2ra-2451/14 — Executarea silită a dreptului de ipotecă

prima instanţă: M. Ulinici dosarul nr. 2ra-2451/14 instanța de apel: S. Caitaz, A. Nogai, A. Sacaliuc DECIZIE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Fomov Ştefan cu privire la executarea silită a dreptului de ipotecă prin deposedarea și vinderea forțată a bunurilor imobile ipotecate și compensarea cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni și menținută hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 12 februarie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă, c o n s t a t ă: La 08 noiembrie 2013, BC „Moldindconbank” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Fomov Ştefan cu privire la executarea silită a dreptului de ipotecă prin deposedarea și vinderea forțată a bunurilor imobile ipotecate și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, a indicat că conform contractului de credit nr. 57/2 din 04 mai 2012, banca prin intermediul filialei „Centru” a acordat SRL „Adox-IRS” un credit în sumă de 5 000 000 lei, cu termenul final de rambursare la 04 mai 2015. Iar, în baza contractului de credit nr. 58/3 din 04 mai 2012, banca prin intermediul filialei „Centru” a acordat SRL „Adox-IRS” un credit în sumă de 4000000 lei, cu termenul final de rambursare la 04 mai 2015. Menționează că întru asigurarea rambursării în termen a creditului acordat, Fomov Ştefan a ipotecat băncii conform contractului de ipotecă din 14 mai 2012, înregistrat notarial sub nr. 3307, bunuri imobile situate în raionul Nisporeni, str. Industrială 1, şi anume: terenul cu modul de folosință - pentru construcții cu suprafața totală de 0,2289, ha cu nr. cadastral 012202.230; construcția amplasată pe acest teren, modul de folosință - clădire de producere, cu suprafața de 541,0 m.p., nr. cadastral 6001220.230.01, care aparține garantului ipotecar în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat de notarul Rodion Butnaru, la 29 decembrie 2006, cu nr. 3982, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 29 decembrie 2006 sub numărul de înregistrare 8364. Deciziei cu privire la formarea bunului imobil nr. 1 din 10 aprilie 2007,

înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07 și Deciziei cu privire la formarea bunului imobil nr. 2 din 10 aprilie 2007, înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07, fapt ce se confirmă prin Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile, eliberat repetat de Oficiul Teritorial Nisporeni, Întreprinderea de Stat Cadastru la 14 mai 2012, nr. 6001/12/5240. Invocă că valoare de ipotecă a imobilului ipotecat, consimțit de părți constituie 630 000 lei. Afirmă că în baza calculului datoriilor nerambursate efectuat la 07 octombrie 2013, datoria totală și neachitată de către SRL „Adox-IRS” conform contractului de credit nr. 57/2 din 04 mai 2012, constituie suma de 428 056,33 lei, formată din credit în mărime de 400 000 lei, dobândă în mărime de 25 906, 85 lei, comision în mărime de 0,00 lei şi dobânda suplimentară pentru neplata la scadență în mărime de 2 149,48 lei.

La fel, indică că conform contractului de credit nr. 58/3 din 04 mai 2012, datoria constituie suma de 256 785,64 lei, formată din credit în mărime de 230 000 lei, dobândă în mărime de 22 820,59 lei, comision în mărime de 0 00 lei și dobânda suplimentară pentru neplata la scadență în mărime de 3 965,05, în total suma de 684 841,97 lei.

Susține că la data de 08 octombrie 2012, a expediat în adresa pârâtului notificarea nr. 02/3-912, solicitând achitarea benevolă a datoriei formate și a prevenit despre inițierea băncii referitor la executarea dreptului de ipotecă conform Legii nr. 142-XVT din 26 iunie 2008, cu privire la ipotecă în cazul nesatisfacerii cerințelor înaintate în termenul acordat, de asemenea, baca în conformitate cu prevederile aceleași norme legale a înregistrat preavizul la Registrul gajului bunurilor imobile sub nr. 02/3-995 din 15 octombrie 2012. Solicită permiterea executării silite a dreptului de ipotecă de către BC „Moldindconbank” SA, prin deposedarea și vinderea forțată a bunului imobil ipotecat unei terțe persoane de către creditorul ipotecar sau de către oricare altă persoană împuternicită de creditorul ipotecar, şi anume: a terenului cu modul de folosință - pentru construcții cu suprafața totală de 0,2289, ha cu nr. cadastral 60012202.230 şi construcția amplasată pe acesta, modul de folosință - clădire de producere, cu suprafața de 541,0 m.p.

