2rh-377/14 — Recunoaşterea dreptului de proprietate

prima instanţă:N. Chirtoagă dosarul nr.2rh-377/14 instanţa de apel: N. Chircu. I. Talpă, A. V. Harmaniuc Instanţa de recurs: S. Novac, T. Vieru, O. Sternioală ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima, Judecătorii Tatiana Vieru, Ion Corolevschi, Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd cererea de revizuire formulată de către Ursan Ivan şi Ursan Raisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursan Ivan către Ursan Valeriu privind recunoaşterea dreptului de proprietate, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de Ursan Valeriu, a fost casată hotărârea Judecătoriei Briceni din 29 iulie 2011 şi s-a emis o nouă hotărâre de respingerea ca neîntemeiată a pretenţiei privind recunoaşterea dreptului de proprietate şi a încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014, prin care cererea de recurs declarată de către Ursan Ivan şi Ursan Raisa a fost declarată inadmisibilă.

c o n s t a t ă: La 01 aprilie 2011 reclamantul Ursan Ivan a depus cerere de chemare în judecată către Ursan Valeriu privind stabilirea dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că are 5 feciori. Pentru a le acorda ajutor material, în anul 1991 s-a adresat cu o cerere către Primăria s. Corjeuţi pentru a fi distribuit fiului mai mare Ursan Valeriu un lot de teren pentru construcţia casei în intravilanul s. Corjeuţi. Cererea a fost scrisă de el din numele fiului şi cerinţa a fost satisfăcută. În anul 1993 fiul Ursan Valeriu, pîrît pe dosar, s-a căsătorit şi din lipsa spaţiului locativ, el cu familia a plecat cu traiul în s. Feteşti r-nul Edineţ în casa bunelului său , fiind înţelegerea că cu timpul să fie construită casa unui alt fecior.

1 Reclamantul menţionează că în anii 1995-1996, pentru ca terenul dat să nu fie luat înapoi de primărie, a construit fundament la casă iar ulterior a ridicat pereţii şi a acoperit-o. De la momentul primirii lotului dat, el a îngrijit de acest teren, a semănat şi a strîns recolta, a achitat impozitele. Reclamantul Ursan Ivan a mai menţionat că de fapt pîrîtul niciodată nu a intrat în posesia terenului dat. La momentul actual casa este aproape finisată şi doreşte să o dea în exploatare. Solicită reclamantul Ursan Ivan, de a fi recunoscut ca proprietar al terenului cu suprafaţa de 0,20 ha şi a construcţiei nefinisate de pe acest teren. Prin hotărârea judecătoriei Briceni din 29 iulie 2011 a fost admisă cererea de chemare în judecată, astfel încît s-a stabilit după Ursan Ion dreptul de proprietate asupra terenului aferent cu suprafaţa de 0,20 ha amplasat în intravilanul s. Corjeuţi, r-nul Briceni şi asupra casei de locuit de pe acest teren.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2014 a fost admis apelul declarat de Ursan Valeriu. S-a casat hotărârea Judecătoriei Briceni din 29 iulie 2011 prin care s-a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de Ursan Ivan către Ursan Valeriu şi s-a emis o nouă hotărâre de respingerea ca neîntemeiată a pretenţiei privind recunoaşterea dreptului de proprietate. La 24 martie 2014, recurenţii Ursan Ivan şi Ursan Raisa au declarat recurs, în termen legal, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2014 şi menţinerea hotărârii Judecătoriei Briceni din 29 iulie 2011. În motivarea recursului, au indicat că nu sunt de acord cu decizia Curţii de Apel Bălţi din 20 februarie 2014, considerând că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material, iar circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii nu au fost constatate şi elucidate pe deplin.

Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014, recursul declarat de către Ursan Ivan şi Ursan Raisa a fost declarat inadmisibil La 03 iulie 2014, Ursan Ivan şi Ursan Raisa au depus o cerere de revizuire, prin care au solicitat admiterea cererii de revizuire, casarea încheierii Curţii Supreme de Justiţie din data de 14 mai 2014 şi cu emiterea unei noi hotărîri de remitere a acţiunii spre rejudecare în instanţa de recurs. În motivarea cererii de revizuire, revizuenţii Ursan Ivan şi Ursan Raisa au invocat temeiul prevăzut la art. 449 lit. b) CPC – au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

