3r-287/14 — Contestarea în parte a actului administrativ

prima instanţă: O. Gangal dosarul nr. 3r-287/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă DECIZIE 17 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Константа- Плюс” societate cu răspundere limitată, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Константа-Плюс” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Rezina cu privire la contestarea în parte a actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014, prin care a fost restituită cererea de apel depusă de către Întreprinderea mixtă „Константа-Плюс” societate cu răspundere limitată, c o n s t a t ă: La 03 mai 2013, ÎM „Константа-Плюс” SRL a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe r-nul Rezina cu privire la contestarea în parte a actului administrativ.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că în perioada 29 noiembrie 2012- 15 ianuarie 2013, inspectorii principali ai Direcţiei control fiscal au efectuat la ÎM „Константа-Плюс” SRL un control fiscal la faţa locului prin metoda verificării totale pentru perioada de activitate 01 ianuarie 2008 – 30 septembrie 2012, în urma căruia au fost constatate încălcări ale legislaţiei fiscale, fiind întocmite actele de control nr. 5-659111 şi nr. 3-499449. Menţionează că la 04 martie 2013, în baza actelor de control menţionate, pârâtul a emis decizia nr. 308c asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс” SRL. Consideră că decizia pârâtului menţionată este ilegală, deoarece în realitate, ÎM „Константа-Плюс” SRL nu a comis încălcări ale legislaţiei fiscale, de care a fost învinuită.

Susţine că în perioada efectuării controlului, pârâtul a ignorat explicaţiile şi dovezile reclamantei, în baza cărora şi-a întemeiat legalitatea acţiunilor sale. Afirmă că ÎM „Константа-Плюс” SRL nu este de acord cu decizia pârâtului în partea în care este învinuită de încălcarea legislaţiei fiscale: diminuarea venitului impozabil cu suma totală de 1331589 lei (pct. 1 din decizie); nerecunoaşterea sumelor TVA în mărime de 774175 lei (pct. 4 din decizie); neindicarea în 38 de facturi fiscale a preţului de livrare a cimentului fixat de producător (pct. pct. 9, 10 din decizie); neeliberarea şi neprezentarea în termenul stabilit a 16 facturi fiscale aferente livrărilor efectuate (pct. 7 din decizie); neasigurarea păstrării a 2 facturi fiscale şi a 2410 facturi de expediţie şi facturi (pct. 8 din decizie) şi calcularea salariului în sumă de 71110 lei şi a impozitelor din această sumă (pct. pct. 11-13 din decizie).

Invocă că constatările nefondate şi care nu corespund realităţii au servit drept temei pentru aplicarea de către pârât faţă de reclamantă a obligaţiunilor nelegitime de calculare spre achitare la buget a plăţilor în sumă totală de 486658 lei şi a amenzilor şi majorărilor de întârziere în sumă totală de 681972 lei.

Mai invocă că ÎM „Константа-Плюс” SRL nu este de acord cu obligaţiunile indicate în decizia pârâtului nr. 308c din 04 martie 2013 privind calcularea spre achitare în buget a sumelor impozitelor, a amenzilor şi a majorărilor de întârziere, deoarece la emiterea acesteia, au fost comise încălcări ale legislaţiei fiscale şi, anume, a fost încălcat art. 226 din Codul fiscal prin neînştiinţarea sa despre începutul efectuării controlului; art. 231 alin. (2) din Codul fiscal prin atragerea neîntemeiată la răspundere pentru comiterea încălcărilor fiscale, care nu au avut loc; art. 239 din Codul fiscal prin neclarificarea completă şi obiectivă a circumstanţelor în care s-au produs încălcările fiscale şi art. 246 din Codul fiscal prin nerespectarea termenelor emiterii deciziei în baza actului de control.

Menţionează că la 02 aprilie 2013, ÎM „Константа-Плюс” SRL a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Rezina o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 308c din 04 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс” SRL, însă prin decizia nr. 555c din 29 aprilie 2013 Inspectoratul Fiscal de Stat pe r-nul Rezina a respins contestaţia depusă şi a menţinut decizia enunţată.

