2ra-3436/14 — Declararea nulităţii actelor juridice

Judecătoria Comrat Dosarul nr. 2ra-3436/14 Judecător: G.P. Colev Curtea de Apel Comrat Judecători: A. Curdov, E. Dimina, A. Şpac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 24 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători: Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă, Valentina Clevadî, Iuliana Oprea examinînd recursurile declarate de SA “Victoriabank” şi Cara Lilia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Furtuna Gheorghii împotriva BC „Victoriabank” SA şi Furtuna (Cara) Lilia cu privire la declararea cererii nr. 217 din 12.06.2007 şi a contractului de ipotecă din 18.06.2007 ca nule, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014, CONSTATĂ : La 13 septembrie 2012 reclamantul Furtuna Gh.

s-a adresat în Judecătoria Comrat cu acţiunea împotriva BC „Victoriabank” SA şi Cara L. privind declararea cererii nr. 217 din 12 iunie 2007 şi a contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 ca nule. Reclamantul şi-a întemeiat cerinţele prin faptul, că la 23 noiembrie 1992 între el şi Furtuna (Cara) L. a fost încheiată căsătoria la OSC mun. Comrat cu numărul de înregistrare 190. În timpul căsătoriei el cu soţia au construit o casă, amplasată în mun. Comrat, pe str. Gavriliuca, 26, ce se confirmă printr-un şir de documente, anexate la dosar privind stabilirea proprietăţii în devălmăşie şi împărţirea bunurilor dobîndite în comun, în baza cărora Judecătoria Comrat a emis hotărîrea din 30 septembrie 2010. În anul 2007, Furtuna (Cara) Lilia, fiind pe atunci soţia lui, a depus în instanţa de judecată Comrat acţiunea privind desfacerea căsătoriei şi la 24 mai 2007, instanţa de judecată a emis hotărîrea cu privire la desfacerea căsătoriei.

La 14 iunie 2007 această hotărîre a judecătoriei a devenit irevocabilă. Ulterior, în baza acţiunii reclamantului, prin hotărîrea din 30 septembrie 2010 Judecătoria Comrat a împărţit bunurile dobîndite în comun, care în urma examinării contestaţiilor depuse a fost menţinută şi la 02 noiembrie 2011 a devenit irevocabilă. După ce hotărîrea susmenţionată a judecătoriei a devenit irevocabilă, reclamantul s-a adresat la OCT Comrat pentru înregistrarea în cadastru a bunurilor imobile a cotei-părţi a lui din proprietatea privată, însă, conform răspunsului primit de la filiala ÎS „Cadastru”, reclamantul a fost înştiinţat despre faptul, că în privinţa bunurilor imobile a fost înregistrat contractul de ipotecă nr. 1357 din 18 iunie 2001, încheiat cu BC „Victoriabank” SA înregistrarea a fost efectuată la 21 iunie 2007, în 1 legătura cu ce, reclamantului i s-a propus să primească de la bancă acordul în scris pentru înregistrarea cotei-părţi a lui din bunurile imobile.

Prin hotărîrea filialei ÎS „Cadastru” din 01 martie 2012 reclamantului i s-a refuzat în înregistrarea bunurilor imobile. La 02 martie 2012 Furtuna Gh. s-a adresat la filiala BC „Victoriabank” SA cu cererea prealabilă întru soluţionarea chestiunii privind permiterea înregistrării părţii lui din casa fără careva grevări pe cale extrajudiciară. Prin răspunsul BC „Victoriabank” SA din 13 martie 2012, lui i s-a refuzat în admiterea cererii prealabile. Conform răspunsului primit, contractul de ipotecă nr. 1357 a fost încheiat în strictă conformitate cu CC RM, Legea „Cu privire la ipotecă” şi Legea „Cu privire la notariat”. La 24 aprilie 2012 reclamantul s-a adresat în Judecătoria Comrat cu acţiunea privind executarea hotărîrii judecătoriei Comrat din 30.09.2010 privind înregistrarea bunurilor imobile, ridicarea sechestrului aplicat asupra bunurile imobile, stabilit prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 20.09.2010 şi repararea prejudiciului moral.

