2ra-3596/14 — Cu privire la apărarea onoarei şi demnităţii, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-3596/14 Instanţa de fond: Judecătoria Drochia – L. Lupaşcu Instanţa de apel: CA Bălţi – Iu. Grosu, A. Corcenco, D. Corolevschi ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat, Judecători: Iurie Bejenaru, Maria Ghervas, examinând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Vladimir Calaraş, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Calaraş împotriva lui Veaceslav Babii cu privire la apărarea onoarei şi demnității şi încasarea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Veaceslav Babii, casată hotărârea primei instanţe cu scoaterea de pe rol a cererii de chemare în judecată, CONSTATĂ : La 09 martie 2011 Vladimir Calaraş a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Babii cu privire la apărarea onoarei şi demnității, încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că în perioada când exercita funcţia de preşedinte al r-lui Drochia, Veaceslav Babii împreună cu alţi consilieri raionali ai r-lui Drochia au întocmit şi expediat un demers Preşedintelui Parlamentului RM, Prim Ministrului RM şi preşedinţilor partidelor PD şi AMN, înregistrat cu nr. SPA-C-2599/10, prin care a fost învinuit în comiterea unui şir de abuzuri, solicitând concomitent implicarea organelor de drept pentru verificarea activităţii lui Vladimir Calaraş ca Preşedinte a r-nului Drochia. A indicat că în rezultatul controalelor, nici una din faptele invocate în demersul dat nu au fost confirmate.

1 Considerând că în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtului reclamantului i-au fost cauzate suferinţe psihice şi disconfort, a solicitat obligarea pârâtului Veaceslav Babii să dezmintă informaţia conţinută în demersul adresat Preşedintelui Parlamentului RM, Prim Ministrului RM şi preşedinţilor partidelor PD şi AMN, încasarea sumei de 100000 lei cu titlu de prejudiciu moral precum şi încasarea tuturor cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 12 decembrie 2011 acţiunea a fost admisă parţial. Veaceslav Babii a fost obligat, după ce hotărârea va rămânea definitivă, la şedinţa ordinară a consiliului raional Drochia să dezmintă informaţia indicată în demersul adresat Preşedintelui Parlamentului RM, Prim Ministrului al RM şi președinților Partidelor PL şi AMN.

A fost încasat de la Veaceslav Babii în beneficiul lui Vladimir Calaraş prejudiciul moral în sumă de 5000 lei, cheltuieli de judecată în sumă de 4000 lei şi 150 lei taxa de stat în beneficiul statului. (f. d. 91-92 Vol. I) Nefiind de acord cu hotărârea primei instanţe, Veaceslav Babii la 28 decembrie 2011 a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi decizii prin care pricina civilă să fie remisă la rejudecare în alt complet de judecători. (f. d. 94) Prin decizia Curţii de Apel Chişinău Bălţi din 26 aprilie 2012 a fost admis apelul declarat de Veaceslav Babii, casată hotărârea primei instanţe şi restituită pricina civilă la rejudecare în primă instanţă, în alt complet de judecată.

(f. d. 117 Vol. I) În urma rejudecării cauzei, prin hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă parţial. Veaceslav Babii a fost obligat după intrarea hotărârii în vigoare, la şedinţa ordinară a consiliului raional Drochia să dezmintă informaţia indicată în demersul adresat președintelui Partidului Democrat şi AMN înregistrat sub nr. SPA-C- 2599/10 din 05 iulie 2010 la Aparatul Preşedintelui şi anume: - p.9 fraza „Calaraş Vladimir a făcut abuz de putere aducând prejudiciu bugetului public şi nu se exclude cazul de persistenţă a cointeresării personale” - p. 13 „se urmăreşte abuzul de serviciu şi iresponsabilitatea d. Preşedinte” - p. 14 „D.

Calaraş V. în funcţia de preşedinte a Consiliului raional Drochia a venit cu fosta Guvernare, care i-a permis astfel de acţiuni antisociale, antistatale şi trebuie să părăsească arena politică din guvernare”, ulterior readresat Procuraturii generale la 13 iulie 2010, apoi Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei al RM la 19 iulie 2010. De asemenea, a fost încasat de la Veaceslav Babii în beneficiul lui Vladimir Calaraş suma de 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La fel, a fost încasat de la Veaceslav Babii în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 210 lei.

(f. d. 68-72 Vol. II) Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă prin prisma art. 16 Cod civil, precum şi a prevederilor Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010 a conchis că p.9, p. 13 şi p. 14 din demersul cu nr. SPA-C-2599/10, conţine informaţie defăimătoare, iar ca consecinţă Veaceslav Babii a fost obligat ca să le dezmintă. La fel, prima instanţă a reţinut că prin acțiunile pârâtului, reclamantului i-au fost cauzate suferinţe ceia ce a generat suportarea unui prejudiciu moral estimat de instanţă la suma 7000 lei. Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Drochia din 22 aprilie 2014, Veaceslav Babii la 20 mai 2014 a declarat apel, solicitând casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea înaintată de Vladimir Calaraş să fie respinsă.

(f. d. 65, 80 Vol. II ) 2 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de Veaceslav Babii, casată integral hotărârea primei instanţe, iar cererea de chemare în judecată a fost scoasă de pe rol. (f. d. 91 Vol. II) În susţinerea poziţiei date, instanţa de apel prin prisma prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 34 alin. (3) al Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, a conchis că reclamantul urma să depună o cerere prealabilă, procedură care însă, nu a fost respectată de către reclamant, din care considerente acţiunea a fost scoasă de pe rol. Nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, la 12 noiembrie 2014 Vladimir Calaraş a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 09 septembrie 2014 şi menținerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, menţionând că instanţa de apel eronat a aplicat în speţă prevederile art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23 aprilie 2010, deoarece intimatul a înaintat demersul la 05 iulie 2010. Consideră recurentul că la caz, raporturile juridice apărute în legătură cu apărarea onoarei şi demnităţii persoanei urma să li se aplice legea existentă la momentul înaintării demersului, adică prevederile Codului Civil, care nu prevede calea prealabilă de soluţionare a litigiilor de acest gen. Făcând referire la prevederile art. 6 şi art. 16 şi Cod civil, consideră că în litigiul dat nu era necesar respectarea procedurii prealabile, iar reclamantul corect s-a adresat direct în instanţa de judecată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 28 octombrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 22063 (f. d. 93) şi recepţionată de către recurent la 30 octombrie 2014 (f. d. 94). Prin urmare, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 12 noiembrie 2014, în termen. Verificând materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Vladimir Calaraş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Astfel, Vladimir Calaraş a invocat că instanţa de apel a emis decizia cu interpretarea sau aplicare eronată a normei materiale, fapt ce a atribuit o soluţie greşită litigiului dedus instanţei spre judecare. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, analizând recursul în raport cu actele cauzei menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul 3 exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinând cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate.

Recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. Iar alin. (4) al aceluiași articol stipulează că, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reieşind din prevederile art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Examinând argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ținând cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Vladimir Calaraş împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

Potrivit celor expuse, în temeiul art. 432, 433, 440 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE : Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Vladimir Calaraş, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 09 octombrie 2014, în pricină civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Vladimir Calaraş împotriva lui Veaceslav Babii cu privire la apărarea onoarei şi demnității şi încasarea prejudiciului moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul: Galina Stratulat Judecători: Iurie Bejenaru Maria Ghervas 4