Prin urmare, solicită anularea deciziei pârâtului nr. 308c din 04 martie 2013 asupra cazului de încălcare a legislaţiei fiscale comisă de ÎM „Константа-Плюс” SRL în partea calculării către plată la buget a impozitului pe venit din salariu în sumă de 12800 lei; a taxei pe valoare adăugată aferentă bugetului pentru anii 2010 şi 2011 în sumă de 448258 lei; a primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală în sumă de 4978 lei, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 16356 lei şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii individuale în sumă de 4266 lei, precum şi în partea aplicării pentru încălcările legislaţiei fiscale a amenzii în sumă de 199768,35 lei pentru diminuarea venitului impozabil; a amenzii în sumă de 134477 lei pentru diminuarea TVA aferentă bugetului pentru anii 2010 şi 2011 cu 448258 lei prin prezentarea către organul fiscal a unei dări de seamă fiscale cu informaţii neveridice; a majorării de întârziere în sumă de 114443 lei pentru neachitarea la buget în termenii stabiliţi de legislaţie a TVA în sumă totală de 448258 lei pentru anii 2010 şi 2011; a amenzii în sumă de 12800 lei pentru diminuarea impozitului pe venit din salariu pentru anii 2009-2012 prin eschivarea de la calculul şi de la plata impozitului;

a amenzii în sumă de 4978 lei pentru diminuarea cuantumului primei de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru anii 2009-2012 cu 4978 lei; a amenzii în sumă de 16356 lei pentru diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru anii 2009- 2012; a amenzii în sumă de 4266 lei pentru diminuarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat individuale pentru anii 2009-2012; a amenzii în sumă de 32400 lei pentru neprezentarea facturii fiscale în termenul prevăzut la art. art. 117 şi 1171 din Codul fiscal; a amenzii în sumă de 30000 lei pentru neasigurarea păstrării documentelor de evidenţă – 2 facturi fiscale şi 2410 facturi de expediţie şi facturi şi a amenzii în sumă de 132484 lei pentru neindicarea de către agentul economic furnizor în factură/factura fiscală a preţului de livrare pentru o unitate, inclusiv TVA, fixat de agentul economic producător al mărfurilor, pentru mărfurile produse pe teritoriul ţării, sau a preţului de achiziţie, inclusiv TVA, pentru mărfurile importate, în cazul livrării mărfurilor de importanţă socială, a căror listă este aprobată de Guvern.

Prin hotărârea Judecătoriei Rezina din 21 martie 2014 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. La 16 aprilie 2014, ÎM „Константа-Плюс” SRL a declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL, fiindu-i acordat termen pentru prezentarea apelului motivat până la 15 octombrie 2014. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 a fost restituită cererea de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL. La 31 octombrie 2014, în termenul prevăzut de lege, ÎM „Константа-Плюс” SRL a declarat recurs împotriva încheierii instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii instanţei de apel şi restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel.

Recurenta ÎM „Константа-Плюс” SRL, în motivarea recursului, a indicat că nu este de acord cu încheierea instanţei de apel. Menţionează că la 16 aprilie 2014, ÎM „Константа-Плюс” SRL a depus o cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii primei instanţe pe motiv că la acea dată, hotărârea motivată a primei instanţei nu era redactată, iar în conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Prin urmare, întru evitarea omiterii termenului de atac, recurenta iniţial, în termen, a depus un apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanţe. Susţine că prin încheierea instanţei de apel din 02 iulie 2014 a fost acordat un termen recurentei pentru prezentarea apelului motivat pînă la 15 octombrie 2014, orele 11.00.

Concomitent, recurentei la 31 iulie 2014 (cu anexarea încheierii menţionate) i-a fost expediată citaţia, în care a fost indicat că recurenta este citată pentru data de 15 octombrie 2014, orele 14.00 pentru a fi examinată cererea sa de apel, fără a fi specificată necesitatea prezentării apelului motivat pînă la 15 octombrie 2014, ora 11.00. Consideră că în încheierea instanţei de apel din 02 iulie 2014 s-a strecurat o eroare în privinţa orei. Afirmă că data şi ora şedinţei de judecată – 15 octombrie 2014, orele 11.00 se regăseşte şi în lista şedinţelor de judecată fixate pentru judecare pentru data de 15 octombrie 2014, judecător Iurie Cotruţă, care era afişată public în sediul Curţii de Apel Chişinău amplasat în mun.