În cadrul şedinţei prealabile în Judecătoria Comrat părţile au prezentai referinţe la acţiune, iar banca a prezentat copia contractului de ipotecă din 18.06.2007 în legătura cu ce, a apărut necesitatea de a revendica de la BC „Victoriabank” SA a dosarului de credit despre care el nu ştie nimic, niciodată nu a venit la bancă şi nimic nu a semnat acolo. La 20.06.2012 avocatul Izvecov I. s-a adresat la BC „Victoriabank” SA cu cererea în scris solicitînd dosarul de credit în baza cererii lui Furtuna (Cara) L. cu privire la eliberarea ei a creditului, pentru a face cunoştinţă, la ce nu a primit răspuns, în legătură cu ce s-a adresat în mod repetat cu o asemenea cerere şi la 14.08.2012 prin intermediul poştei a primit răspunsul privind admiterea cererii şi oferirea posibilităţii de a lua cunoştinţă cu materialele dosarului de credit.

La 10 septembrie 2012, avocatul a luat cunoştinţă cu materialele dosarului şi a comunicat, că în materialele dosarului există cererea lui Furtuna (Cara) L. adresată către BC „Victoriabank” SA (f.d. 32) din 12.06.2007 privind eliberarea ei a creditului. În cerere era indicat, că ea este căsătorită, soţul ei Furtuna Gheorghii, adică reclamantul, activează la „Vizol Studio” SRL ca şofer timp de doi ani cu salariul de 3498 lei, şi la sfîrşitul cererii înainte de numele de familie ale reclamantului, există semnătura din numele lui.

Reclamantul a indicat, că niciodată nu a activat la „Vizol Studio” SRL ca şofer, ceea ce se confirmă prin certificatul de la primăria Comrat nr. 1706 din 05.04.2012, conform căruia el nu lucrează nicăieri din 31.10.2005, la bancă nu a venit şi nu a semnat cererea indicată mai sus, deoarece la acel moment exista hotărîrea Judecătoriei Comrat din 24.05.2007 privind desfacerea căsătoriei şi el nu a comunicat cu Furtuna (Cara) L. din cauza relaţiilor ostile. În anul 1998 în timpul căsătoriei reclamantul cu Furtuna (Cara) L. au început să construiască o casă, amplasată în or. Comrat pe str. Gavriliuca, 26. La 15 martie 2002 a primit titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren susmenţionat, decizia primăriei nr. 5 din 23.04.1997, decizia Consiliului or.

Comrat nr. 11 din 26.08.1998, actul de dare în exploatare nr. 2967 din 03.11.2004, astfel, în conformitate cu cerinţele articolelor 20-25 CF RM, 371 CC RM bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei cad sub incidenţa regimului proprietăţii comune în devălmăşie a soţiilor.

2 Astfel, dacă Furtuna (Cara) L. la depunerea cererii de primire a creditului nu a prezentat băncii şi notarului certificatul de divorţ, casa este proprietatea lor în devălmăşie şi el trebuia să fie chemat la bancă, şi apoi la notar ca să confirme intenţia lui de a pune casa în gaj la băncă şi de a primi credit, însă, Furtuna (Cara) L. a prezentat în bancă documentele, ce confirmă, că ei sunt căsătoriţi, a falsificat din numele lui semnătura în cerere, datele privind plasarea în cîmpul muncii în legătura cu ce, Furtuna (Cara) L. a primit credit de la bancă, se foloseşte de mijloacele băneşti, dar cota-parte din proprietate, care îi aparţine lui este grevată, pe care el nu poate să o perfecteze şi să o vîndă.

El nu a dat acordul pentru încheierea contractului de ipotecă, deşi banca şi notarul trebuiau să iniţieze acest acord. La 15 octombrie 2013, Judecătoria Comrat a emis hotărîre privind admiterea parţială a cerinţelor acţiunii, declarînd cererea de primire a creditului nr. 217 din 12 iunie 2007 ca nulă în partea semnăturii lui Furtuna Gh. (f.d. 152, 156-157), restul cerinţelor fiind respinse ca neîntemeiate. La 15 noiembrie 2013 avocatul Izvecov I., a depus apelul în interesele reclamantului Furtuna Gh. I. împotriva acestei hotărîri a judecătoriei, prin care a solicitat casarea hotărîrii judecătoriei şi emiterea unei noi hotărîri privind admiterea cerinţelor acţiunii în întregime (f.d. 167-168).

Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014 a fost admis apelul avocatului Izvecov I., depus în interesele reclamantului Furtuna Gheorghii. A casat hotărîrea Judecătoriei Comrat din 15 octombrie 2013 în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Furtuna Gheorghii Ilici împotriva BC „Victoriabank” SA şi Furtuna (Cara) Lilia cu privire la declararea cererii nr. 217 din 12.06.2007 şi a contractului de ipotecă din 18.06.2007 ca nule în partea respingerii cerinţelor privind declararea contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 ca nul şi în această parte emite o nouă hotărîre, prin care declară nul contractul de ipotecă încheiat între Furtuna (Cara) Lilia şi BC „Victoriabank” SA.

În rest hotărîrea judecătoriei s-a menţinut. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant şi-au găsit parţial reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă just în conformitate cu legislaţia în vigoare a admis cerinţele reclamantului în partea declarării cererii de primire a creditului nr. 217 din 12 iunie 2007 ca nulă în partea semnăturii lui Furtuna Gh., însă, neîntemeiat au fost respinse cerinţele în partea declarării contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 ca nul din următoarele considerente.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 15 august 2014, BC „Victoriabank” SA a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 octombrie 2013. În argumentarea recursului recurenta a invocat nerespectarea de către instanţa de apel a normelor procesuale la examinarea cazului. La data de 11.09.2014, nefiind de acord cu decizia instanţei de apel, Cara Lilia la rându-i a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014 cu menţinerea în vigoare a hotărîrii Judecătoriei Comrat din 15 octombrie 2013 fără modificări.

În argumentarea recursului recurenta a invocat că instanţa de apel a aplicat o lege ce nu trebuia să fie aplicată şi a interpretat eronat legea. 3 La data de 12.11.2014, intimatul Furtună Gheorghii a depus referinţă la recursurile declarate de SA “Victoriabank” şi Cara Lilia, solicitînd respingerea acestora, cu menţinerea în vigoare a deciziei Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014. Potrivit art. 440 alin. (2) CPC, recursurile declarate de SA “Victoriabank” şi Cara Lilia au fost considerate admisibile şi transmise spre examinare într-un complet din 5 judecători. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Judecînd recursurile declarate împotriva deciziei date în instanţa de apel şi verificînd, în limitele invocate în recursuri şi în baza referinţei depuse de intimat, legalitatea deciziei atacate, Colegiul conchide temeinicia lor, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărîrea primei instanţe. Potrivit materialelor cauzei, Colegiul constată cu certitudine că reclamantul Furtuna Gh. s-a adresat în judecată cu acţiune împotriva BC „Victoriabank” SA şi Cara L. privind declararea cererii nr. 217 din 12 iunie 2007 şi a contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 ca fiind nule.

Instanţa de fond a admis parţial cerinţele acţiunii, declarînd cererea de primire a creditului nr. 217 din 12 iunie 2007 ca nulă în partea semnăturii lui Furtuna Gh., restul cerinţelor fiind respinse ca neîntemeiate, soluţie casată în parte de instanţa de apel, care a admis apelul declarat de avocatul Izvecov I., depus în interesele reclamantului Furtuna Gheorghii şi în partea respingerii cerinţelor privind declararea contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 ca nul, a emis o nouă hotărîre, prin care declară nul contractul de ipotecă încheiat între Furtuna (Cara) Lilia şi BC „Victoriabank” SA. În rest hotărîrea instanţei de fond a fost menţinută. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie susţine aceste soluţii ca fiind legale şi întemeiate, însă consideră că decizia instanţei de apel, trebuie să fie modificată în sensul indicării exacte a obiectului litigiului, pornind de la următoarele.

În conformitate cu art. 20 alin. (1) CF RM, bunurile dobîndite de către soţi în timpul căsătoriei aparţin ambilor cu drept de proprietate în devălmăşie, conform legislaţiei. În conformitate cu art. 21 CF al RM, (1) soţii, de comun acord, posedă, folosesc şi dispun de bunurile comune. (2) Fiecare dintre soţi este în drept să încheie convenţii prin care să dispună de bunurile comune, cu excepţia bunurilor imobile, acordul celuilalt soţ fiind prezumat. (3) Convenţia contrară dispoziţiilor prezentului cod, prin care se micşorează ori se suprimă comunitatea de bunuri, este declarată nulă de către instanţa judecătorească. (4) Convenţia încheiată de unul dintre soţi poate fi declarată nulă de către instanţa judecătorească, la cererea celuilalt soţ, dacă se va stabili că cealaltă parte a convenţiei a ştiut sau trebuia să fi ştiut că al doilea soţ este împotriva încheierii convenţiei respective.

Cererea privind declararea nulităţii convenţiei poate fi depusă în termen de 3 ani din momentul cînd celălalt soţ a aflat sau trebuia să fi aflat despre încheierea acesteia. (5) Unul dintre soţi nu poate, fără consimţămîntul expres al celuilalt, să rezilieze contractul de închiriere a spaţiului de locuit, să înstrăineze casa sau apartamentul ori să limiteze prin acte juridice dreptul la locuinţă al celuilalt soţ. 4 În conformitate cu art. 367 CC RM fiecare coproprietar devălmaş are dreptul de a folosi bunul comun potrivit destinaţiei acestuia, fără a limita dreptul celorlalţi coproprietari dacă în contract nu este prevăzut altfel. În conformitate cu art. 368 CC RM oricare dintre proprietarii devălmaşi este prezumat a avea consimţămîntul celorlalţi pentru efectuarea oricăror acte de conservare şi administrare a bunului proprietate comună în devălmăşie dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 371 CC RM, (1) bunurile dobîndite de soţi în timpul căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmăşie dacă, în conformitate cu legea sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste bunuri. (2) Orice bun dobîndit de soţi în timpul căsătoriei se prezumă proprietate comună în devălmăşie pînă la proba contrară. În conformitate cu art. 7 al Legii cu privire la ipotecă, (1) obiectul ipotecii poate fi unul sau mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale separate. (2) Obiectul ipotecii este determinat prin denumirea bunului, numărul său cadastral, locul aflării, precum şi printr-o descriere suficientă pentru identificarea acestuia.

(3) Pot fi obiect al ipotecii doar bunurile imobile aflate în circuit civil, deţinute în proprietate şi înregistrate în Registrul bunurilor imobile. (4) Ipoteca se extinde asupra îmbunătăţirilor, ameliorărilor şi accesoriilor bunului imobil ipotecat, asupra oricărui bun imobil care se uneşte prin accesiune cu bunul imobil ipotecat, precum şi asupra bunurilor noi ce rezultă din transformarea bunului imobil ipotecat, dacă altfel nu este prevăzut de contract. (5) Ipoteca nu se extinde asupra fructelor bunului ipotecat, dacă contractul de ipotecă nu prevede altfel. (6) Prin contract poate fi prevăzută extinderea ipotecii asupra bunurilor imobile ce vor fi dobîndite sau construite în viitor, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(7) Ipoteca este indivizibilă şi subzistă integral asupra tuturor bunurilor imobile ipotecate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra tuturor părţilor lor, chiar dacă imobilul ipotecat sau obligaţia garantată cu ipotecă este divizibilă. (8) Nu pot fi obiecte separate ale ipotecii bunurile imobile care, conform legislaţiei, nu pot fi înstrăinate separat. Nu poate fi obiect al ipotecii o parte a bunului indivizibil. (9) Bunul imobil ipotecat rămîne în proprietatea debitorului ipotecar. Contractul de ipotecă poate prevedea folosirea obiectului ipotecii de către creditorul ipotecar. În cazul în care dreptul asupra bunului ipotecat este afectat de modalităţi sau este susceptibil de nulitate, acesta va genera o ipotecă afectată, de asemenea, de modalităţi sau condiţii de nulitate.