2 Totodată revizuienţii Ursan Ivan şi Ursan Raisa au mai indicat că atât decizia instanţei de apel cît şi încheierea instanţei de recurs sunt neîntemeiate, fapt din care considerente urmează a fi casate. Menţionează revizuienţii Ursan Ivan şi Ursan Raisa că bunul imobil litigios de care au fost deposedaţi prin decizia instanţei de apel prin admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi cu respingerea acţiunii înaintate, le aparţine cu drept de proprietate, fapt certificat prin documentele confirmative şi probatorii anexate la materialele cauzei. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră cererea de revizuire neîntemeiată şi care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 451, alin. (1) CPC, cererea de revizuire se depune în scris de persoanele menţionate la art. 447, indicîndu-se în mod obligatoriu temeiurile consemnate la art. 449 şi anexîndu-se probele ce le confirmă. Din dispoziţiile legale sus-arătate, urmează că revizuirea este o cale de atac de retractare şi nu reformare prin intermediul căreia se poate obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărîrii contestate poate duce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice. De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt prevăzute în mod limitativ în art. 449 CPC.

În conformitate cu art. 449 lit. b) CPC, revizuirea se declară în cazul în care după emiterea hotărîrii, au devenit cunoscute unele circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedeşte că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanţele şi faptele esenţiale în timpul judecării anterioare a pricinii. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie remarcă că motivele expuse în prezenta cerere de revizuire, nu prezintă circumstanţe sau fapte esenţiale ale pricinii care nu au fost şi nu au putut fi cunoscute revizuientului, şi care ar putea obţine anularea unei hotărîri judecătoreşti irevocabile.

Dezacordul revizuienţilor cu soluţiile instanţei de apel, precum şi a instanţei de recurs, prin relatarea situaţiei în viziunea revizuenţilor, nu este motiv de revizuire prevăzut de art. 449 lit.b) CPC. La fel, se remarcă că în cadrul revizuirii nu se verifică legalitatea şi temeinicia hotărârii adoptate, ci în baza unor temeiuri strict prevăzute de lege are loc redeschiderea procesului şi aceste temeiuri trebuie să fie obiective, reale şi legale. Însă, circumstanţele invocate de revizuent ca temei de revizuire, nu pot influenţa soluţia adoptată. 3 Instanţa de revizuire reiterează că, posibilitatea reiniţierii procesului de judecată urmează să fie examinată în lumina Preambulului Convenţiei, care declară preeminenţa dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenţei dreptului este principiul stabilităţii raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că procedura de revizuire nu trebuie folosită de către instanţele naţionale într-o manieră incompatibilă cu principiul securităţii juridice (cauza „Sfinx-Impex” SA c. Moldovei, nr. 28439/05 din 25 septembrie 2012). Principiul securităţii raporturilor juridice presupune respectul faţă de principiul lucrului judecat (res judecata). Acest principiu insistă asupra faptului, că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri care este definitivă şi executorie, chiar în scopul reluării procesului de judecată şi o nouă soluţionare a cauzei.

Competenţa Curţii Supreme este de a corecta lacunele în drept şi omisiunile justiţiei, şi nici într-un caz de a efectua o reexaminare. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs în anulare, şi nici existenţa a două păreri asupra aceleiaşi probleme nu poate servi temei pentru reexaminare. Ca excepţie de la acest principiu se face în cazul în care reexaminarea este necesară în temeiul circumstanţelor fundamentale şi obligatorii.

În susţinerea opiniei enunţate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie invocă şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 03 martie 2009 în cazul Eugenia şi Doina Duca contra Moldovei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorităţii lucrului judecat, care instituie că nici o parte nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii întru obţinerea unei reexaminări şi unei noi soluţii în cauză. Competenţa de revizuire a instanţelor superioare ar trebui să fie exercitată pentru a corecta erorile judiciare şi omisiunile justiţiei, dar nu pentru a efectua o nouă examinare.

Revizuirea nu ar trebui apreciată ca un recurs deghizat. O distanţare de la principiul respectiv este justificată doar atunci cînd este determinată de circumstanţe cu caracterele substanţiale şi obligatorii. Faţă de cele ce preced şi avînd în vedere că temeiurile invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 449 lit. b) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire depusă de către Ursan Ivan şi Ursan Raisa ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de către Ursan Ivan şi Ursan Raisa, împotriva încheierii Curţii Supreme de Justiţie din 14 mai 2014, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ursan Ivan către Ursan Valeriu privind recunoaşterea dreptului de proprietate. Încheiere nu este supusă nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Ion Corolevschi Oleg Sternioală Svetlana Novac 5