cu nr. cadastral 6001220.230.01, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 29 decembrie 2006, cu nr. 8364. Deciziei cu privire la formarea bunului imobil nr. 1 din 10 aprilie 2007, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07 şi Decizia cu privire la formarea bunului imobil nr. 2 din 10 aprilie 2007, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07, fapt ce se confirmă prin Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile, eliberat repetat de Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni, Întreprindere de Stat Cadastru la 14 mai 2012, nr. 6001/12/5240, şi încasarea de la Fomov Ștefan în beneficiul satului, taxa de stat în mărime de 3150 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 12 februarie 2014, acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către BC „Moldindconbank” SA și menținută hotărârea primei instanțe. La 13 iunie 2014, BC „Moldindconbank” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitând, admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală, neîntemeiată și emisă cu aplicarea eronată a normelor de drept material. Susține că instanța de apel la emiterea deciziei a interpretat în mod eronat prevederile legislaţiei civile cu privire la exercitarea dreptului de ipotecă de către creditorul ipotecar, prin urmare a încălcat grav şi în mod abuziv drepturile băncii la proprietate şi la un proces echitabil.

Menționează că conform contractului de credit nr. 56/1 din 04 mai 2012, nr. 57/2 din 04 mai 2012, nr. 58/3 din 04 mai 2012, debitorul și-a asumat obligațiunea respectării cu strictețe a tranșelor de achitare a creditului, dobânzilor și a altor plăţi scadente aferente, conform graficului stabilit, însă, aceste obligațiuni nu au fost executate, astfel, acumulând-se datorii pecuniare, la situație din 08 octombrie 2012 în mărime de 279438,17 lei.

Invocă că în acest sens, banca a întreprins măsurile prevăzute de art. 31 al Legii nr. 142-XVI din 26 iunie 2008, cu privire la ipotecă, expediind în adresa atât a debitorului ipotecat, Fomov Ştefan, cât și în adresa SRL „Adox- IRS”, notificarea cu nr. 02/3-912 din 08 octombrie 2012, solicitând achitarea benevolă a datoriei formate și a prevenit despre intenția băncii referitor la executarea dreptului de ipotecă conform legii menționate, în cazul nesatisfacerii cerințelor înaintate în termenul acordat, cât și a înregistrat preavizul la Registrul gajului bunurilor imobile cu nr. 02/3-997 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-998 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-996 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-994 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-993 din 15 octombrie 2012. Afirmă că la 09 septembrie 2012, a primit un răspuns din partea SRL „Adox- IRS”, prin care a menționat că cele invocate în notificarea nr. 02/3-912 din 08 octombrie 2012 sunt veridice şi în acest sens a solicitat să nu recurgem la valorificarea creanțelor pe cale judiciară şi acordarea unui termen de executare benevolă până 15 octombrie 2012, astfel, la 03 decembrie 2012, prin procesului-verbal nr. 65 al ședinței Comitetului de conducere al Băncii, a fost permisă filialei „Centru” să primească în posesie în mod benevol bunurile imobile şi mobile,

şi concomitent să le înregistreze la contul de extrabilanț la valoarea totală de 10 827 719,lei.

