2ra-2224/19 — Cu privire la partajarea bunului imobil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Cu privire la partajarea bunului imobil
- Temei legal
- termenul de prescripţie
2ra-2224/19 — Cu privire la partajarea bunului imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosar nr. 2ra-2224/19
Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud:. V. Hudoba)
Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud:. L. Caraianu, Ș. Starciuc, G. Colev)
D E C I Z I E
18 decembrie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Nina Vascan
examinând recursul declarat de Gheorghi Furtuna,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghi Furtuna
împotriva Liliei Cara cu privire la partajarea în natură a bunului imobil în cote-
părți egale,
împotriva deciziei din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost
admis apelul declarat de Gheorghi Furtuna, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov,
a fost casată hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central
și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de Gheorghi
Furtuna, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție,
c o n s t a t ă:
La 18 decembrie 2014 Gheorghi Furtuna a depus cerere de chemare în
judecată împotriva Liliei Cara cu privire la partajarea în natură a lotului de teren cu
nr. cadastral xxxxx, situat în mun. Comrat, str. Gavriliuca xxxxx, între el și Lilia
Cara, în cote părți-egale (f.d. 1-2).
În motivarea acțiunii, reclamantul Gheorghi Furtuna a indicat că, lotul de
teren cu nr. cadastral xxxxx a fost dobîndit împreună cu Lilia Cara în timpul
căsătoriei, respectiv acesta constituie proprietate comună în devălmășie.
Reclamantul a menționat că din cauza lipsei acordului pârâtei la partajarea
bunului imobil menționat, împărțirea acestuia urmează să aibă loc prin hotărâre
judecătorească.
Reclamantul a solicitat partajarea în natură a lotului de teren cu nr. cadastral
xxxxx, situat în mun. Comrat, str. Gavriliuca xxxxx, între el și Lilia Cara, în cote
părți-egale.
Prin hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a
fost respinsă acțiunea depusă de Gheorghi Furtuna, ca fiind depusă cu omiterea
1
termenului de prescripție. A fost încasat de la Gheorghi Furtuna în beneficiul Liliei
Cara cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5000 de lei. În rest, cerința
Liliei Cara cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică ce excede suma
încasată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Totodată, a fost încasat de la
Gheorghi Furtuna în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 297,75 de lei,
neechitate de reclamantul Gheorghi Furtuna la depunerea acțiunii.
Prin decizia din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul
declarat de Gheorghi Furtuna, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, a fost casată
hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central și a fost
emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de Gheorghi Furtuna, ca
fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. A fost încasat de la Gheorghi
Furtuna în beneficiul Liliei Cara cheltuielile de asistență juridică în mărime de
5000 de lei. În rest, cerința Liliei Cara cu privire la încasarea cheltuielilor de
asistență juridică ce excede suma încasată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Totodată, a fost încasat de la Gheorghi Furtuna în beneficiul statului taxa de stat în
mărime de 297,75 de lei, neachitate de reclamantul Gheorghi Furtuna la depunerea
acțiunii.
La 23 august 2019 Gheorghi Furtuna a depus, prin intermediul oficiului
poștal, recurs împotriva deciziei din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat,
solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și
hotărârii primei instanțe și, pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a
acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul Gheorghi Furtuna a invocat că instanța de
apel a nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia
să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.
Recurentul Gheorghi Furtuna a menționat că în susținerea poziției sale,
instanța de apel a concluzionat că urma să cunoască despre încălcarea dreptului său
presupus de proprietate asupra lotului de teren de pe lîngă casă, încă în anul 2011,
însă această concluzie nu a fost argumentată prin prisma probelor utile, pertinente
și concludente.
Recurentul Gheorghi Furtuna a precizat că despre încălcarea dreptului său de
proprietate asupra lotului de teren - obiect al prezentului litigiu, a aflat în anul
2012, în cadrul altui proces civil, când i-a fost înmânată copia contractului de gaj
nr. 1357 din 18 iunie 2017, încheiat între BC „Victoriabank” SA și Lilia Cara.
Recurentul Gheorghi Furtuna a invocat că acțiunea a fost depusă în termenul
de 3 ani stabilit de art. 25 alin. (8) Codul familiei.
La 02 noiembrie 2019 în adresa intimatei Lilia Cara a fost expediată copia
recursului declarat de Gheorghi Furtuna (f.d. 87, vol. II).
La 04 decembrie 2019 Lilia Cara a depus referință la recursul declarat de
Gheorghi Furtuna, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil.
În conformitate cu art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul din
3 judecători prin încheierea din 11 decembrie 2019 a considerat recursul declarat
de Gheorghi Furtuna admisibil și a dispus examinarea fondului de un complet din
5 judecători.
Examinând recursul declarat de Gheorghi Furtuna, Colegiul civil comercial și
de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție îl consideră
întemeiat și care urmează a fi admis, cu casarea deciziei din 10 iunie 2019 a Curții
2
de Apel Comrat și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt
complet de judecată, din considerentele ce succed.
În conformitate cu articolul 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în
care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează
fondul recursului.
Prin prisma art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în
recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără
a administra noi dovezi.
Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători
decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților
acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în
cererea de recurs.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze
integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de
apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de
recurs.
Conform art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvîrșirea altor
încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
După cum rezultă din actele cauzei, la 18 decembrie 2014 Gheorghi Furtuna a
depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Cara cu privire la partajarea
în natură a lotului de teren cu nr. cadastral xxxxx, situat în mun. Comrat, str.
Gavriliuca xxxxx, între el și Lilia Cara, în cote părți-egale (f.d. 1-2).
Fiind investită cu soluționarea cauzei, instanța de fond prin hotărârea din
28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, a respinsă acțiunea
depusă de Gheorghi Furtuna, ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.
A încasat de la Gheorghi Furtuna în beneficiul Liliei Cara cheltuielile de asistență
juridică în mărime de 5000 de lei. În rest, cerința Liliei Cara cu privire la încasarea
cheltuielilor de asistență juridică ce excede suma încasată, a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată. Totodată, a încasat de la Gheorghi Furtuna în beneficiul statului taxa
de stat în mărime de 297,75 de lei, neechitate de reclamantul Gheorghi Furtuna la
depunerea acțiunii.
Prin decizia din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, a fost admis apelul
declarat de Gheorghi Furtuna, reprezentat de avocatul Nicolai Jecov, a fost casată
hotărârea din 28 decembrie 2018 a Judecătoriei Comrat, sediul Central și a fost
emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii depusă de Gheorghi Furtuna, ca
fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție. A fost încasat de la Gheorghi
Furtuna în beneficiul Liliei Cara cheltuielile de asistență juridică în mărime de
5000 de lei. În rest, cerința Liliei Cara cu privire la încasarea cheltuielilor de
asistență juridică ce excede suma încasată, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Totodată, a fost încasat de la Gheorghi Furtuna în beneficiul statului taxa de stat în
3
mărime de 297,75 de lei, neachitate de reclamantul Gheorghi Furtuna la depunerea
acțiunii.
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că instanța de fond
și-a întemeiat concluzia de respingere a acțiunii ca fiind depusă cu omiterea
termenului de prescripție, în temeiul art. 1861 Cod de procedură civilă, contrar
prevederile art. 3 Cod de procedură civilă.
Totodată, instanța de apel a conchis că reclamantul Gheorghi Furtuna a aflat
în noiembrie 2011 despre faptul că bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx, situat în
mun. Comrat, str. Gavriliuca xxxxx, este înregistrat cu drept de proprietate după
Lilia Cara. Respectiv, revendicarea unui pretins drept de proprietate asupra acestui
bun, a început să curgă din momentul când a aflat despre încălcarea acestuia -
noiembrie 2011, însă acțiunea a fost depusă abia la 18 decembrie 2014.
Instanța de recurs conchide că, însă o astfel de soluție rezultă din
nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin
sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că
concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a
materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.
De altfel, Colegiul notează că, acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor
procesuale consacrate și garantate, pentru apărarea prin intermediul instanței de
judecată în ordinea stabilită de lege a dreptului subiectiv prezumat încălcat sau
prezumat contestat. Acțiunea civilă constă din trei elemente interdependente:
obiectul, temeiul și părțile acțiunii.
La rândul său, obiectul acțiunii civile îl formează pretențiile reclamantului
față de pârât, adresate instanței de judecată în scopul apărării propriilor drepturi și
care reies din raportul material-litigios și în privința cărora instanța de judecată
urmează să se expună prin hotărâre.
Prin urmare, instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a determina
raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a specificului
obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia. Or, reieșind din acestea, instanța de
judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă judecății,
circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care se
justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea
justă a litigiului.
La caz, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele prezentate mai sus la
normele de drept relevante speței, pe care le va aplica în redacția anului 2014. Or,
conform art. 6 alin. (1) din Codul civil, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea
nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice
constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior.
De asemenea, legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale
unei situații juridice stinse sau în curs de realizare.
În conformitate cu prevederile art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă,
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sînt
determinate definitiv de instanța judecătorească pornind de la pretențiile și
obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum și de la normele de
drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.
4
În conformitate cu art. 376 alin. (1) CPC, dispozițiile de procedură privind
judecarea cauzelor civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în măsura
în care nu sânt contrare dispozițiilor prezentului capitol.
În conformitate cu art. 373 alin. (1), (2), (5) CPC, instanța de apel verifică, în
limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și
temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt
și aplicarea legii în primă instanța.
În limitele apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile
juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și cele care nu au fost
stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din
dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către participanții la
proces.
Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate
în apel.
Reieșind din normele enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că, instanța de apel,
judecând apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a
examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului. Or,
în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerințelor solicitate în acțiune, era
indispensabil de a supune controlului legalitatea hotărârii atacate cu apel în baza
argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziției instanței pe fiecare
din argumentele invocate.
În conformitate cu art. 25 alin. (1) și (8) Codul familiei, împărțirea proprietății
în devălmășie a soților poate fi făcută atît în timpul căsătoriei, cît și după
desfacerea ei, la cererea oricăruia dintre soți. Pentru împărțirea bunurilor
proprietate în devălmășie a soților a căror căsătorie a fost desfăcută, se stabilește
un termen de prescripție de 3 ani.
Conform art. 8 alin. (2) Codul familiei, la examinarea cerințelor ce țin de
relațiile familiale, instanța judecătorească aplică normele care reglementează
prescripția în conformitate cu prevederile articolelor respective ale Codului civil.
Art. 272 alin. (1) Cod civil, prevede că, termenul de prescripție extinctivă
începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște
la data cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.
Așadar, reieșind din prevederile legale citate supra, Colegiul civil conchide că
începutul termenelor generale, cât și speciale de prescripție, este condiționat de
momentul când persoana în favoarea căreia curge termenul de prescripție, poate să
se adreseze în judecată pentru realizarea forțată a dreptului său.
Determinarea momentului încălcării dreptului depinde de faptul dacă este
încălcat un drept absolut, de creanță sau un drept părut din așa-numitele raporturi
continuie. În acțiunile despre apărarea dreptului de proprietate și altor drepturi
absolute (dreptul la demnitate, reputație comercială, alte drepturi nepatrimoniale)
momentul de încălcare a dreptului nu creează dificultăți – ziua în care proprietarul
a aflat despre încălcarea dreptului său.
Prin urmare, ținând cont de cele expuse supra, Colegiul lărgit conchide că
instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat prevederile legale sus citate,
concluzionând greșit că termenul de prescripție a început să curgă din noiembrie
2011, când Gheorghi Furtuna a aflat că bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx, situat
5
în mun. Comrat, str. Gavriliuca xxxxx, este înregistrat cu drept de proprietate după
Lilia Cara.
La acest capitol, instanța de recurs decelează că chiar și dacă Gheorghi
Furtuna a aflat că bunul imobil a cărei împărțire se solicită în prezenta acțiune, a
fost înregistrat doar după fosta sa soție, aceasta nu constituie o împrejurare care să
denote că Gheorghi Furtuna a aflat despre încălcarea dreptului său, or ultimul
pretinde că bunul imobil cu nr. cadastral xxxxx, situat în mun. Comrat, str.
Gavriliuca xxxxx, constituie proprietatea comună în devălmășie a foștilor soți.
În conformitate cu art. 371 Cod civil, bunurile dobândite de soți în timpul
căsătoriei sînt proprietatea lor comună în devălmășie dacă, în conformitate cu legea
sau contractul încheiat între ei, nu este stabilit un alt regim juridic pentru aceste
bunuri. Orice bun dobîndit de soți în timpul căsătoriei se prezumă proprietate
comună în devălmășie până la proba contrară.
De altfel, art. 315 alin. (2), Cod civil, statuează că dreptul de proprietate este
perpetuu. Adică, acesta durează atâta timp cât există bunul și nu se stinge prin
neuz.
Prin urmare, ținând cont de caracterul perpetuu a dreptului de proprietate,
Colegiul civil evidențiază că, prin hotărârea din 30 septembrie 2010 a Judecătoriei
Comrat, au fost partajate doar bunurile imobile (casa și anexele acestea) care se
află pe lotul de teren a cărei împărțire se solicită, deci circumstanțele în cauză
denotă cert că reclamantul Gheorghi Furtuna dispune și în continuare de lotul de
teren cu nr. cadastral xxxxx, situat în mun. Comrat, str. Gavriliuca xxxxx.
În această conjunctură, Colegiul lărgit conchide că, înregistrarea dreptului de
proprietate doar pe numele unuia din părțile litigante, nu poate fi apreciată ca o
ingerința în exercitarea dreptului reclamantului/recurent Gheorghi Furtuna asupra
bunului imobil cu nr. cadastral xxxxx, situat în mun. Comrat, str. Gavriliuca
xxxxx, deoarece prin aceasta ultimul nu este limitat în a dispune de bunul imobil în
cauză.
Ca urmare, instanța de recurs conchide că este în imposibilitate de a da o
apreciere corectă și justă litigiului dedus judecății în condițiile când instanța de
apel a omis să se expună asupra fondului cauzei, dispunând pripit respingerea
acțiunii ca fiind depusă cu omiterea termenului de prescripție.
Subsecvent, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel urma să examineze litigiul
în fond, să constate și elucideze pe deplin circumstanțele cauzei și probele
prezentate în cest sens, să le examineze și să le dea o apreciere în cumul, reflectând
în decizie motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea
altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de celelalte, așa
cum prevede alin. (4) al art. 130 din Codul de procedură civilă.
Din considerentele menționate și având în vedere faptul că s-a constatat o
eroare judiciară, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite
prezenta cauză civilă spre rejudecare a fondului în instanța de apel, în alt complet
de judecată.
La judecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele
menționate, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând
6
pricina, să emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele
reale și esențiale ale pricinii.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de
procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Gheorghi Furtuna.
Se casează decizia din 10 iunie 2019 a Curții de Apel Comrat, în cauza civilă
la cererea de chemare în judecată depusă de Gheorghi Furtuna împotriva Liliei
Cara cu privire la partajarea în natură a bunului imobil în cote-părți egale, cu
trimiterea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Comrat, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Maria Ghervas
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
Victor Burduh
Nina Vascan
7