confirmat prin certificatul de înregistrare eliberat la 31 decembrie 2008, respectiv, denumirea asociației fiind schimbată.

Invocă că membru asociației urmează să ramburseze împrumutul conform graficului de rambursare stabilit în contractual de împrumut, iar în caz că are întârzieri la rambursare se întreprind măsuri de către conducerea AEÎ şi anume avertisment, invitația la ședința consiliului şi la Adunarea Generală pentru a explica cauzele întârzierii, cât și se înștiințează şi fidejusorul despre întârziere, însă, la caz , dânsa nu a primit nici un sunet, nici un avertisment și nici o înștiințare despre faptul că urmează să restituie împrumut sau dobândă. La fel, indică că la materialele dosarului, contrar prevederilor art. 167 alin.(1) lit. d) CPC, lipseşte documentul care confirmă cu certitudine respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel din 29 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurentei la 29 mai 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 83). Instanţa de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 24 iulie 2014 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea hotărârii primei instanţe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Înaintând acţiunea în judecată împotriva Alionei Porcari, AEÎ „Trestieni- Invest”, concretizîndu-şi cerinţele, a solicitat încasarea de la Aliona Porcari în beneficiul AEÎ „Trestieni-Invest” suma de 198 584 lei, ce constituie suma împrumutului neachitat în mărime de 30 000 lei, dobânda aferentă în mărime de 40 500 lei și penalitatea totală în mărime de 128 084 lei. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanţă a ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia.

Judecînd apelul declarat de Aliona Porcari, instanţa de apel, reieşind din temeiurile şi obiectul acţiunii, cu aplicarea corectă a legii materiale, stabilind circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii şi având la bază cumulul de probe prezentate de părţi, corect a ajuns la concluzia legalităţii hotărârii primei instanţe, prin care acţiunea a fost admisă. În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine că prin contractul de împrumut nr. 306 din 27 octombrie 2008, Asociaţia de Economii şi Împrumut „Trestieni-Invest” i-a împrumutat Alionei Porcari suma de 30000 lei, cu termenul final de rambursare la 20 decembrie 2009, fiind stabilită la pct. 2.1 al contractului rata anuală a dobînzii în mărime de 30% (f.d.

7 vol.I). Conform art. 867 alin. alin. (1) şi (2) Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date. Contractul de împrumut este gratuit dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Astfel, obiectul contractului de împrumut îl constituie banii sau alte bunuri fungibile, acesta fiind prezumat a fi gratuit, dacă legea sau contractul nu prevăd altfel. Potrivit art. 666 alin. (1) Cod civil, contract este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice.

Art. 667 alin. (1) Cod civil, stipulează că părţile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte şi pot stabili conţinutul lor, iar alin. (3) al aceluiaşi articol, stabileşte că părţile pot încheia contracte care nu sânt prevăzute de lege (contracte nenumite), precum şi contracte care conţin elemente ale diferitelor contracte prevăzute de lege (contracte complexe). Potrivit art. 199 Cod civil, consimţământul este manifestarea, exteriorizată, de voinţă a persoanei de a încheia un act juridic. Consimţământul este valabil dacă provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice şi nu este viciat, iar potrivit art. 679 alin. (1) Cod civil, stipulează că contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esenţiale.

Cu referire la dispoziţiile citate, este incontestabil că la încheierea contractului de împrumut, Porcari Aliona şi-a exprimat acordul, nefiind întrunite condiţiile vicierii consimţământului acesteia. Conform art. 668 (1) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părţile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar şi la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanţele sau cu principiile echităţii, iar alin. (3) al aceluiaşi articol indică că contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părţilor dacă legea nu prevede altfel. De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că contractul de împrumut este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă.

La caz prezintă relevanţă şi prevederile art. 585 Cod civil, care indică că, în cazul în care, conform legii sau contractului, obligaţia este purtătoare de dobândă, se plăteşte o dobândă egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată. Totodată art. 869 alin.(1) şi (2) CC în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă. În acelaşi timp, este cert că părţile au stabilit prin contractul de împrumut că pentru utilizarea împrumutului Împrumutatul va plăti Împrumutătorului dobînda în mărime de 30% anual.

La acest capitol, instanţa de recurs ţine să menţioneze că la aplicarea art.869 alin.(1) al Codului civil, se va ţine cont de specificul pieţei financiare nonbancare şi a legislaţiei aferente.

Astfel, conform pct. 17 a Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut a cetăţenilor, aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin Hotărîrea nr. 17/8 din 30 aprilie 2008, rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţie trebuie să fie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 din Legea nr.139 din 21 iunie 2007. Aici se va remarca că Asociaţia de Economii şi Împrumut „Trestieni-Invest” în justificarea dobînzii anuale în mărime de 30%, a invocat că aceasta dobîndă a fost calculată luîndu-se în consideraţie că Asociaţia de Economii şi Împrumut „Trestieni- Invest” se creditează de SRL „Microinvest” din 26 octombrie 2008 cu dobînda de 22,96% anual, iar din 30 ianuarie 2009 cu dobînda de 24% anual.