(10) Riscul pieirii sau deteriorării fortuite a obiectului ipotecii este suportat de către debitorul ipotecar, dacă contractul de ipotecă nu prevede altfel. În conformitate cu art. 10 Legii cu privire la ipotecă, (1) dacă dreptul de dispoziţie asupra unui bun imobil necesită acordul unui terţ, acest acord este necesar şi pentru instituirea ipotecii asupra bunului imobil respectiv. (2) Bunul imobil aflat în proprietate comună poate fi ipotecat doar cu acordul tuturor coproprietarilor, fiecare din coproprietari devenind în acest caz codebitor ipotecar. (3) Unul dintre coproprietari poate ipoteca cota sa din bunul proprietate comună pe cote-părţi fără acordul celorlalţi coproprietari dacă contractul între coproprietari nu prevede altfel.

(4) Cota-parte din spaţiile destinate deservirii bunului imobil, deţinute cu drept de proprietate comună (teren, acoperiş, scări, subsol etc.), aferentă unei încăperi izolate, este ipotecată împreună cu încăperea respectivă fără acordul celorlalţi coproprietari ai spaţiilor comune. (5) Imobilul aflat în proprietatea unor persoane fizice cu capacitatea de exerciţiu restrînsă sau în proprietatea minorilor poate fi ipotecat cu respectarea 5 condiţiilor necesare pentru înstrăinare. (6) În cazul în care, în momentul instituirii ipotecii, există drepturi ale unor terţi asupra bunului imobil respectiv, debitorul ipotecar este obligat să notifice în scris acest fapt creditorului ipotecar. În caz contrar, creditorul ipotecar are dreptul să ceară debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate cu ipotecă sau modificarea condiţiilor contractului de ipotecă şi repararea prejudiciului cauzat.

În cazul în care, în momentul instituirii ipotecii, există drepturi ale unor terţi asupra bunului imobil respectiv, debitorul ipotecar este obligat să notifice în scris acest fapt creditorului ipotecar. În caz contrar, creditorul ipotecar are dreptul să ceară debitorului executarea anticipată a obligaţiei garantate cu ipotecă sau modificarea condiţiilor contractului de ipotecă şi repararea prejudiciului cauzat în afară de aceasta, din materialele dosarului Colegiul constată, că la perfectarea contractului de ipotecă din 18 iunie 2007 intimata Furtuna (Cara) Lilia unipersonal a scris cerere către notar privind faptul, că bunurile gajate reprezintă exclusiv proprietatea ei şi nimeni nu pretinde la aceste bunuri, prin ce l-a indus în eroare pe notar, ori notarul la legalizarea contractului susmenţionat nu a atras atenţia, că la acel moment la bancă s- a adresat Furtuna (Cara) L. cu cererea de eliberare a creditului, în care există datele despre Furtuna Gh.

şi semnătura din numele lui, dar la încheierea contractului de ipotecă acordul lui Furtuna Gh. pentru încheierea acestui contract nu există. Însă, conform cerinţelor art. 217 CC RM, (1) nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual. Instanţa de judecată o invocă din oficiu. (2) Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată prin confirmarea de către părţi a actului lovit de nulitate. (3) Acţiunea în constatare a nulităţii absolute este imprescriptibilă. În afară de acest fapt, conform art. 220 alin. (1) CC RM, actul juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu prevede altfel. Alineatul (2) din articolul susmenţionat prevede, că actul juridic sau clauza care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri sînt nule.

