2ra-2592/13 — Încasarea sumei

Instanţa de fond: S. Lebediuc Dosarul nr. 2ra-2592/13 Instanţa de apel: E. Secrieru, I. Guzun, A. Parpalac ÎNCHEIERE 14 august 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ, al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul: Valentina Clevadî, Judecători: Iuliana Oprea, Ion Vîlcov, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului de către Cara Lilia, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Furtuna Gheorghii împotriva Liliei Cara, privind încasarea sumei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bender din 04 aprilie 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Comrat din 07 aprilie 2012, c o n s t a t ă : La 31 ianuarie 2011, Furtuna Gheorghii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Liliei Cara, privind încasarea sumei.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că împreună cu fosta sa soţie Cara Lilia, au fost coproprietarii unui lot de pământ cu suprafaţa de 0,1166 ha, situat în oraşul Comrat, str. Gavriliuc 26. Indică reclamantul că la 15 august 2007, pârâta, cu acordul lui, a înstrăinat SRL „LPC Impex” lotul de pământ la preţul de 120.000 lei. În baza contractului de vânzare-cumpărare, pârâta a primit suma de 60.000 lei, iar cealaltă sumă urma să fie achitată mai târziu. Ulterior, Cara Lilia a primit suma restantă de 60.000 lei, însă a refuzat sa-i achite partea lui. Cere reclamantul încasarea din contul Liliei Cara în beneficiul său a sumei de 60.000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 07 aprilie 2011, acţiunnea a fost admisă şi s-a dispus încasarea din contul Lilie Cara în beneficiul lui Furtuna Gheorghii a sumei de 60.000 lei.

Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond Cara Lilia a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii spre rejudecare în instanţa de fond. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 aprilie 2013, cererea de apel declarată de către Cara Lilia a fost respinsă, ir hotărîrea instanţei de fond – menţinută. 1 La 10 iunie 2013, Cara Lilia a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei hotărîri noi de respingere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii şi nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă, că Curtea de Apel Bender a pronunţat decizia la 04 aprilie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 10 iunie 2013, însă avînd în vedere faptul că la materialele cauzei nu se conţin probe ce ar confirma recepţionarea acesteia de către părţi, cererea de recurs se consideră a fi depusă în termen. Potrivit prevederilor art. 432 CPC alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Cara Lilia este declarativ şi nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

2 În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Călăuzindu-se de prevederile art. 440 CPC, Colegiul a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC şi anume lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ reiterează că, conform articolul 13 din Convenţie, recursul trebuie să fie unul "efectiv" atât în practică, cât şi în drept. Totuşi, un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind "serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Metropolitan Church of Bessarabia and Others v. Moldova, nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII), însă astfel de temeiuri Colegiul n-a constatat.

Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, reţine că decizia contestată a fost adoptată cu aplicarea corectă a legii materiale şi cu respectarea legislaţiei procedurale în vigoare, părţilor fiindu-le create condiţii obiective şi egale pentru exercitarea drepturilor sale procedurale. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererii de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, reieşind din actele anexate la dosar, se constată că recursul declarat de Cara Lilia împotriva decizie Curţii de Apel Bender din 04 aprilie 2013, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 CPC. Ţinînd cont de cele indicate, în temeiul art. 432, 433, 434 CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e: Cererea de recurs declarată de către Cara Lilia se consideră inadmisibilă.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Iuliana Oprea Ion Vîlcov 3