3ra-1431/14 — Accesul la informaţie

prima instanţă – A. Malîi dosarul nr. 3ra-1431/14 instanţa de apel – L. Bulgac, M. Guzun, N. Craiu DECIZIE 17 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan examinând recursurile declarate de către Asociaţia de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni şi Simion Begliţa în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Simion Begliţa împotriva Asociaţiei de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Simion Begliţa, casată hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 18 martie 2014 şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost admisă parţial constată La 30 iulie 2013, Simion Begliţa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociaţiei de Producţie „Instroscop” SA cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii a indicat că este fost salariat al Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, la 27 februarie 1995 fiind concediat de administraţia Asociaţiei în perioada când uzina staţiona, iar numele său nu figura în listele lucrătorilor ce urmau să lucreze conform ordinelor nr. 159 din 05 decembrie 1994, nr. 175 din 29 decembrie 1994 şi nr. 5 din 25 ianuarie 1995. Menţionează că la 23 aprilie 2013 s-a adresat pârâtului cu cererea nr. 259 privind accesul la informaţie, însă prin răspunsul nr. 217 din 05 iunie 2013 Asociaţia a menţionat că actele solicitate ar fi nimicite.

Afirmă că în cadrul examinării unor litigii înaintate împotriva pârâtului în Judecătoria Ciocana, mun. Chişinău, directorul întreprinderii a menţionat despre imposibilitatea prezentării unor înscrisuri, deoarece ar fi lipsă în cadrul întreprinderii, făcând referire la Indicatorul documentelor-tip al termenelor de păstrare pentru 1 organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldova, aprobat de Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova. Susţine că la 18 iunie 2013 a înaintat Asociaţiei de Producţie „Instroscop” SA o cerere cu solicitarea de a-i fi prezentată dovada nimicirii şi, anume, procesul-verbal de nimicire a actelor. Odată cu solicitarea dovezii nimicirii actelor, la 18 iunie 2013, a solicitat şi copia ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994, care este indicat în ordinul nr. 159 din 05 decembrie 1994, eliberat anterior de pârât.

Afirmă că prin răspunsul pârâtului, recepţionat de către el la 02 iulie 2013, i-a fost adus la cunoştinţă faptul că informaţia solicitată priveşte activitatea economică a întreprinderii şi nu-l priveşte pe el, fapt inacceptabil deoarece informaţia solicitată are legătură cu motivul concedierii lui. Invocă că ordinul solicitat se referă la activitatea întreprinderii atunci când era întreprindere de stat, informaţie care îl priveşte şi pe el ca salariat la acel moment. Ordinul nr. 128 din 12 septembrie 1994 este indicat în ordinul nr. 159 din 05 decembrie 1994 al pârâtului, pe atunci întreprindere de stat şi priveşte reducerea zilelor săptămânii de lucru din 5 în 4, respectiv, salarizarea pentru luna decembrie 1994, el fiind concediat pentru pretinsa lipsă de la locul de muncă în luna decembrie 1994. Astfel, ordinul solicitat are legătură directă cu salarizarea şi concedierea sa.

Consideră că prin inacţiunile pârâtului i-a fost încălcat dreptul la acces la informaţie, deoarece aceste informaţii sunt necesare pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale în procesele de judecată. Mai invocă că ordinul solicitat priveşte timpul de muncă şi salarizarea pentru luna decembrie 1994 în cadrul întreprinderii şi el ca salariat are dreptul de a face cunoştinţă cu orice ordin care priveşte schimbarea timpului de muncă şi a salarizării, iar angajatorul este obligat să-i aducă la cunoştinţă ordinul.

Solicită obligarea Asociaţiei de Producţie „Instroscop” SA de a-i asigura accesul la informaţie şi anume, obligarea acesteia de a-i elibera copiile autentificate în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi a procesului-verbal de nimicire a actelor menţionate ca imposibil de prezentat în explicaţia directorului din 05 iunie 2013, încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chişinău din 18 martie 2014 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 a fost admis apelul declarat de către Simion Begliţa, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parţial acţiunea şi obligată Asociaţia de Producţie „Introscop” SA să-i elibereze lui Simion Begliţa copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila 2 întreprinderii) a procesului-verbal de nimicire a actelor menţionate ca imposibil de prezentat în explicaţia directorului din 05 iunie 2013, în rest acţiunea a fost respinsă.