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei contrar art. 117 alin.(1), (2) şi art. 137 alin.(1) CPC a concluzionat precum că banca nu a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și veridică care confirmă cu certitudine că debitorul nu execută sau execută necorespunzător obligațiile rezultate din contractele de credit, și imposibilitatea SRL „Adox- IRS” de a achita datoriile nerambursate, cât și netemeinicia argumentelor băncii cu referire la calculele datoriei restante pe contractele de credit, din motiv că acestea au fost întocmite în mod unilateral de către creditor, deoarece, banca pe lângă notificările expediate debitorului și intimatului unde este expres prevăzut faptul că SRL „Adox-IRS” are datorii faţă de bancă, a prezentat instanței și calculul care reflectă atât datoria restantă a debitorului cât și datoria totală a acestuia, care a fost prezentat cu ștampila umedă a băncii.

Apreciază drept eronate şi concluziile instanţelor cu referire la faptul că condițiile stabilite de contractul de ipotecă pentru inițierea procedurii de exercitare a dreptului de ipotecă nu au fost întrunite, deoarece, art. 31 al Legii cu privire la ipotecă, prevede expres măsurile ce urmează să fie luate de către creditorul ipotecar pentru a iniția procesul de executare a dreptului de ipotecă și anume expedierea debitorului ipotecar o notificare privind intenția sa de a executa dreptul de ipotecă în baza contractului de ipotecă, respectiv, acesta condiție a fost îndeplinită şi banca a expediat atât în adresa debitorului cât şi a debitorului ipotecar notificarea nr. 02/3-912 din 08 decembrie 2012, cît şi înregistrat în Registrul bunurilor imobile preavizul privind executarea dreptului de ipotecă, cu nr. 02/3-997 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-998 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-996 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-994 din 15 octombrie 2012, nr. 02/3-993 din 15 octombrie 2012. De asemenea, indică că instanțele judecătorești la emiterea hotărârilor urma să țină cont de gradul de responsabilitate conferit la soluționarea speței, precum și de impactul unei asemenea decizii pentru stabilitatea financiară a băncii.

Mai mult, consideră că asemenea precedente judiciare au ca efect încurajarea debitorilor la executarea necorespunzătoare a obligațiilor asumate prin încheierea contractelor de credit bancar, or, la caz, SRL „Adox-IRS” nu a executat corespunzător obligațiile asumate întru rambursării creditelor acordate și a dobânzilor calculate la acesta, astfel, bancă suportând prejudicii materiale considerabile. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei instanţei de apel din 24 aprilie 2014 a fost expediată în adresa recurentului la 05 mai 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 146). Astfel, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 13 iunie 2014 în termen.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c1) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, trimiţând pricina spre rejudecare în prima instanţă doar în cazul în care a constatat încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept procedural specificate la art.432 alin.(3) lit. d) şi f). La solicitarea participanţilor la proces, instanţa de recurs poate trimite pricina spre rejudecare în prima instanţă în cazul prevăzut la art.432 alin.(3) lit. b). În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

După cum rezultă din actele cauzei, BC „Moldondconbanc” SA înaintând acţiunea în judecată împotriva lui Fomov Ştefan a solicitat transmiterea silită în posesiunea băncii pentru comercializare a bunului imobil ipotecat unei terțe persoane de către creditorul ipotecar sau de către oricare altă persoană împuternicită de creditorul ipotecar, şi anume: a terenului cu modul de folosință - pentru construcții cu suprafața totală de 0,2289, ha cu nr. cadastral 60012202.230 şi construcția amplasată pe acesta, modul de folosință - clădire de producere, cu suprafața de 541,0 m.p.

cu nr. cadastral 6001220.230.01, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 29 decembrie 2006, cu nr. 8364. Deciziei cu privire la formarea bunului imobil nr. 1 din 10 aprilie 2007, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07 şi Decizia cu privire la formarea bunului imobil nr. 2 din 10 aprilie 2007, înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni la 10 mai 2007 cu nr. 2633/07, fapt ce se confirmă prin Extrasul din Registrul Bunurilor Imobile, eliberat repetat de Oficiul Cadastral Teritorial Nisporeni, Întreprindere de Stat Cadastru la 14 mai 2012, nr. 6001/12/5240, şi încasarea de la Fomov Ștefan în beneficiul satului, taxa de stat în mărime de 3150 lei.