În conformitate cu art. 351 CC RM, (1) în privinţa bunurilor proprietate comună pe cote-părţi nu se pot încheia acte de dispoziţie decît cu acordul tuturor coproprietarilor. (2) Actele de dispoziţie încheiate în lipsa unanimităţii sînt lovite de nulitate relativă dacă se demonstrează că terţul este de rea-credinţă. În acest caz, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data cînd coproprietarul care nu şi-a dat acordul a cunoscut sau trebuia să cunoască existenţa cauzei de nulitate. (3) Coproprietarul poate să înstrăineze cota sa parte, respectînd dreptul de preemţiune al celorlalţi coproprietari.

Colegiu, reieşind dim materialele cauzei, reţine ca important faptul că prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 septembrie 2010 (f.d, 13 verso, vol I), a avut loc partajarea averii comune, fiind partajate bunurile proprietate comună a lui Furtună Gheorghii şi Furtună (Cara) Lidia, care ulterior au constituit obiectul contractului de ipotecă, bunuri imobile ipotecate de către Furtuna (Cara) L. Astfel, Colegiul apreciază critic concluzia instanţei de apel conform căreia nu au fost împărţite între reclamant şi intimat bunurile imobile ipotecate, şi cota-parte a reclamantului Furtuna Gh. din aceste bunuri imobile nu a fost stabilită concret în natură.

De asemenea, Colegiul apreciază ca greşită concluzia instanţei de apel, conform căreia instanţa de apel nu poate de sine stătător să determine în natură ½ din cotă- parte a bunurilor prin numere cadastrale separate, nefiind stabilită cota-parte în natură 6 pentru reclamantului Furtuna Gh., şi în şedinţa de judecată nu au fost prezentate probele privind acest fapt, iar fară determinarea cotelor-părţi concrete ale părţilor din bunurile imobile gajate, contractul de ipotecă din 18.06.2007 este nul şi în conformitate cu cele susmenţionate chiar şi în cazul cotei-părţi din proprietatea intimatului Furtuna (Cara) L. Reieşind din dispoziţiile stabilite în hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 septembrie 2010 (f.d, 13 verso, vol I), Colegiul apreciază critic şi afirmaţia instanţei de apel conform căreia, pînă la determinarea cotei-părţi a bunurilor în devălmăşie a fiecărui din foştii soţi în natură, grevarea bunurilor imobile de gaj în baza contractului de ipotecă este ilegală în întregime.

Or, conchide Colegiul că, prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 septembrie 2010 (f.d, 13 verso, vol I) a fost partajată expres averea comună a foştilor soţi Furtună Gheorghi şi Furtună (Cara) Lilia, lui Furtună Gheorghii revenindu-i prima parte a secţiunii partajate, cu suprafaţa total utilă de - 42, 4 m.p. (inclusiv suprafaț a locuibilă - 38, 6 m.p.) în valoare de 199 990 lei, formată din: camera locuibilă nr. 9 cu suprafaţa de - 13, 3 m.p., în valoare de 18 819 lei; camera locuibilă nr. 10 cu suprafaţa de - 25,3 m.p., în valoare de 35 798 lei, coridorul nr. 4 cu suprafaţa de - 3,8 m.p., în valoare de 5 377, garajul de la lit. 3 cu suprafaţa de - 46,1 m.p., în valoare de 139 996 lei.

Luînd în consideraţie normele legislaţiei expuse, materialele dosarului şi ţinînd cont, că lipseşte acordul reclamantului pentru încheierea contractului de ipotecă din 18.06.2007, bunurile imobile ipotecate au fost expres împărţite între reclamant şi intimat, iar cota-parte a reclamantului Furtuna Gh. din aceste bunuri imobile este stabilită concret în natură, obiectul ipotecii putînd fi unul sau mai multe bunuri imobile prezente sau viitoare ce pot fi individualizate prin numere cadastrale separate, fiind stabilită cota-parte în natură pentru fiecare coproprietar al unei proprietăţi comune pe cote-părţi, şi fară acordul tuturor coproprietarilor, Colegiul conchide că, Furtuna (Cara) L. nu a avut dreptul să încheie contractul de ipotecă asupra tuturor bunurilor coproprietarilor.