La 19 septembrie 2014, Asociaţia de Producţie „Introscop” SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Menţionează că la 20 august 2014 a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel. În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată, fiind adoptată cu încălcarea normelor de drept material. Menţionează că Asociaţia de Producţie „Introscop” SA nu este o autoritate publică sau subdiviziune a acesteia şi în legătură cu acest fapt, solicitarea informaţiei de către intimat, precum şi însăşi înaintarea cererii respective în baza art. art. 16, 17, 24 şi 25 din Legea contenciosului administrativ este neîntemeiată, fapt ignorat de către instanţa de apel.

Susţine că conform art. art. 5 ,6, 8, 10, 11, 12, 13, 15, 16, 23 şi 24 ale Legii nr. 982 din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie, aceasta din urmă are un domeniu de reglementare puţin diferit decât cel prevăzut în cauza civilă respectivă. Afirmă că conform art. 5 din Legea privind accesul la informaţie, Asociaţia de Producţie „Introscop” SA nu intră în categoria furnizorilor unor astfel de informaţii, aceasta neavând ca îndatorire sau posibilitate legală de a elibera actele solicite în baza prevederilor legale enunţate de către intimat în cererea sa de chemare în judecată. Invocă că pe lângă faptul că solicitările intimatului sunt neîntemeiate ca esenţă, acestea nu au nici o încadrare juridică corespunzătoare, iar în conformitate cu art. 166 lit. e) CPC, în cerere trebuie indicate circumstanţele de fapt şi de drept pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile şi probele de care acesta dispune în momentul depunerii cererii.

Unicul temei legal pe care îşi întemeiază pretenţiile intimatul sunt articolele din Legea cu privire la accesul la informative şi din Legea contenciosului administrativ, care nu sunt aplicabile pricinii în cauză. Evidenţiază că nu deţine astfel de informaţii precum ordinul solicitat, acest fapt fiind cunoscut de către intimat, deoarece în privinţa unui litigiu similar atât prima instanţă şi cea de apel, precum şi Curtea Supremă de Justiţie s-au pronunţat de două ori, fapt cunoscut de însăşi intimat. Or, conform deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 octombrie 2013, prin care a fost menţinută hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun.

Chişinău din 15 iulie 2013, prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la accesul la informaţie înaintată de către Simion Begliţa împotriva Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, s-a stabilit că conform prevederilor art. 547 şi art. 548 din Indicatorul documentelor-tip şi al termenelor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile Republicii Moldava, emis de către Serviciul de Stat de Arhivă al RM, actele solicitate de Simion Begliţa (printre care se include şi ordinul nr. 128 din 12 septembrie 1994), se păstrează pentru o perioadă de 3 ani din momentul arhivării acestora şi constatând faptul că actele în cauză datează din anii 1991-1996, se conchide că nu pot fi eliberate, termenul de păstrare a acestora fiind expirat, astfel devenind imposibilă şi autentificarea lor.

Menţionează că la 29 ianuarie 2014, de către Curtea Supremă de Justiţie a fost emisă o încheiere irevocabilă, prin care decizia enunţată a fost menţinută, iar recursul declarat de către Simion Begliţa împotriva acesteia a fost declarat inadmisibil. 3 De asemenea, la 10 septembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a mai declarat inadmisibil unul dintre recursurile depuse de către Simion Begliţa împotriva Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, confirmând încă o dată în plus netemeinicia solicitărilor înaintate de acesta.

Susţine că instanţa de apel a reţinut alegaţiile eronate expuse de către intimat, toate aspectele şi circumstanţele esenţiale ale pricinii expuse anterior fiind ignorate cu desăvârşire de către instanţa de apel, or, instanţa de apel, casând hotărârea primei instanţe, a concluzionat că hotărârea primei instanţe este ilegală şi neîntemeiată, iar motivele invocate de Asociaţia de Producţie „Introscop” SA fiind catalogate ca neîntemeiate, neexpunându-se asupra acestora. Consideră că circumstanţele, care au fost expuse de către instanţa de apel în cuprinsul deciziei contestate, sunt eronate şi nefondate, deoarece instanţa de apel nu a menţionat corespunzător care este pertinenţa, admisibilitatea şi utilitatea probelor aduse de către intimat şi care au permis a deduce ilegalitatea acţiunilor recurentei.