Cerinţele date au fost înaintate drept urmare a înregistrării datoriilor restante a SRL „Adox-IRS” în baza contractelor de credit nr. 57/2 din 04 mai 2012 şi nr. 58/3 din 04 mai 2012, constituite din credit, dobândă aferentă şi dobânzi suplimentare. Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii şi respingerii acesteia, soluţie care a fost menţinută şi de instanţa de apel.

În susţinerea temeiniciei concluziei date, instanţele de judecată, au reţinut că potrivit calcului datoriilor nerambursate pe contractele de credit nr. 56/1 din 04 mai 2012, 57/2 din 04 mai 2012 şi 58/2 din 04 mai 2012, toate trei credite contractate de SRL „Adox-IRS” şi invocate de reclamant sunt rambursate anticipat pînă la scadenţa, în acest sens au menţionat instanţele că reclamantul nu a prezentat nici o probă concludentă şi veridică care să confirme că debitorul nu execută sau execută necorespunzător obligaţiile rezultate din contractele de credit, cît şi imposibilitatea SRL „Adox-IRS” de a achita datoriile nerambursate. Totodată, instanţele au apreciat critic calculele datoriilor restante pe contractele de credit prezentate de BC „Moldindconbank” SA, deoarece sunt întocmite în mod unilateral de către creditor, nu sunt confirmate de SRL „Adox-IRS” şi care nu atestă executarea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale de către ultimul.

Instanţa de recurs conchide, însă, că o astfel de soluţie este una greşită, fapt ce rezultă din nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea completă şi certă a situaţiei de fapt sub toate aspectele, mai mult că concluziile instanţei de apel sunt bazate pe aceleaşi aprecieri arbitrare fără a intra în esenţa litigiului apărut în speţă. Astfel, se stabileşte că interpretarea dată de prima instanţă este bazată pe o apreciere insuficientă şi arbitrară a materialului probator şi argumentelor susţinute de intimat, fapt ce vine în contradicţie cu normele de drept procedural. Este de menţionat că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (5) CPC, care consacră principiul general privind motivarea hotărârilor judecătoreşti, instanţa este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-a format convingerea şi a ajuns la soluţia adoptată.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt şi de drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluţii trebuie să fie clară şi simplă, precisă, conchisă şi fermă şi să aibă putere de convingere. Dispoziţie legală enunţată a fost adoptată în scopul de a asigura o bună administrare a justiţiei, de a întări încrederea justiţiabililor în hotărârile judecătoreşti şi de a da posibilitatea instanţelor superioare să-şi exercite controlul judecătoresc. În cauză, însă, se constată că soluţia primei instanţe nu conţine o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării şi adoptării soluţiei la care s-a ajuns, astfel instanţa de recurs fiind în imposibilitatea să exercite controlul judiciar asupra unei asemenea soluţii şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

La acest segment, instanţa de recurs va remarca că respingînd argumentele şi probele prezentate de BC „Moldindconbank” SA în susţinerea poziţiei sale, instanţele au reţinut că acestea nu confirmă că debitorul SRL „Adox-IRS” nu execută sau execută necorespunzător obligaţiile rezultate din contractele de credit, sau imposibilitatea debitorului de a achita datoriile nerambursate, însă fără a verifica faptele relatate, limitându-se astfel, doar la transcrierea enunţurilor respective din hotărârea primei instanţe. Or, deşi cerinţele BC „Moldindconbank” SA au fost înaintate drept urmare a înregistrării datoriilor restante a SRL „Adox-IRS” în baza contractelor de credit nr. 57/2 din 04 mai 2012 şi nr. 58/3 din 04 mai 2012, constituite din credit, dobândă aferentă şi dobânzi suplimentare, însă instanţele în mod neînţeles fac referire şi la contract de credit nr. 56/1 din 04 mai 2012, care de altfel nici nu a fost prezentat la actele cauzei.

