3ra-1579/14 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-1579/14 prima instanţă: R. Mazureț instanţa de apel: A. Corcenco, E. Grumeza și D. Corolevschi ÎNCHEIERE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de Corneliu Staver și Ana Staver în pricina civilă la cererile de chemare în judecată depuse de Corneliu Staver și Ana Staver împotriva Marianei Blinova, funcționar public al poliției de frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat “Ocnița” și a Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră, privind contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălți din 10 iulie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de Corneliu Staver și Ana Staver cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Ocnița din 09 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La 30 septembrie 2012 Staver Corneliu s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Marianei Blinova, funcționar public al poliției de frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat “Ocnița”, privind contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a fost indicat că prin decizia colaboratorului Poliției de frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat „Ocniţa”, Mariana Blinova, din 09 septembrie 2013, i s-a refuzat ieşirea din Republica Moldova pe motiv că nu deţinea actul de călătorie valabil (lipsa cartei verde). Menționează reclamantul că a contestat decizia în cauză, iar prin răspunsul Şefului Departamentului Poliţiei de Frontieră din 29 august 2013 s-a stabilit că acţiunile colaboratorului Poliţiei de Frontieră, Mariana Blinova, au fost legitime.

Afirmă Staver Corneliu că nu este de acord cu decizia și răspunsul respectiv pe motiv că funcţionarul public al Poliţiei de Frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat „Ocniţa” Mariana Blinova, nu s-a prezentat la momentul efectuării controlului actelor necesare trecerii frontierei Republicii Moldova, prin ce a încălcat prevederile art. 26 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012 cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului. 1 Susține reclamantul că prin comportamentul său Mariana Blinova a manifestat lipsă de respect față de dînsul, încălcînd prevederile Codului deontologic al polițistului, or colaboratorul de poliție este obligat să respecte principiul prezumției nevinovăției, asigurînd persoanei dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp, într-o limbă pe care o înţelege, despre bănuielile formulate împotriva sa şi despre dreptul său la apărare.

Indică Staver Corneliu că Mariana Blinova a întocmit decizia din 09 septembrie 2013 privind refuzul ieșirii din Republica Moldova, fără a indica numele funcționarului public ce a întocmit decizia respectivă, încălcînd astfel prevederile art. 8 alin. (1) pct. 7 din Legea nr. 162 din 13 iulie 2007 cu privire la Serviciul de Grăniceri. Menționează Staver Corneliu că a prezentat colaboratorului Poliției de Frontieră, Mariana Blinova, polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, însă necătînd la aceasta, oricum i s-a refuzat ieșirea din Republica Moldova. Solicită Staver Corneliu anularea deciziei Departamentului Poliției de Frontieră al Republicii Moldova din 09 iulie 2013, încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 Departamentul Poliției de Frontieră Direcția Regională Nord a fost atras în calitate de copîrît (vol. I, f.d. 32). Prin încheierea Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 s-a dispus strămutarea după competență la Judecătoria Edineț a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de Staver Corneliu împotriva Marianei Blinova privind contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 33-34). La 30 septembrie 2012 Staver Ana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Marianei Blinova și a Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră, privind contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta Staver Ana a indicat aceleași temeiuri de fapt și de drept ca și Staver Corneliu. Prin încheierea Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 Departamentul Poliției de Frontieră Direcția Regională Nord a fost atras în calitate de copîrît (vol. I, f.d. 82-83). Prin încheierea Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 s-a dispus strămutarea după competență la Judecătoria Edineț a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de Staver Ana împotriva Marianei Blinova privind privind contestarea actului administrativ, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată (vol. I, f.d. 84-85).

Prin încheierea Judecătoriei Edineț din 31 octombrie 2013 s-a dispus conexarea cauzei civile cu nr. 3-69/13 intentată de Staver Ana împotriva Marianei Blinova funcționar public al poliției de frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat „Ocniţa”, privind anularea deciziei de refuz a ieșirii din țară din 09 iulie 2013 și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, cu cauza civilă nr. 3- 67/13 intentată de către Staver Corneliu împotriva Marianei Blinova funcționar 2 public al poliției de frontieră a punctului de trecere a frontierei de stat „Ocniţa”, privind anularea deciziei de refuz a ieșirii din țară din 09 iulie 2013 și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 lei, într-o singură procedură (vol. I, f.d.

92-93). Prin decizia Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2014 recursurile declarate de Staver Corneliu și Staver Ana împotriva încheierilor Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 privind atragerea în proces în calitate de copîrît a Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră au fost respinse. S-au admis recursurile declarate de Staver Corneliu și Staver Ana împotriva încheierilor Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013 de strămutare a pricinii civile spre judecare la Judecătoria Edineț. S-au casat încheierile Judecătoriei Ocnița din 17 octombrie 2013, de strămutare a pricinii civile spre judecare la Judecătoria Edineț, soluționînd prin decizie problema în fond, cu respingerea cererilor formulate de Direcția Regională Nord a Departamentului Poliției de Frontieră de strămutare a cauzei la Judecătoria Edineț, cu trimiterea spre examinare a fondului la Judecătoria Ocnița, în același complet de judecată (vol. I, f.d.

112-117). Prin hotărîrea Judecătoriei Ocnița din 09 aprilie 2014 acțiunile depuse de Staver Corneliu și Staver Ana împotriva Marianei Blinova și a Direcției Regionale Nord a Departamentului Poliției de Frontieră, privind anularea deciziei cu privire la refuzul ieșirii din țară din 09 iulie 2014, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10000 lei și a cheltuielilor de judecată, au fost respinse ca neîntemeiate (vol. I, f.d. 181, 190-196). Prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2014 apelurile declarate de către Staver Corneliu și Staver Ana au fost respinse, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Ocnița din 09 aprilie 2014 (vol. II, f.d. 15, 16-18). La 08 septembrie 2014, Staver Corneliu și Staver Ana au depus recursuri separate împotriva decizia Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2014, solicitând casarea hotărîrilor instanțelor inferioare, cu adoptarea unei noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursurilor s-a invocat că instanţele ierarhic inferioare au examinat pricina superficial, fiind încălcate normele de drept material şi în concluzie au fost emise decizii ilegale. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. La 18 iulie 2014 Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa părţilor copia deciziei emise la 10 iulie 2014, care a fost recepționată de către recurenți la 15 iulie 2014, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele pricinii (vol. II, f.d. 19, 22). Astfel Colegiul Civil Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie constată că recursurile declarate la 08 septembrie 2014 sunt depuse în termen.

Verificând legalitatea hotărârilor contestate, în limitele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia că recursurile declarate de către Staver Corneliu și Staver Ana urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele 3 considerente. În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 11 noiembrie 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa intimaților cererea de recurs cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei.

Pînă la data examinării pricinii în ordine de recurs, atît intimații nu au prezentat referinţă, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat. În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursurile sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 432alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Colegiul menţionează că, Staver Corneliu și Staver Ana în cererile de recurs nu au invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă. În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor. În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care 4 o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanţa de recurs reiterează şi faptul că conform articolului 13 din Convenţia Europeană recursul trebuie să fie unul "efectiv", atât în practică, cît şi în drept. Un astfel de recurs este cerut pentru pretenţiile care pot fi considerate ca fiind „serioase şi legitime" conform Convenţiei (a se vedea Mitropolia Basarabiei şi alţii vs. Moldova, nr.45701/99, §137, 2001-XII). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sânt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate de către Staver Corneliu și Staver Ana, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursurile declarate de către Staver Corneliu și Staver Ana se consideră inadmisibile. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru 5