Afirmă că lipsa unor astfel de probe şi imposibilitatea instanţei de apel de a determina circumstanţele reale ce au avut loc constituie o premisă care permite de a deduce lipsa de imparţialitate şi obiectivitate a instanţei de apel în cadrul examinării speţei în cauză. La 06 octombrie 2014, Simion Begliţa a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii pretenţiilor cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată cu pronunţarea în această parte a unei hotărâri noi de admitere a cerinţelor nominalizate. Afirmă că a făcut cunoştinţă cu decizia integrală a instanţei de apel la 19 august 2014, ce se confirmă prin plicul poştal.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel în partea respingerii pretenţiei cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, deoarece a probat toate cheltuielile suportate de el. Menţionează că cheltuielile de asistenţă juridică sunt probate prin bonul de plată în mărime de 1000 lei şi prin participarea avocatului în prima instanţă şi depunerea cererii de chemare în judecată, cererii de apel şi a cererii de recurs. Susţine că el a anexat la dosar probe, ce confirmă cheltuielile de judecată, pe care le-a suportat şi, anume, bonurile de plată nr. nr. 0137566; 0268; B304006580; copia răspunsului nr. 21-06/32 din 17 martie şi copia certificatului nr. 500877919 din 14 aprilie 2004, etc. (f. d. 21, 94, 95, 125, 126, 136, 137, 141, 143-145).

Afirmă că în conformitate cu art. 94 CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere părţii care a avut câştig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului - proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului. Dacă, fără a trimite pricina spre rejudecare, modifică hotărârea atacată sau pronunţă o nouă hotărâre, instanţa ierarhic superioară poate schimba corespunzător repartizarea cheltuielilor de judecată. 4 Consideră că instanţa de apel nu a aplicat legea ce trebuia să fie aplicată şi a apreciat arbitrar probele ce ţin de cheltuielile de judecată.

La dosar au fost anexate probe suficiente pentru determinarea şi încasarea cheltuielilor de judecare a pricinii. De asemenea, consideră că pretenţia cu privire la repararea prejudiciului moral este întemeiată, deoarece prin refuzul accesului la informaţie i s-a cauzat suferinţe de ordin psihic manifestate prin stres, frustrare, retrăiri, a fost nevoit să piardă din timpul său pentru depunerea cererilor, căutarea unui avocat pentru a-l ajuta la întocmirea actelor juridice, participarea în şedinţele de judecată. Toate acestea l-au afectat emoţional. Invocă că conform art. 25 alin. alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ, în cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.

Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie al pârâtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luându-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Mai invocă că în cazul dat urma a fi compensat şi prejudiciul moral cauzat prin încălcarea accesului la informaţie. Prin referinţa depusă la data de 23 octombrie 2014, reprezentantul SA „Introscop”, Serghei Bucataru a solicitat considerarea recursului depus de Simion Begliţa ca inadmisibil. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurenţilor, la 14 august 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire nr. 3880 (f. d. 153). Astfel, la caz se constată că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursurile în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul este să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.

Astfel, după cum rezultă din materialele pricinii, Simion Begliţa înaintând acţiunea împotriva Asociaţiei de Producţie „Instroscop” SA a solicitat obligarea acesteia de a-i asigura accesul la informaţie şi anume, de a-i elibera copiile autentificate în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila 5 întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi a procesului-verbal de nimicire a actelor menţionate ca imposibil de prezentat în explicaţia directorului din 05 iunie 2013 cu încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată şi repararea prejudiciului moral în sumă de 5000 lei.

Fiind investită cu examinarea prezentului litigiu, prima instanţă s-a pronunţat în favoarea respingerii acţiunii, considerând că capetele de cerere înaintate de Simion Begliţa privind accesul la informaţie sunt neîntemeiate, ca urmare stabilind şi netemeinicia cerinţelor acestuia privind repararea prejudiciului moral şi a încasării cheltuielilor de judecată.

Judecând apelul declarat de Simion Begliţa, instanţa de apel a constatat netemeinicia hotărârii primei instanţe şi casând-o, a emis o nouă hotărâre prin care a admis parţial acţiunea înaintată de Simion Begliţa împotriva Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, obligând pârâtul să-i elibereze lui Simion Begliţa copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a procesului-verbal de nimicire a actelor menţionate ca imposibil de prezentat în explicaţia directorului din 05 iunie 2013, în rest pretenţiile fiind respinse.

Verificând legalitatea şi temeinicia deciziei contestate în raport cu criticele formulate în recursuri, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră că instanţa de apel, cu referire la prevederile art. 10 din Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000, corect a admis acţiunea lui Simion Begliţa în partea obligării Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, de a-i elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a procesului-verbal de nimicire a actelor menţionate.

În susţinerea opiniei enunţate, instanţa de recurs atestă că din materialele pricinii rezultă cu certitudine că Simion Begliţa, fost angajat al Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, fapt ce se deduce din fişele personale de retribuire a muncii (f. d. 33-37) şi din extrasul Procesului-verbal al Comisiei pentru litigiile de muncă a Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA din 05 iunie 1995 (f. d. 68), s-a adresat către Asociaţia de Producţie „Introscop” SA cu cererea prealabilă nr. 259 din 23 aprilie 2013, solicitând accesul la informaţia prin eliberarea copiei ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi copiei autentificate în modul corespunzător a procesului-verbal de nimicire a actelor, acte ce se referă nemijlocit la activitatea sa de muncă în perioada când acesta era angajat al întreprinderii (f. d. 8-9).

Prin răspunsul nr. 217 din 05 iunie 2013, Asociaţia de Producţie „Introscop” SA a menţionat despre imposibilitatea prezentării către solicitant a documentelor solicitate din motivul inexistenţei acestora, în acest sens făcând referire la Indicatorul documentelor-tip al termenelor de păstrare pentru organele administraţiei publice, 6 pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile RM, aprobat de Serviciul de Stat de Arhivă al RM (f. d. 10-11).

Ulterior, ţinând cont de răspunsul primit, Simion Begliţa, printr-o altă cerere prealabilă adresată Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, înregistrată cu nr. 343 din 18 iunie 2013, a solicitat prezentarea procesului-verbal de nimicire al documentelor solicitate precum şi copia ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994, care este indicat în ordinul nr. 159 din 05 decembrie 1994 şi care i-a fost eliberat de către Asociaţia de Producţie „Introscop” SA anterior (f. d. 12, 5). La cererea prealabilă respectivă, Asociaţia de Producţie „Introscop” SA a eliberat răspunsul nr. 245 din 27 iunie 2013, din conţinutul cărui se deduce că Ordinul nr. 128 din 12 septembrie 1994, solicitat de către petiţionar.

se referă exclusiv la activitatea economică a întreprinderii, însă nu conţine informaţii care atestă calitatea dânsului de salariat, cum ar fi înscrieri referitoare de activitatea desfăşurată, salariul, vechimea în muncă sau oricare informaţie de acest gen. Reieşind din circumstanţele descrise, instanţa de recurs consideră că Simion Begliţa, prin prisma Legii privind accesul la informaţie este îndreptăţit de a solicita, precum şi de a primi informaţia cu caracter personal pe care o deţine Asociaţia de Producţie „Introscop” SA, în virtutea raporturilor de muncă stabilite anterior între părţi, precum şi de a i se pune la dispoziţie orice informaţie ce ţine de activitatea sa în cadrul acestei întreprinderi, pentru perioada în care el a activat în cadrul acestei societăţi, în măsura în care informaţia solicitată nu contravine prevederilor art. 7 al Legii şi anume dacă nu este o informaţie cu acces limitat.

Prin urmare, întemeiat instanţa de apel a reţinut că Asociaţia de Producţie „Introscop” SA, fiind în perioada anilor 1994-1995 o întreprindere de stat, este obligată să-i elibereze lui Simion Begliţa informaţia solicitată de acesta cu privire la activitatea sa de muncă în cadrul întreprinderii. În aceeaşi ordine de idei, este cert că argumentele recurentului „Introscop” SA precum că la caz, întreprinderea nu cade sub incidenţa prevederilor art. 5 din Legea privind accesul la informaţie, respectiv nu intră în categoria furnizorilor de informaţii, iar acţiunea dată nu se încadrează în rigorile prevăzute de Legea contenciosului administrativ, nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs, fiind combătute prin cele relatate mai sus.

Distinct de cele relatate, instanţa de recurs consideră că concluzia instanţei de apel cu privire la admiterea cerinţei lui Simion Begliţa şi obligarea SA „Introscop” de a elibera ultimului copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a procesului-verbal de nimicire a actelor este întemeiată. Totodată, instanţa de recurs constată că soluţia instanţei de apel cu privire la admiterea cerinţei lui Simion Begliţa cu privire la obligarea SA „Introscop” de a-i elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA este una neîntemeiată şi nu poate fi menţinută.

7 Astfel, după cum rezultă din răspunsul Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA nr. 217 din 05 iunie 2013, ultima a menţionat despre imposibilitatea prezentării către solicitant a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994, solicitata de către Simion Begliţa, în acest sens, invocând, cu referire la Indicatorul documentelor-tip al termenelor de păstrare pentru organele administraţiei publice, pentru instituţiile, organizaţiile şi întreprinderile RM, aprobat de Serviciul de Stat de Arhivă al RM, Chişinău 1998, că ordinul solicitat a fost nimicit (f. d. 10-11). Conform pct. 279 din Indicatorul respectiv, graficele proceselor de producţie, ale orelor de program (regimul de schimburi, producţia continuă) se păstrează pentru o perioadă de 3 ani, iar conform pct. 304 din acelaşi indicator, documentele de control asupra respectării regulilor de normare a muncii, a consumului fondului de salarizare, a legislaţiei muncii se păstrează pentru un termen de 5 ani.

La acest segment instanţa de recurs remarcă şi faptul că materialele dosarului denotă că la solicitarea lui Simion Begliţa, Serviciul de Stat de Arhivă al RM prin scrisoarea nr. 21-38/99 din 19 iunie 2013, i-a prezentat ultimului Procesul-verbal nr. 5 din 04 iunie 2003 cu privire la selectarea documentelor spre nimicire cu termen de păstrare expirat al „Introscop” SA pentru anii 1987-1999, din conţinutul cărui (pct. 2), rezultă că au fost nimicite jurnale - order cu anexe pe anii 1987-1997(f. d. 75-82). Prin urmare, cele menţionate mai sus confirmă imposibilitatea prezentării de către „Introscop” SA a ordinului solicitat în legătură cu expirarea termenului de păstrare şi nimicirea lui. La fel, instanţa de recurs consideră ca fiind incorectă şi concluzia instanţei de apel ce ţine de respingerea cerinţelor lui Simion Begliţa cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, ca neprobate.

În susţinerea acestei opinii se va menţiona că acţiunea lui Simion Begliţa a fost examinată de instanţele de judecată prin prisma Legii contenciosului administrativ în coroborare cu Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11 mai 2000. Iar conform art. 25 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, în cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile. Având în susţinere prevederile normei enunţate, instanţa de recurs constată ca lipsită de suport argumentul instanţei de apel precum că Simion Begliţa nu a probat cerinţa cu privire la încasarea prejudiciului moral, fiind cert că în sensul Legii contenciosului administrativ nu este necesară demonstrarea de către solicitant a prejudicierii dreptului său, la caz, de acces la informaţie.

În acelaşi timp, instanţa de recurs consideră că, deşi în speţă se constată încălcarea dreptului de acces la informaţie a lui Simion Begliţa cu obligarea SA „Introscop” de a elibera ultimului copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a procesului-verbal de nimicire a actelor, cerinţa cu privire la repararea prejudiciului moral urmează a fi respinsă, admiţând că restabilirea dreptului încălcat constituie în sine o satisfacţie echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de către reclamant.