Au fost lăsate fără apreciere şi argumentele invocate de BC „Moldindconbank” SA atît în cererea de chemare în judecată, cît şi pe parcursul examinării cauzei, precum că a primit răspuns din partea debitorului SRL „Adox-IRS” prin care ultimul recunoaşte veridicitatea celor invocate de recurent în notificarea nr. 02/3-912 din 08 octombrie 2012, însă a solicitat ne recurgerea la valorificarea creanţelor pe calea judiciară şi acordarea unui termen de executare benevolă pînă la 15 octombrie 2012. Fie că prima instanţă, fără a intra în esenţa acestui argument l-a respins ca neîntemeiat, însă care, de altfel, se invoca ca unul din motivele de bază pentru care se solicită transmiterea silită în posesia băncii a bunurilor ipotecate şi fără a supune verificării acestuia în baza unui material probator, iar în caz ne necesitate şi prin soluţionarea posibilităţii introducerii în proces celui care a recunoscut prin scrisoarea enunţată datoria restantă pe contractele de credit, cît şi calculele efectuate de BC „Moldindconbank” SA în acest sens.

Prin urmare, se constată că prima instanţă nu a verificat temeinicia pretenţiilor formulate de BC „Moldindconbank” SA sub aspectul aprecierii executării integrale a obligaţiunilor contractuale nr. nr. 57/2 din 04 mai 2012 şi nr. 58/3 din 04 mai 2012, omisiune care, de altfel, nu a fost corectată nici de instanţa de apel, fapt ce contravine dispoziţiile art. 373 CPC. Instanţa de recurs consideră că, în asemenea situaţie, se impune verificarea circumstanţei date şi în dependenţă de cele constatate, întru evitarea, în eventualitatea adoptării unei hotărâri judecătoreşti, atingerii drepturilor beneficiarului, potrivit principiilor garantate de art. 6 din Convenţia Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, cât şi prin prisma prevederilor art. 67 CPC, este necesar de a examina necesitatea şi posibilitatea atragerii SRL „Adox-IRS” ca parte în procesul dat.

În aceste condiţii este evident că instanţa de judecată la examinare cauzei nu a calificat corect din punct de vedere juridic acţiunea cu care a fost investită şi nu s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor juridice, nu a stabilit cu certitudine circumstanţele importante întru soluţionarea justă a litigiului, situaţie care, după cum a fost menţionat mai sus, duce la imposibilitatea instanţei de recurs să exercite controlul judiciar asupra soluţiei date şi să verifice temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Drept urmare, se constată că contrar prevederilor art. 239 şi art. 241 alin. (5) CPC, prima instanţă a judecat pricina superficial, fără lămurirea completă şi pe bază de dovezi certe a situaţiei de fapt, în coroborare cu normele de drept ce guvernează raportul juridic în litigiu, or pretenţiile invocate în acţiune urmează a fi examinate şi prin prisma materialului probator existent la dosar, iar în caz de necesitate, prin prisma art. 118 alin. (5) CPC, care indică că instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

De altfel, şi instanţa de apel judecând apelul nu a constatat neajunsurile din hotărârea primei instanţe, nu s-a expus asupra acestora, prin urmare, se stabileşte că şi judecarea apelului a fost efectuată în mod arbitrar, cu încălcarea prevederilor stipulate la art. 373 CPC. Faţă de cele de preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa integral decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe şi de a restitui pricina spre rejudecare în prima instanţă, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanţa de recurs. La rejudecarea pricinii instanţă urmează să ţină cont de cele susmenţionate şi rejudecând pricina să emită o hotărâre temeinică şi legală.

În conformitate cu 445 alin. (1) lit. c1), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admite recursul declarat de către Banca Comercială „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni. Se casează integral decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 aprilie 2014 şi hotărârea Judecătoriei Nisporeni din 12 februarie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Băncii Comerciale „Moldindconbank” Societate pe Acțiuni împotriva lui Fomov Ştefan cu privire la executarea silită a dreptului de ipotecă prin deposedarea și vinderea forțată a bunurilor imobile ipotecate și compensarea cheltuielilor de judecată, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Judecătoria Nisporeni, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedinte, judecătorul Iulie Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Iuliana Oprea Ion Druţă Tamara Chișca-Doneva