Chişinău, str. Teilor 4, în care la fel este indicată o altă oră decît ora indicată în citaţia expediată recurentei de instanţa de apel. Invocă că la 15 octombrie 2014, orele 14.00, reprezentanţii recurentei (administratorul întreprinderii), deplasîndu-se din or. Rezina, s-au prezentat în şedinţa de judecată cu cererea de apel motivată, conform datei, orei şi locului indicat în citaţia primită, însă au aflat că pricina a fost examinată la orele 11.00, data de 15 octombrie 2014. Mai invocă că instanţa de apel, constatând divergenţele între orele indicate în citaţie şi actele sale, urma să reia examinarea cauzei în ordine de apel, or, viciile de citare în situaţia dată nu îi sunt imputabile recurentei.

La insistenţa reprezentantului recurentei, judecătorul raportor Iurie Cotruţă a primit cererea de apel motivată şi o cerere privind amânarea examinării pricinii (prima şedinţă în ordine de apel la 15 octombrie 2014) pe motivul lipsei avocatului. Menţiunea cu privire la primirea cererii de apel motivate şi demersului respectiv al recurentei a fost efectuată de judecător la 14.45, data de 15 octombrie 2014. Menţionează că în legătură cu faptul că instanţa de apel a examinat pricina la orele 11.00, aceasta a emis încheierea din 15 octombrie 2014, prin care s-a dispus restituirea cererii de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL. Concomitent, instanţa de apel a indicat în încheierea sa că apelantul, fiind legal citat despre data, ora şi locul examinării pricinii, în şedinţa de judecată nu s-a prezentat.

Urmează a fi apreciate critic aceste constatări, or, instanţa de judecată nu a verificat cel puţin ora indicată în citaţia expediată la adresa recurentei. Susţine că exercitarea defectuoasă a citării participantului la proces a dus la restituirea prematură a cererii de apel, fapt ce îngrădeşte dreptul recurentei la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. În conformitate cu art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet de 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. După cum denotă actele cauzei, la 16 aprilie 2014, ÎM „Константа-Плюс” SRL a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Rezina din 21 martie 2014, însă fără a indica motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul în conformitate cu art. 365 alin. (1) lit. d) CPC, care prevede că în cererea de apel se indică motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul. Este cert şi faptul că prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 02 iulie 2014 nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către ÎM „Константа-Плюс” SRL şi a fost acordat acesteia un termen pînă la 15 octombrie 2014 pentru prezentarea cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept, fiindu-i explicat că în caz contrar, cererea de apel nu va considerată depusă şi va fi restituită.

Însă, în termenul stabilit, neajunsul respectiv de către ÎM „Константа- Плюс” SRL nu a fost înlăturat, respectiv, ultima nu a prezentat cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept. În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). În asemenea împrejurări se constată drept temeinică soluţia instanţei de apel cu privire la restituirea cererii de apel, deoarece în termenul stabilit, ÎM „Константа-Плюс” SRL nu a prezentat cererea de apel cu indicarea motivelor de fapt şi de drept, fapt ce atrage consecinţele dispoziţiilor art. 369 alin. (1) lit. a) CPC.

Argumentele invocate de către recurentă precum că la 15 octombrie 2014, orele 14.00, reprezentanţii recurentei, deplasîndu-se din or. Rezina, s-au prezentat în şedinţa de judecată cu cererea de apel motivată, conform datei, orei şi locului indicat în citaţia primită, însă au aflat că pricina a fost examinată la orele 11.00, data de 15 octombrie 2014 nu poate fi reţinut, deoarece din încheierea instanţei de apel din 02 iulie 2014 rezultă că recurenta urma să prezinte apelul motivat pînă la 15 octombrie 2014, ora 11 (f. d. 212). Astfel, din considerentele menţionate şi având în vederea faptul că încheierea instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurentă sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea instanţei de apel.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Întreprinderea mixtă „Константа- Плюс” societate cu răspundere limitată. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 15 octombrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii mixte „Константа- Плюс” societate cu răspundere limitată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe raionul Rezina cu privire la contestarea în parte a actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi