2rac-609/14 — Redeschiderea procedurii de lichidare

prima instanţă – Gh. Munteanu dosarul nr. 2rac-609/14 instanţa de apel – Sv. Caitaz, A. Nogai, A. Doga ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de administratorul Întreprinderii Mixte „Legumri Sereal Belge” Societate cu Răspundere Limitată, Alina Tihon în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății „Amenagement et Conseils pour l Environnement” SARL împotriva Întreprinderii Mixte „Legumri Sereal Belge” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la redeschiderea procedurii de lichidare împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Legumri Sereal Belge” Societate cu Răspundere Limitată şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circusmscripție din 25 februarie 2014, prin care acţiunea a fost admisă constată: La 03 februarie 2014, Societatea „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL cu privire la redeschiderea procedurii de lichidare.

În motivarea acţiunii a indicat că Societatea „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL este în prezent creditor al pârâtului având în raportul cu ultimul următoarele creanţe: prima creanţă în valoare de 48070,55 Euro, a doua creanţă în valoare de 40000,00 Euro şi a treia creanţă în valoare de 13119,17 Euro. Indică că având în vedere că în conformitate cu anunţul publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 01 februarie 2013, pag. 95, pârâtul se lichidează, iar creditorii acesteia urmează să se adreseze în decurs de şase luni pentru a înainta creanţele lor faţă de ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL, societatea reclamantă până la depunerea prezentei cereri de chemare în judecată a întreprins în raport cu pârâtul mai multe acţiuni.

Astfel, susţine că prin scrisoarea nr. 81 din 20 iunie 2013 a înaintat pârâtului cererea de înaintare a creanţelor creditorului Amenagement et Conseils pour l'Environnement, către debitorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL. Remarcă că scrisoarea nominalizată avea ca anexe notificarea către pârât a creanţelor enumerate în prezenta cerere şi dovada documentară a existenţei acestor creanţe, şi că scrisoarea a fost remisă de reprezentantul reclamantului pe adresa 1 pârâtului prin intermediu serviciului de poştă rapidă DHL Domestic, şi a fost recepţionată de administratorul pârâtului contra semnătură. Afirmă că prin scrisoarea administratorului pârâtului din 26 iunie 2013, primită la biroul reprezentantului reclamantului la 28 iunie 2013, administratorul pârâtului a informat că refuză să primească scrisoarea deoarece nu mai este angajată a societăţii ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL şi nu este la curent cu activitatea pârâtului.

Însă conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice, nr. 15969 din 02 iulie 2013 rezultă că la acea dată Alina Tihon era administrator al societăţii ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL. Menţionează că astfel, prin prisma art. 260-261 Codul muncii este angajată în mod permanent al societăţii sus-menţionate, totodată conform art. 262 Codul muncii, art. 76 alin. (1) Legea cu privire la societăţile cu răspunde limitată, Alina Tihon în calitate de administrator poartă răspundere materială deplină pentru prejudiciul cauzat societăţii. Mai indică că prin scrisoarea nr. 103 din 26 iulie 2013 a înaintat repetat demers de notificare a creanţelor creditorului Amenagement Conseils pour l'Environnement către debitorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL cu solicitarea satisfacerii acestora pe cale extrajudiciară în termen de 15 zile calendaristice de la data recepţiei prezentei cereri repetate.

Relatează că după înaintarea ambelor notificări având în vedere că nu a primit nici un răspuns la acestea de la pârât, la 27 iulie 2013 a depus cerere de chemare în judecată de încasare a creanţelor sus-indicate de la pârât în temeiul art. 92 alin. (2) Cod civil, care se află pe rolul Judecătoriei Bălţi. Menţionează că întru evitarea finalizării procedurii de lichidare a pârâtului până la încasarea creanţelor de la pârât în cadrul procesului de judecată sus nominalizat reprezentantul reclamantului a trimis la 19 noiembrie 2013 către ÎS „Camera înregistrării de Stat” Oficiul teritorial Bălţi demers de a suspenda procedura de radiere a pârâtului până la finalizarea procesului de judecată. Ca urmare, la 06 decembrie 2013 a primit răspunsul nr. 224/2 din 03 decembrie 2013, prin care a fost informat că la 04 octombrie 2013 prin decizia respectivă anexată la răspuns, pârâtul a fost radiat din Registrul de stat al persoanelor juridice.

Invocă că deşi, creanţa Societăţii „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL a fost notificată pârâtului, în ordinea prevăzută de art. 92 alin. (1) Cod civil în cadrul termenului de 6 luni prevăzut în art. 92 alin. (1) Cod civil RM (ibidem), adică la 20 iunie 2013, până la data de 01 august 2013 când expira termenul de 6 luni pentru înaintarea creanţelor, pârâtul, în mod fraudulos cu scopul de a se sustrage de la achitarea creanţelor la 03 octombrie 2013 a depus la ÎS „Camera Înregistrării de Stat” cererea de radiere, şi la 04 octombrie 2013 a obţinut de la intervenientul accesoriu decizia de radiere a pârâtului.

Remarcă că frauda acestuia se confirmă prin aceea că prin scrisoarea din 26 iunie 2013 a respins creanţa sub pretextul fals că administratorul a divorţat şi deci nu are nimic în comun cu pârâtul, cu rea-credinţă a înaintat reclamantului documente false pentru finalizarea procedurii de lichidare, care chipurile confirmă lipsa creanţelor din partea creditorilor sau achitarea acestor creanţe, inducând intervenientul accesoriu în eroare şi necomunicând despre existenţa creanţelor nestinse ale pârâtului în raport cu reclamantul. 2 Consideră că circumstanţele sus-indicate atestă faptul că lichidarea pârâtului a fost finalizată fără satisfacerea creanţelor creditorului, ceea ce constituie temei pentru redeschiderea procedurii de lichidare, prin prisma normei art. 100 alin. (1) Cod civil.

Solicită redeschiderea procedurii de lichidare a pârâtului, în vederea satisfacerii de către pârât a creanţelor reclamantului menţionate în prezenta cerere de chemare în judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Comerciale de Circumscripţie din 25 februarie 2014 a fost admisă acţiunea, redeschisă procedura lichidării ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL din mun. Bălti, desemnat în calitate de lichidator al ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL Alina Tihon, care va gestiona întreprinderea în mod unipersonal. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 mai 2014 a fost respins apelul declarat de ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 06 august 2014 administratorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL, Alina Tihon a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că nici prima instanţă şi nici instanţa de apel nu a examinat obiectiv şi multiaspectual, cererea de redeschidere a procedurii de lichidare. Consideră că instanţele ierarhic inferioare au adoptat decizii neîntemeiate, deoarece circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin, iar cele pe care prima instanţă le consideră constatate, nu au fost dovedite cu probe veridice şi suficiente din care motiv concluziile primei instanţe, expuse în hotărâre, şi concluziile instanţei de apel, sunt în contradicţie cu circumstanţele pricinii, iar atare situaţie se datorează faptului aplicării eronate a normelor de drept material.

Menţionează că la emiterea actelor judecătoreşti, instanţele de judecată au luat drept bază doar pretenţia Societății „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL. Afirmă că în cadrul examinării cauzei, instanţa nu a examinat actele ce au stat la baza emiterii deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 04 octombrie 2013, şi nici certificatul de la IFS din 27 septembrie 2013, bilanţul de lichidare şi celelalte acte. Susţine că condiţiile statuate la art. 24 din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007 pentru radierea persoanelor juridice din Registrul de stat au fost respectate întocmai de către societatea lichidată.

Remarcă că conform art. 25 alin. (2) din Legea privind înregistrarea de stat a persoanelor ridice şi a întreprinzătorilor individuali nr. 220 din 19 octombrie 2007, persoana juridică se consideră lichidată din momentul adoptării deciziei de radiere din Registrul de stat. Decizia Registratorului CIS, până la moment nu a fost contestată şi este în vigoare.

Consideră că atât timp cât decizia de radiere a persoanei juridice nu a fost contestată, aceasta se consideră radiată din Registrul de stat, iar în situaţia în care Societatea „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL, se consideră lezată în drepturi prin decizia de radiere, nu are decât să o conteste în modul prevăzut de Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000. Menţionează că în conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă 3 încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Indică că instanţa de judecată a făcut trimitere la art. 100 din Codul civil, din conţinutul cărui rezultă că lichidatorul urmează să deschidă contul bancar pe numele persoanei juridice, să solicite persoanelor care au primit activele persoanei juridice întoarcerea sumelor de bani sau a bunurilor primite cu titlu parte din active în limita celor necesare pentru stingerea datoriei, iar în caz de necesitate va iniţia un proces judiciar de încasare forţată, va cere debitorului persoanei juridice a cărei procedură de lichidare s-a redeschis să restituie datoria, iar dacă acesta nu va dori lichidatorul va intenta proces judecătoresc. Relatează că prin hotărârea primei instanţe a fost desemnat în calitate de lichidator Alina Tihon, administratorul societăţii.

Iar, prevederile art. 35 alin. (2) din Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi stabileşte că în cazul lichidării întreprinderii prin decizie a instanţei de judecată, aceasta din urmă numeşte în calitate de lichidator o persoană fizică majoră cu capacitatea deplină de exerciţiu, care are cetăţenia Republicii Moldova, domiciliază în Republica Moldova, are studii superioare şi posedă cunoştinţe şi experienţă în domeniu şi este înregistrată ca întreprinzător individual. Mai indică că alineatul (1) al aceluiaşi articol, prevede că în hotărârea de lichidare a întreprinderii se stabileşte procedura şi termenele în care se va efectua lichidarea, termenul limită de înaintare a creanţelor de către creditori, care trebuie să fie nu mai mic de o lună din momentul publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a avizului despre lichidare.

Prin referinţa din 12 decembrie 2014 Societatea „Amenagement et Conseils pour l'Environnement” SARL a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar în cazul în care instanţa de recurs va dispune admisibilitatea recursului şi examinarea acestuia în fond – respingerea recursului, în ambele cazuri cu menţinerea hotărârii primei instanţe, care a fost menţinută prin decizia instanţei de apel. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa recurentului la 30 iulie 2014, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoţire nr. 3581 (f. d. 149). Alte date la materialele cauzei lipsesc.

Prin urmare, la caz se constată că recurentul a declarat recursul în termen, la 06 august 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a 4 fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de administratorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL, Alina Tihon nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de administratorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL, Alina Tihon asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de administratorul ÎM „Legumri Sereal Belge” SRL, Alina Tihon ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de administratorul Întreprinderii Mixte „Legumri Sereal Belge” Societate cu Răspundere Limitată, Alina Tihon se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari 5