Prin urmare, instanţa de recurs consideră rezonabilă rata dobînzii calculată conform sumei următoarelor componente: 1) costul creditorului atragerii mijloacelor financiare, aici este de menţionat că la data acordării împrumutului, 27 octombrie 2008, rata de referinţă interbancară (CHIBOR) publicată de Banca Naţională a Moldovei era de 22,19%, 2) profitul creditorului de aproximativ jumătate din costul indicat la componenta 1); c) cheltuielile suportate de creditor şi costurile aferente menţinerii rezervei instituţionale, de aproximativ 5 %. Sub acest aspect, este evident că rata procentuală de 30% stabilită în contractul de împrumut semnat cu Porcari Aliona este una rezonabilă, or, la caz, nu s-au stabilit temeiuri de reducere a dobînzii prin aplicarea nulităţii parţiale în sensul normei prevăzute la art. 220 alin. (1) Cod civil.

În plus, articolul 1237 Cod civil nu face nici o referire la existenţa unui raport rezonabil dintre dobânda la împrumut şi rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei şi cu atît mai mult la modul de aplicare în acest sens a prevederilor subsidiare cu privire la împrumut. O asemenea referire nu a putut fi prevăzută de către legiuitor ţinând cont de modul de formare a resurselor de prudenţă financiară a asociaţiilor economii şi împrumut. În acelaşi timp, rezonabilitatea relaţionării ratei de bază a Băncii Naţionale a Moldovei cu dobânda aplicată în contractele de împrumut este evidentă, or instituţia împrumutului se prezumă a fi gratuită şi nu este reglementată ca fiind o activitate comercială, în situaţia în care împrumutul este purtător de dobândă.

Astfel, rata dobînzii în mărime de 30% aplicată de Asociaţia de Economii şi Împrumut „Trestieni-Invest” în contractul de împrumut nr. 306 din 27 octombrie 2008 s-a aflat în corelaţie cu regulile echităţii contractuale. În asemenea împrejurări, este neîntemeiată referirea recurentei la faptul că în perioada acţiunii contractului de împrumut 27 octombrie 2008 - 20 decembrie 2009, rata de refinanţare a Băncii Naţionale a virat de la 15,5% pînă la 11%, fiind vădit că înţelegerea asupra dobînzii în acest caz nu se află într-o relaţie rezonabilă cu rata de refinanţare a Bănţii Naţionale, deoarece la caz s-a constatat incontestabil, că Asociaţia de Economii şi Împrumut „Trestieni-Invest” se creditează de SRL „Microinvest” din 26 octombrie 2008 cu dobînda de 22,96% anual, iar din 30 ianuarie 2009 cu dobînda de 24% anual, fapt ce denotă netemeinicia alegaţiilor recurentei invocate în acest sens.

Sunt lipsite de sens şi apreciate critic de instanţa de recurs susţinerile recurentei cu privire la faptul că cererea de acordare a împrumutului, precum şi semnătura solicitantului au fost efectuate de o altă persoană, dar nu de către solicitant, deoarece, după cum corect a remarcat şi instanţa de apel, prin Concluzia Raportului de expertiză nr. 1174 don 08 iulie 2013 se constată cu certitudine că semnăturile din contractul de împrumut nr. 306 din 27 octombrie 2008, încheiat între AEÎ „Trestieni-Invest” şi Porcari Aliona, precum şi dispoziţia de plată nr. 258 din 28 octombrie 2008 aparţin însuşi Alionei Porcari. Astfel, se denotă cu claritate că instanţa de apel a dat o apreciere amplă argumentelor invocate de Aliona Porcari în apelul declarat, care de fapt au fost invocate şi susţinute de ultima şi în recursul înaintat.

Cu toate acestea, la caz este de menţionat şi faptul că recurenta nu a contestat în instanţa de judecată nici contractul de împrumut şi nici unele clauze ale acestuia pentru a demonstra consecvenţa argumentelor sale din apel şi din recurs, acestea, în atare situaţie, fiind considerate doar ca declarative. În această ordine de idei instanţa de recurs remarcă corectitudinea concluziei instanţelor ierarhic inferioare că Aliona Porcari nu şi-au onorat obligaţiile prevăzute în contractul de împrumut nr. 306 din 27 octombrie 2008 şi, prin urmare, temeinic şi legal au admis acţiunea integral, hotărârile în acest sens fiind adoptate în limitele competenţei, reieşind din temeiul şi obiectul acţiunii, justeţea concluziilor instanţelor fiind întemeiată pe cumulul de probe administrate şi apreciate cu respectarea normelor de drept procedural, în cadrul judecării pricinii fiind create condiţii obiective participanţilor la proces, întru realizarea drepturilor sale procedurale.

În consecinţă, nu pot constitui temei de admitere a recursului argumentele invocate în recurs, întrucât sunt similare celor invocate atât în prima instanţă, cât şi instanţa de apel, nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, fiind expuse asupra temeiurilor de fapt şi nu de drept, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conexiunea celor relatate, instanţa de recurs, prin prisma jurisprudenţei CEDO şi anume cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995, unde s-a menţionat că „... art. 6 § 1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes”, consideră necesar de a respinge şi alte argumente invocate în recurs. Astfel fiind instanţa de recurs reţine că atît instanţa de apel, cît şi prima instanţă în situaţia dedusă judecării corect au ajuns la concluzia temeiniciei acţiunii şi admiterii acesteia în sensul formulat.

Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se respinge recursul declarat de către Porcari Aliona. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2014 şi hotărîrea Judecătoriei Călăraşi din 30 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației de Economii și Împrumut „Trestieni-Invest” împotriva Alionei Porcari cu privire la încasarea sumei.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva