2ra-1749/19 — cu privire la stabilirea modului de folosință a bunului

Dosarul nr. 2ra-1749/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Gîrleanu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, V. Burduh, M. Guzun

ÎNCHEIERE

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Elena Konstantinidi,

reprezentată de avocatul Viorel Procopii,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Elena Konstantinidi

împotriva Tatianei Fratea, lui Gheorghe Fratea, intervenient accesoriu Consiliul mun.

Chișinău cu privire la stabilirea modului de folosință a bunului,

împotriva deciziei din data de 14 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de către Elena Konstantinidi, s-a menținut hotărârea din data de 29

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 03 noiembrie 2015 Elena Konstantinidi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Fratea, lui Gheorghe Fratea, intervenient accesoriu Consiliul municipal

Chișinău, prin care a solicitat stabilirea modului de folosință a terenului cu numărul

cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,1648 ha, amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxx, în

conformitate cu varianta de partajare propusă prin actul de constatare, astfel reclamantei

să-i revină 1/3 cotă- parte din terenul respectiv, iar Tatianei Fratea și lui Gheorghe Fratea

2/3 cotă –parte din terenul respectiv și încasarea cheltuielilor de judecată. (f.d. 5-6, 132)

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 27 mai 2005, în baza contractului de

donație nr. 1825, a primit în proprietate de la bunelul său, Ștefan Frunze, ½ cotă - parte

din casa de locuit, cu numărul cadastral xxxxx, amplasată în mun. Chișinău, str. xxxxx.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile, proprietari ai construcțiilor de pe

adresa mun. Chișinău, str. xxxxx sunt: Tatiana Fratea - proprietară a construcțiilor cu

numărul cadastral xxxxx - casă de locuit, cu suprafața de 81,6 m.p.; numărul cadastral

xxxxx - construcție accesorie cu suprafața de 13,9 m.p.; numărul cadastral xxxxx -

construcție accesorie cu suprafața de 10,3 m.p.; numărul cadastral xxxxx - construcție

accesorie cu suprafața de 15,4 m.p.; numărul cadastral xxxxx - construcție accesorie cu

suprafața de 6,5 m.p.; numărul cadastral xxxxx -construcție accesorie cu suprafața de 6,0

m.p. și Elena Konstantinidi proprietară a ½ cotă –parte din casa de locuit cu numărul

cadastral xxxxx,cu suprafața de 19,2 m.p.

Elena Konstantinidi a mai menționat că anterior, construcția cu numărul cadastral

xxxxx a fost o construcție unică, ce aparținea cu drept de proprietate comună lui Ștefan

1

Frunze și Tatianei Fratea. Ulterior, Tatiana Fratea a separat ½ cotă – parte ce-i aparține

cu drept de proprietate din construcția cu numărul cadastral xxxxx și a reconstruit-o într-

un imobil aparte - casă de locuit individuală, fiindu-i atribuit numărul cadastral xxxxx.

Drept urmare, ½ cotă- parte rămasă din casa de locuit cu numărul cadastral xxxxx,

cu suprafața de 19,2 m.p., a rămas în proprietatea lui Ștefan Frunze, fiind ulterior donată

reclamantei. Juridic însă separarea imobilului nu a fost înregistrată, Elena Konstantinidi

fiind indicată în calitate de proprietară a casei de locuit cu numărul cadastral xxxxx.

Elena Konstantinidi a reiterat că lotul de teren cu numărul cadastral xxxxx, pe care

sunt amplasate imobilele sus-enumerate, este proprietatea administrației publice locale și

se află în posesia proprietarilor caselor de locuit, fără a fi stabilit modul de folosire a lui.

Astfel, dat fiind faptul că deține cu drept de proprietate ½ cotă - parte din bunul imobil

cu numărul cadastral xxxxx, amplasat în mun. Chișinău, str. xxxxx, Elena Konstantinidi

se consideră îndreptățită de a solicita stabilirea modului de folosință a lotului de teren cu

numărul cadastral xxxxx.

Prin hotărârea din data de 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Elena

Konstantinidi. ( f.d. 148, 153-158)

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 14 mai 2019, a respins apelul

declarat de către Elena Konstantinidi, a menținut hotărârea din data de 29 noiembrie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 188, 189-196)

Instanțele de judecată au concluzionat că folosința bunului de către un coproprietar

nu trebuie să aducă atingere drepturilor celorlalți coproprietari, iar varianta privind modul

de folosință propusă nu corespunde exigențelor legale, fiind în contradicție cu prevederile

art. 347 din Codul civil, ori lui Gheorghe Fratea i-au fost stabilite 2 parcele de pământ,

una se află la începutul lotului de teren și a doua la sfârșitul lotului de teren, fiind necesară

ieșirea acestuia din casă în drum și deja deplasarea spre parcela care se află la sfârșitul

lotului de teren.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 22 iulie 2019 a depus recurs Elena

Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu emiterea

unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată. (f.d. 200-204)

În motivarea recursului recurenta a indicat că atât instanța de apel cât și instanța de

fond nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată, au aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată, au interpretat eronat legea.

Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii, a indicat că instanțele

de judecată au omis faptul că terenul cu numărul cadastral xxxxx, amplasat în Chișinău,

str. xxxxx, folosit de către ambele părți, este proprietate publică, iar reprezentantul

Consiliului mun. Chișinău a susținut cererea de chemare în judecată și a fost de acord cu

cerința înaintată de către Elena Konstantinidi.

De asemenea, recurenta a mai invocat că instanța de apel a depășit limitele judecării

apelului, ori instanța în conținutul deciziei se expune asupra legalității deținerii de către

Elena Konstantinidi a imobilului de pe terenul respectiv, în lipsa unei acțiuni

reconvenționale din partea pârâților.

2

La 28 august 2019 Tatiana Fratea și Gheorghe Fratea au depus referință asupra

recursului declarat de către Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii,

prin care au solicitat declararea acestuia ca fiind inadmisibil. ( f.d. 210-2011)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 14

mai 2019, a expediat-o în adresa participanților la proces la 19 iunie 2019, a publicat-o pe

portalul național al instanțelor de judecată la 21 iunie 2019. Confirmare privind

recepționarea de către recurentă a copiei deciziei instanței de apel, la materialele dosarului

lipsește.

În aceste circumstanțe, recursul declarat de către Elena Konstantinidi, reprezentată

de avocatul Viorel Procopii, la 22 iulie 2019, se consideră depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Elena Konstantinidi,

reprezentată de avocatul Viorel Procopii este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii a indicat argumente ce țin

de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și

au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste

argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii asemenea aspecte nu se

regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurenta nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii, și, respectiv, nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel Procopii,

inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Elena Konstantinidi, reprezentată de avocatul Viorel

Procopii, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4