Colegiul stabileşte că, în cazul dat, fară acordul coproprietarului bunului imobil gajat Furtuna Gh., fiind determinate cotele- părţi în natură, Furtuna (Cara) L. nu putea să pună în gaj toate bunurile imobile, inclusiv partea, care nu-i aparţine ei, totodată, ţinînd cont şi de cerinţele legii, avînd în vedere că bunurile imobile ce constituie obiectul contractului de ipotecă sunt obiecte separate ale ipotecii, iar conform legislaţiei, pot fi înstrăinate separat, poate fi obiect al ipotecii o parte a bunului divizibil, respective fiind prezente date privind posibilitatea de a determina cota-parte în natură a lui Furtuna (Cara) L. din proprietatea comună în devălmăşie, respectiv este posibil de a considera ca valabil act juridic garantat cu ipotecă în privinţa cotei- părţi a lui Furtuna (Cara) L., din aceste considerente actul juridic este nul doar în partea bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate lui Furtună Gheorghii.

În această ordine de idei, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a concluzionat despre legalitatea acţiunii şi respectiv temeinicia pretenţiilor înaintate de intimat, însă doar cu declararea actul juridic nul în partea bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate lui Furtună Gheorghii, nu şi în partea bunurilor ipotecate ce aparţin lui Cara Lilia, deoarece aceste bunuri au fost partajate expres prin hotărîrea Judecătoriei Comrat din 30 septembrie 2010. În acelaşi timp, Colegiul consideră necesar de modifica deciziei instanţei de apel prin declararea nulităţii contractului de ipotecă din 18.06.2007 încheiat între Furtună 7 (cara) Lilia şi BC „Victoriabank” SA doar în partea bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate lui Furtună Gheorghii, indicate în hotărîrea de judecată de partajarea a averii, în speţă prima parte a secţiunii partajate, cu suprafaţa total utilă de - 42, 4 m.p.

(inclusiv suprafaț a locuibilă - 38, 6 m.p.) în valoare de 199 990 lei, formată din: camera locuibilă nr. 9 cu suprafaţa de - 13, 3 m.p., în valoare de 18 819 lei; camera locuibilă nr. 10 cu suprafaţa de - 25,3 m.p., în valoare de 35 798 lei, coridorul nr. 4 cu suprafaţa de - 3,8 m.p., în valoare de 5 377, garajul de la lit. 3 cu suprafaţa de - 46,1 m.p., în valoare de 139 996 lei. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ atestă că motivele de casare invocate de recurenţi parţial şi-au găsit confirmare în cadrul examinării recursului şi acesta urmează a fi admis, modificînd decizia instanţei de apel. Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admit recursurile declarate de SA “Victoriabank” şi Cara Lilia.

Se modifică deciziei Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014 declarînd parţial nulitatea contractului de ipotecă din 18.06.2007 încheiat între Furtună (Cara) Lilia şi BC „Victoriabank” SA în partea bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate lui Furtună Gheorghii, respectiv, prima parte a secţiunii partajate, cu suprafaţa total utilă de - 42, 4 m.p. (inclusiv suprafaț a locuibilă - 38, 6 m.p.) în valoare de 199 990 lei, formată din: camera locuibilă nr. 9 cu suprafaţa de - 13, 3 m.p., în valoare de 18 819 lei; camera locuibilă nr. 10 cu suprafaţa de - 25,3 m.p., în valoare de 35 798 lei, coridorul nr. 4 cu suprafaţa de - 3,8 m.p., în valoare de 5 377, garajul de la lit. 3 cu suprafaţa de - 46,1 m.p., în valoare de 139 996 lei.

În rest, se menţine decizia Curţii de Apel Comrat din 01 iulie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Furtuna Gheorghii împotriva BC „Victoriabank” SA şi Furtuna (Cara) Lilia cu privire la declararea cererii nr. 217 din 12.06.2007 şi a contractului de ipotecă din 18.06.2007 ca nule. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă Valentina Clevadî Iuliana Oprea 8