8 Instanţa de recurs reţine ca neîntemeiată şi soluţia instanţei de apel cu privire la respingerea cerinţei lui Simion Begliţa de încasare din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1841 lei (1000 lei - serviciile avocatului, 68 lei - transportul public pentru deplasări, 54 lei – servicii xerocopii, 703 lei – timpul de muncă pierdut) ca neprobată.

Or, întru confirmarea acestor cerinţe de către reclamant la materialele dosarului au fost anexate următoarele probe confirmative: Bonul de plată (în original) nr. 556085 Seria EK din 30 iulie 2013, în mărime de 1000 lei pentru acordarea serviciilor juridice de către avocatul Serghei Musteaţă (f. d. 94), cecurile eliberate pentru deservirea cu servicii xerox, în valoare totală de 54,70 lei (f. d. 125), precum şi Bonul de plată nr. 0137566 Seria ET din 14 martie 2014 în valoare totală de 16 lei, achitată de ultimul pentru serviciile Biroului Naţional de Statistică (f. d. 141), în total fiind confirmată suma de 1070,70 lei (1000 lei+16 lei+54,70 lei). În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) CPC, dacă acţiunea reclamantului a fost admisă parţial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporţional părţii admise din pretenţii, iar pârâtului – proporţional părţii respinse din pretenţiile reclamantului.

Având în susţinere prevederile normei enunţate şi reieşind din considerentul că în speţă acţiunea lui Simion Begliţa este admisă parţial, instanţa de recurs consideră că şi cererea cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată urmează a fi admisă parţial şi de a încasa din contul SA „Introscop” în beneficiul lui Simion Begliţa, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 570 lei.

Faţă de cele ce preced şi având în vedere faptul că circumstanţele pricinii au fost stabilite pe deplin de către instanţele judecătoreşti inferioare, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursurile, de a casa parţial decizia instanţei de apel şi anume în partea prin care a fost admisă acţiunea lui Simion Begliţa cu privire la obligarea Societăţii pe Acţiuni „Introscop” de a elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi în partea prin care a fost respins capătul de cerere a lui Simion Begliţa cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată şi a emite în partea dată o nouă hotărâre prin care a respinge acţiunea lui Simion Begliţa cu privire la obligarea Societăţii pe Acţiuni „Introscop” de a elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei,

ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi cerinţa de încasare a prejudiciului moral, a admite în parte cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată şi a încasa în beneficiul lui Simion Begliţa din contul Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA suma de 570 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în rest cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a respinge. În rest decizia instanţei de apel a menţine. 9 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) şi b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie decide: Se admit recursurile declarate de Asociaţia de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni şi Simion Begliţa.

Se casează parţial decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Simion Begliţa împotriva Asociaţiei de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni cu privire la accesul la informaţie şi repararea prejudiciului moral şi anume în partea prin care a fost admisă acţiunea lui Simion Begliţa cu privire la obligarea Societăţii pe Acţiuni „Introscop” de a elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA şi în partea prin care a fost respins capătul de cerere a lui Simion Begliţa cu privire la repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată şi a emite în partea dată o nouă hotărâre prin care: Se respinge cerinţa lui Simion Begliţa cu privire la obligarea Asociaţiei de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni de a-i elibera copia autentificată în modul corespunzător (cu menţiunea înscrisului „pentru conformitate”, data eliberării copiei, funcţia persoanei şi numele, prenumele ei, ştampila întreprinderii) a ordinului nr. 128 din 12 septembrie 1994 a directorului Asociaţiei de Producţie „Introscop” SA, ca neîntemeiată.

Se respinge cerinţa lui Simion Begliţa cu privire la repararea prejudiciului moral. Se admite în parte cerinţa lui Simion Begliţa cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată. Se încasează din contul Asociaţiei de Producţie „Introscop” Societate pe Acţiuni în beneficiul lui Simion Begliţa suma de 570 lei (cinci sute şaptezeci lei) cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest cerinţa cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată se respinge. Decizia Curţii de Apel Chişinău din 15 iulie 2014 în rest se menţine. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Sveatoslav Moldovan Maria Ghervas Liliana Catan 10