2ra-1878/14 — Obligarea de a dezminţi informaţiile care lezează onoarea şi demnitatea persoanei

Judecătoria Străşeni Dosarul nr. 2ra-1878/14 Judecător: Dumitru Mîrzenco Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, A. Minciuna Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Colţov Vadim, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Colţov Vadim către Laşcu Veaceslav privind obligarea dezminţirii afirmaţiilor care lezează onoarea, demnitatea persoanei şi repararea prejudiciului moral cauzat, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La data de 05.12.2012, reclamantul Colţov Vădim a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Laşcu Veaceslav privind apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi reparării prejudiciului moral cauzat.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că, pârâtul Laşcu Veaceslav, a răspândit afirmaţii precum că, Petru Zbîrnea, Isidor Savin, primar al s. Româneşti, r-nul Străşeni şi Colţov Vadim formează o grupare bine organizată ce au drept scop prejudicierea autorităţilor publice locale ale s. Româneşri, r-nul Străşeni. Astfel, beneficiind de asistenţa juridică a lui Colţov Vadim, Isidor Savin şi Zbîrnea Petru întreprind acţiuni de deposedare a Primăriei s. Rădeni de dreptul de proprietate şi înlăturarea lui Laşcu V. de la posesia şi folosinţa bazinului acvatic. Menţionează reclamantul că, la 02.11.2012, a înaintat către Procuratura raionului Străşeni o cerere prin care a solicitat să fie informat despre existenţa plângerii în privinţa sa.

La data de 15 noiembrie 2012 a fost informat de către Procuratura raionului Străşeni prin scrisoarea cu nr. 5836 din 14.11.2012, însoţită de copia plângerii semnate de pârâtul Veaceslav Laşcu, pe care acesta, la data de 17.08.2012 a depus-o la Secretariatul CCCEC al RM cu nr. L-663/12 îndicînd multe denunţuri false, pe care reclamantul a solicitat să fie dezminţite. Pe marginea plângerii lui Laşcu Veaceslav din 17.08.2012, Procuratura a emis o Ordonanţă din 05.10.2012 privind refuzul în pornirea urmăririi penale. Reclamantul invocă, că în conformitate cu cerinţele Legii nr. 64 din 23.04.2010 „cu privire la libertatea de exprimare”, la data de 16.11.2012, prin scrisoarea recomandată nr. MD 2001101783, către pîrât a adresat o cerere prealabilă.

Prin cererea prealabilă a solicitat dezminţirea informaţiei prin aducerea scuzelor în formă scrisă şi plata unei compensaţii pentru prejudiciul moral cauzat în mărime de 50 000 lei. Indică reclamantul că, până în prezent pârâtul nicidecum nu a reacţionat la cererea 1 prealabilă. Nu a dezminţit informaţia prin aducerea scuzelor în formă scrisă, cât şi nu a achitat compensaţia pentru prejudiciul moral cauzat, fapt, care a generat necesitatea înaintării unei acţiuni în instanţa de judecată. Prin cererea din 22.07.2013, reclamantul Colţov Vădim şi-a micşorat pretenţiile din acţiune, solicitând încasarea de la pârât în beneficiul său ca recuperare a prejudiciului moral în sumă de 3 334 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Străşeni din 16.08.2013, a fost respinsă acţiunea înaintată de Colţov Vădim împotriva lui Laşcu Veaceslav cu privire la obligarea de a dezminţi în formă scrisă a afirmaţiilor faptice care lezează onoarea şi demnitatea persoanei, expuse în plângerea lui Laşcu Veaceslav împotriva lui Colţov Vadim, înregistrată la secretariatul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei cu nr. L-663/12 din 17.08.2012 şi recuperarea prejudiciului moral, ca fiind nefondată. Nefiind de acord cu hotărîrea primei instanţe, la 20.08.2013 Colţov Vadim a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, a fost respins apelul declarat de Colţov Vadim şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 16 august 2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi- au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului, argumentele formulate în cererea de apel sunt neîntemeiate. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 94 CPC al RM, art. 1422 alin. (1) şi art. 1423 alin. (1) Cod civil al RM, care reglementează aspecte ce ţin de obligaţia de a plăti toate cheltuielile de judecată, respectiv răspunderea pentru prejudiciul cauzat de o persoană prin fapte ce atentează la drepturile personal nepatrimoniale a altei persoane, reparaţia prejudiciului moral şi mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral.

Totodată, instanţa de apel a indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. La 08 aprilie 2014, Colţov Vadim a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 30 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 16 august 2013, cu pronunţarea unei noi hotărîri de respingere a acţiunii ca nefondată. În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. 2 Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Colţov Vadim asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Colţov Vadim ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Colţov Vadim, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 ianuarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Colţov Vadim împotriva lui Laşcu Veaceslav privind obligarea dezminţirii afirmaţiilor care lezează onoarea, demnitatea persoanei şi repararea prejudiciului moral cauzat. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 3